Mărgăritare versificate

Coaptă-necoaptă

Sunt coaptă-necoaptă,
Verde-amară,
Suită devreme
În podul cel strâmt
Al vorbelor scrise;
Sunt pasăre şchioapă,
Sunt gând pe pământ,
Sunt cretă ce scrie
Un ultim cuvânt
Ce loc nu-şi primeşte
În pagini gălbui
Căci e cam…. şui.
M-amestec în treburi
Ce ţin de talent,
Mă zbat să cunosc
Sensuri noi în concret,
Să sparg un marcaj
Ce e pus la sosire,
Doar să trec îmi doresc,
Abandon…nu-mi e-n fire,
Să calc în cunoaştere
Divină  şi sacră,
Deşi, totdeauna
Mă simt cam săracă.
Mă declar om prea plin,
Prea amar, dar senin;
Mă adun între cărţi,
Mă retrag ca un paj,
Şi nu ştiu de-am să sparg
Al cunoaşterii bordaj;
Eu insist, el nu vrea
Şi m-aduce-napoi
C-o poveste de geniu
Găsită la voi.
Uite aşa, eu rămân
Cea coaptă-necoaptă,
Cea de-un verde-amar
Ce vă bate la poartă!

Mă primiţi şi-n ăst an?

Şi dacă nu mă primiţi eu tot voi bântui bloguri vechi şi noi în căutare de frumos.

Mărgăritare versificate

Inechitabilul din ziua de Crăciun

Nicio clipă nu-i aievea,
Se cam cern trăiri de basm,
Printre clipe efemere,
Care par luciri pe asfalt;
Tu te-ncurci cu gânduri pline,
Printre globuri și beteală,
Viata însă îți transmite
Că e o zi când or s-apară
Nu doar inima zglobie
Și răciri de vreme rea,
Nu doar turtă arămie,
Scorțișoară și peltea,
Ci va pune în ghetuțe,
Sau sub crengi de brad cuminte,
Și vreo două nuielușe,
Plus povești de luat aminte.
Tu te faci că n-auzi bine,
Torni pahar după pahar,
Pui discret două colinde,
Și te-mbeți-n al tău altar.
În tăceri fără fasoane,
Te cuprinde spirit bun,
Vinul însă  îți adoarme
Omul drag, în plin ..Crăciun.
Și cum stai privind la stele,
Chicotind cu gând departe,
Tu vezi râuri pe podele,
Dar metafora-i-n carte.
Și te uiți un pic cu ciudă,
Cum se scurg, dintr-o crevasă,
Ape repezi, care-ți udă
Tot Crăciunul tău..de acasă.
Omul doarme, apa curge
Eu mă zbat, magia cade
Globurile or să se culce
Obosite de parade.
Cazi pe gânduri, râzi cu ochii
Amuzat de aventuri
Chiar te bucuri că tac stropii
Și că simți că e Crăciun.

 

Inechitabil e cuvântul,
Ce-mi vine acum timid pe buze,
Mi s-a tăiat cumva avântul
Dar mi-a adus vreo două muze
Sa prind în bradul cu steluță
O amintire cam udată,
Acum pare chiar drăguță
Și-ncepe tot cu a fost odată!

bradut

Şi uite aşa mi-am petrecut eu…una din zilele mele de Crăciun – căutând un instalator sau pe cineva priceput. Noroc că există robinet de siguranță.
Mărgăritare versificate

Un cuvânt, doar atât….

