Ca-ntr-o farsă mă simt câteodată
Şi atunci o fac lată!
Fug pe câmpuri pustii, uneori,
Şi caut comori.
Comori de cuvinte aprinse,
Cu forma şi fondul prelinse
Adânc în sufletul meu, ce visează
Nuanţe şi viaţă albastră;
Şi-mi trimite, darnic, un semn:
Că e timpul să cer o bucată de lemn!
Lemn pur, şlefuit, deşi brut
Seamănă, cumva, c-o bucată de lut.
Şi parcă aş pune-o pe foc,
Decât s-o transform în noroc.
Norocul cuiva ce-ar face cu el,
Vreo troiţă sau doar un scăunel;
Sau vreo barcă
În care să-ncapă
Mirările, spaima şi ura;
Să se ascundă de-ncepe furtuna.
Şi să nu aibă far să le-ndrume,
Să aibă drumul cu spume,
Să se ascundă-ntr-un doc părăsit,
Unde urâtul nu e de găsit.
Dar lemnul mă priveşte ciudat,
El s-ar vrea transformat într-un pat:
Să fie dus în dormitor,
Să fie prezent ca un for,
Ce notează şoapte de amor
Şi cuvinte de dor;
Suspine de vise cuminţi
Ale celor ce sunt fericiţi,
Într-un document important:
„Garanţia fericirii…la pat!”
Ce ştie el lemnul că tocmai, în pat,
Femeia ce doarme lângă bărbat
E-nghesuită de nişte căţei
Şi chiar şi o mâţă are, cumva, locul ei?
Că scândura ce se vrea răsfăţată
Ar simţi greutate în plus şi, pe dată,
Ar uita de poveşti cu vise şi prinţi
Şi şi-ar dori animale cuminţi!
Căci una ce doarme precum o focă,
Cu nasul cârn şi grea ca o rocă,
Deja a rupt o stinghie de esenţă dură,
De cât s-a fâţâit pe montură;
Şi atunci o fac lată!
Fug pe câmpuri pustii, uneori,
Şi caut comori.
Comori de cuvinte aprinse,
Cu forma şi fondul prelinse
Adânc în sufletul meu, ce visează
Nuanţe şi viaţă albastră;
Şi-mi trimite, darnic, un semn:
Că e timpul să cer o bucată de lemn!
Lemn pur, şlefuit, deşi brut
Seamănă, cumva, c-o bucată de lut.
Şi parcă aş pune-o pe foc,
Decât s-o transform în noroc.
Norocul cuiva ce-ar face cu el,
Vreo troiţă sau doar un scăunel;
Sau vreo barcă
În care să-ncapă
Mirările, spaima şi ura;
Să se ascundă de-ncepe furtuna.
Şi să nu aibă far să le-ndrume,
Să aibă drumul cu spume,
Să se ascundă-ntr-un doc părăsit,
Unde urâtul nu e de găsit.
Dar lemnul mă priveşte ciudat,
El s-ar vrea transformat într-un pat:
Să fie dus în dormitor,
Să fie prezent ca un for,
Ce notează şoapte de amor
Şi cuvinte de dor;
Suspine de vise cuminţi
Ale celor ce sunt fericiţi,
Într-un document important:
„Garanţia fericirii…la pat!”
Ce ştie el lemnul că tocmai, în pat,
Femeia ce doarme lângă bărbat
E-nghesuită de nişte căţei
Şi chiar şi o mâţă are, cumva, locul ei?
Că scândura ce se vrea răsfăţată
Ar simţi greutate în plus şi, pe dată,
Ar uita de poveşti cu vise şi prinţi
Şi şi-ar dori animale cuminţi!
Căci una ce doarme precum o focă,
Cu nasul cârn şi grea ca o rocă,
Deja a rupt o stinghie de esenţă dură,
De cât s-a fâţâit pe montură;
Căci ea e pui măricel,
Chiar de se cheamă rotweiller;
Şi are o idee fixă şi grea:
Să doarmă şi ea pe saltea!
Că se crede om cu puteri depline,
Nu vrea să creadă că e doar un câine.
Şi-atunci lemn drag ce te vrei iubit:
N-ar fi mai bine să fii cioplit
Într-un leagăn ce vântu-l trudeşte
Şi tot omul apoi îl iubeşte?
Aceasta e o duzină de cuvinte din clubul psi, pe care o găsiţi aici.