Cum sa explic?

.. ca nu mă iau in serios,
Că slova mi-e ca frunza, când e pe ram, când jos,
Iar poarta e deschisă doar celui ce dorește
Să vadă și-nfrunzirea, dar și cum se-ofilește.
Ca-mi place primavara, dar o asez în toamnă,
Iar vara-i ca o iarnă, în vorbe fără haină,

Că-mi tremură cuvântul, iar textele-s stângace,
În inimă am cuvinte și in stomac am ace,
Că nu as vrea sa stiu de strâmbi din nas sau plac,
Doar scrisu-mi relaxează și fricile. Și-mi tac;

Iar de-mi vedeți șuvoiul de litere de-a valma,
Nu observați doar forma, mai bine simțiti teama
Că mi-ar  seca izvorul, curat cu apă vie,
Și as ramane stearpă, de literă pustie.

De veti căta în mine înălțări făr’ de-apus,
Priviți și printre randuri, caci totul s-a cam spus.        (de alții)
Nu veți găsi nimic, doar litere-nșirate,
Și muze adormite, nu veșnic,  inspirate.

Ce aș mai vrea?

De spus de-aveți ceva, sunați, atent, la poartă,
Cuvintele-s fragile, or năvăli deodată,
S-or prinde toate-n horă, pe-al vorbelor zăvor,
‘nlemnind cumva poetic, uitând de  rolul lor,
Încremenind hotarul pentru acei ce parcă
Nu înțeleg că lumea e un teren de joacă,
(Pentru cuvinte…vii. Sau mii?)    (Habar nu am..)

Ce-aș prefera?

Sa treceti mai departe, pe poartă nu intrati, (de nu simțiți),
Caci Universu-i plin de cei adevarați!
Iar de mă-nvart si eu, fara sa tin vreun ritm,
E ceva la-ndemână, la liber, dar divin!

Și nu uitați:

Eu nu-s în lumi perfecte, dar sunt în a mea lume,
În ea am tot zidit, și bune, și nebune,
Cei ce au pus mortar, nisip, apă și lut
Simt strigătul din mine de când îmi era mut.
Iar de lăsati voit, numai  noroi prin mine,
Luati-l și pastrați-l, ca poate face bine …(la reumatism)

Acuma, mă scuzati, dar voi deschide poarta,
Zavoru-i tot acolo, și pragul, chiar și treapta,
…martori tacuti ca scrisul imi e impiedicat,
Un vesnic inceput, albastru demodat.

Și multumesc. Am cui. Va stiu, sunteti de treaba,
Acele-n mine simt,  nu se învart, nu-nțeapă,
Desperechez iar frunze și-mperechez cuvinte,
Să-mi fie mărturii de ce-am avut prin minte.   (o vreme)

Ce am scris aici?

…păi, știu și eu? Nu aveti o plasa de siguranță
Să adunam tulburarile mele, de-o clipă, căzute fără speranță?

N-am scris, de fapt, mai nimic,
Doar am bătut din litere-aripi,
Caci prea mă luase lumea-n serios…
Si mă agata in vorbe ce mă-ntorceau pe dos