Un cuvânt poate schimba o stare.
Un cuvânt poate distruge, poate clădi. 
Un cuvânt poate fi uşor ca un fulg sau greu ca un tun.
Un cuvânt poate fi rostit, altul nu.
Un cuvânt mi-a călăuzit paşii (DUMNEZEU)
Altul m-a adus aproape de el (Iubire)
Un cuvânt mă face fericită zilnic (Soţul)
Un cuvânt îmi alină durerile ascunse (Mama)
Un cuvânt îmi poartă de grijă de aproape (Sora)
Un cuvânt are nume propriu şi îmi poartă de grijă de departe (Violeta)
De un cuvânt mi-e dor de nerostire (TATA)
Şi un cuvânt mă trimite de aici:….MÂINE.
Mărgăritare versificate

Solfegiul iubirii

Mirarea mea e-un pic cam falsă:
Dorind să ţin la aparenţă,
Mă trec fiori într-o cadenţă
De paşi purtaţi prin vorbe alese
Ai unor oameni ce-şi aştern
Cuvintele într-un tabel.
Şi cum nu pot să stau deoparte
La provocări cam…ireale,
Solfagiez, dacă se poate,
Prinzând, cumva, notă cu notă, agale.
Dovadă-mi e această stare, 
Refren adevărat despre iubire
Miraculoasă ca o floare,
Fantastic dar primit întru trăire.
Solişti suntem pe rând unul din noi,
La fel ca-n ziua cea dintâi,
Simţind aceleaşi melodii,
Dorind, cântând ….doar amândoi.
Solfegiul vieţii mele simple
E cu de toate amestecat,
Dar poartă-n el mai multe clipe
Ce doar iubire a semănat.

Inspirată cumva de Mugur am solfagiat şi eu cum am putut.

Mărgăritare versificate

Între file lipite ..stă inamicul pisicilor

Între două file lipite de vreme
Se ascunde o fărâmă de poveste,
Tu sari aşa, firesc, peste ele
Neştiind  ce lipseşte;
Pe pagina următoare nu se leagă nimic:
Ai un chibrit,
Un sac şi un pisic rătăcit,
Citeşti mai departe slova ieşită din tipar,
Când în poveste nouă pisici apar,
Chiar de îţi pare defectă şi cu pagini nescrise
Cumva afli că în sac cam opt mâţe au fost prinse ,
Dar al nouălea, mai istet, şi-a făcut pârtie ca piticul
Şi a reusit să evadeze înainte de a-i număra inamicul.
Inamic? Care inamic? Foile lipite ascund adevărul ce stă pitit,
Poate, la pândă, să vadă când se aprinde lumina şi e găsit.
Mă gândesc că e greşeală de redactare,
distanţa din poveste e cât se poate de mare,
Se mai întâmplă să găseşti prin cărţi
Foi albe, sau chiar lipsă părţi
Măricele
De nu mai ştii care e subiectul în ele.
Acum motanul devenea erou mucalit
Şi cică era şi un pic cam falit,
Îşi salvase fraţii din sac, într-o seară
Când erau răpitorii la şcoală,
Şi găsiră adăpost într-un staul,
Ocrotiţi cumva de un taur.
Era şi o vacă pe acolo cu lapte,
Deci mâncarea le era pe săturate.
Într-un final, pe neaşteptate,
S-au desprins şi foile. Toate.
Am aflat că inamicul era
Un băiat cam belea,
Dar că mâţul isteţ a tras la sorţi
Lozul câştigător pentru toţi.
E o poveste banală, de seară,
Ca o compunere dată la şcoală,
Dar mie nici că-mi pasă prea tare:
Vă trimit tuturor o salutare
Şi vă spun că iau o vacanţă,
Că m-a prins oboseala din faţă.
Nu mă duc nici la ski, nici la cros,
O să ies pe uşa din dos.
Când mă-ntorc vă voi prezenta pisoiaşii,
Cei ce fac acum pe poznaşii.
Să le dăm ceva nume, chiar unul de erou,
Şi să-i punem pe toţi în tablou.
Eu m-am plictisit de atâtea rime:
Plec până nu-ncep să mă deprime!Articolul este înscris în DUZINA DE CUVINTE, din clubul psi. Găsiţi şi alţi jucători …în acest tabel. Intraţi şi vedeţi alte sensuri ale aceloraşi cuvinte.