Mărgăritare versificate

Vină albă, porți negre, înmugurire a cântec nou

Porţi negre deschise
De vântul păcatului alb,
Nevinovat,
Prin taina amatoare
Pe care o poartă,
Din tine, asumat,
Chiar fără clipe oarbe,
Şi fără   ca să  ştii,
Îți poartă, încet, pașii spre ele,

deşi…

Păcatul tău te îmbracă,
Nu e nici gri,
Nici slut,
Are cunună albă
Al gândului pierdut
La porţi deschise, negre,
Prin care nu poţi trece,

şi..

De-i alb păcatul,
De e poarta neagră,
De-i  vina-ntunecată
Sau taina este grea,
Adună-ţi inima
Şi poart-o
Cu liniștea ce vine,
Din ziua ce rămâne

După ea,
căci…
Nici portile, nici gândul,
Nici tulburări de suflet,
Nu poate să te-oprească
Să-nmuguresti a cântec..
…nou!
Mărgăritare versificate

Şi piatra, şi râul, şi omul….

Parcurg o cale simplă
De adevăr curat, dar sec
În care nimic nu înfloreşte,
Nimic nu creşte, dar totul curge
Prin albia săpată
De gândul meu cel bun.
Doar că,
De pe urmă,
Mă ajung strigătele
Celuilalt trecător
De pe trotuarul
Fara borduri
Cu pietre vechi de râu
Ce a curs odată
Prin albia gândului meu.
Eu priveam nedumerită piatra,
Ascultam omul,
Şi simţeam râul
Din gânduri.
Şi, ştiam că toţi fuseseră fraţi
Într-un timp pierdut
De adevăr neînflorit.
Şi, atunci, în acelaşi minut
De aducere aminte
A înflorit în mine
Şi piatra, şi râul, şi omul
Într-un gând nou,
Dar roditor….
De iubire.

Mărgăritare versificate

Seducţie tomnatică

Fiordurile minţii mele
S-au rătăcit pe trupul meu.
 
Doar tu mai poţi,
Nu pe lumină,
Să-ntorci şi să-mblânzeşti, ușor,
Materii vii, îmbălsămate
Cu şoapte bete de amor.
 
Să pui, cu atingeri măsluite,
De vrăjitor ştiut şi bun,
Vârtejul  cerebral tomnatic
Al angrenajului carnal,
În locul ameţit de simţuri, 
Pe care-l ştii şi-l porţi în patimi.
 
Cobori, pe căi ocolitoare
Şi îl comprimi ameţitor, 
Într-o fecundă stăpânire.
 
Învingător, declari momentul
Biruitor asupra mea.
 
Zâmbesc cu mintea, râd cu trupul.
Ştiu bine jocul ce îl faci.
Mi-e atât de bine aici cu tine
Şi, absolut paradoxal, 
Fiordurile rătăcite sunt toate acolo – …. în mental.
 
În cosmice, trezite  timpuri,
Din vena cu iubiri deschise,
Se zbat culorile turbate
Ale amorurilor-nflorate
Amintiri.
 
Și-s toate-Înalte!
Mărgăritare versificate

Floare de mac

Eu ştiu că macul  stă în grup
Şi că nu-i singur niciodată
E tatuat pe chip, pe trup
Cu roşu pur, ca la paradă.

Dar iată-n curte, înspre vie
În cuib de iarbă, lângă prag
Aproape de o păpădie
E-un sufleţel de fir de mac.

Era aproape invizibil
Pentru aceia ce treceau
Şi se întrebau, cum de-i posibil
Să stea acolo, nu…. în lan.

Nici că-i păsa macului nostru
Că nu crescuse jos în glie, 
Ştia el singur care-i rostul
Popasului de lângă vie.

O copiliţă cât o nucă,
Ce nu văzuse flori de mac
Acolo în curtea ei, pe fugă
Se aşeză la dezmierdat.

Întâi, privi nedumerită
Roşeaţa florii de la prag,
Atinse fin corola-i plină
De strălucirea sa de mac.

Timidă prinse floare-n mână
Dar şi-o retrase imediat,
O atinsese nişte rouă
Păstrată pentru ea de mac.

Ştia el macul cine-i fata,
Chiar de habar nu au ceilalţi,
Căci misiunea era gata
S-o facă zână peste maci.

Fetiţa noastră cea senină
Se îndrăgosti pe loc de mac.
Când o întrebai ce o să devină
Iţi răspundea: floare de mac

Că este doar o întâmplare
Ei, bine, eu nu vreau să tac
Caci Ana mea crescuse mare
Şi se numea” Floare de mac”

Dedicaţie pentru Ana Marias

Joacă şcolărească permisă chiar şi oamenilor mai mari, nu-i aşa?

 

Mărgăritare versificate

Dor în cascade ispititoare

Cascade de dor agăţat
De candelabrul
Din tavanul iubirii
Plecată în croazieră
Cu vasul întâmplării
Mă cuprinseseră, nepotrivit,
În ceas de seară,
Când sărutam mâini
De fată blondă,
Rătăcită voit
Pe puntea aventurii de o zi.
 
Clipeam încet şi des,
Cu nesiguranţa omului pierdut
Într-o amăgire străină de mine,
Străină de tine,
Străină de noi.
 
Pe frunte,
Îmi apăruseră cele doua linii
Ale tale,
Pe care le-ai găsit într-un joc
De amor
Şi le-ai botezat
Cu numele noastre.
 
Ele au fost, acum,
Primele semne
Că, încă, eşti aici,
Mă porţi în tine,
Şi  mi-e tare dor.
 
Dar……am fugit!
Să-l agăț într-un cui…ispită.
 
Uneori, nici candelabrele tale
Nu îmi luminează dorințele.
Ce să fac dacă sunt doar fum
Și mă ghidez după iluzii?
 
Poate mâine va fi altfel!
Poate…
Până atunci, îmi port pe frunte linii și….cucuie..

(Seductia…lui, păcat dulce)

dor