Noaptea asta am să vin să leg busuioc de ușă

Dormi copile, dormi senin,
Ia-ți pe pernă o păpușă,
Noaptea asta am să vin
Să-ți leg busuioc de ușă

Să îl simți și să-l cunoști,
Să te adoarmă în bucurie,
Când vei crește să il coși
Viselor ce au să vie;

Să-ți descânte sărbătoarea,
Să te apropie de El,
Când vei spune rugăciunea,
Busuioc să simți în piept!

Pune mama, în noaptea asta,
Busuioc (usturoi) la geam, spre stele,
Să țină departe cearta,
Să ne apere de rele,

Să trimită, hăt, departe,
Orice gând nepotrivit,
Să fii ocrotit, în pace,
Dormi, senin, copil iubit!

Ne trezim în sărbătoare
Și vom râde, vom zâmbi,
Iar pe tine, mic și mare,
Mândri, te-om sărbători!

Sfântul Ion (Andrei) ne ocrotește,
Ne unește, ne-a iubit,
Ție Sfântul îți zâmbește
Că ai numele sortit,

Iar când  timpul (toamna) se va scurge
Într-o iarnă de argint,
Să nu uiți c-așa vor curge
Bucurii spre infinit!

Ești  Ion, Ioană (Andrei, Andree) sfântă,
Porți iubirea în cuvânt,
Ai menire cât s-ajungă
Să faci vieții legământ

Că vei fi un om ferice,
Bucuros de al său nume:
La multi ani!, tata îți zice,
La multi ani și mama-ți spune

Și să strălucești ca viața într-o noapte fermecata,
Ion (Andrei) ești,  Ioană (Andree) dragă, fericirea să te vadă!

 

În noaptea de Sfantul Andrei, om drag m-a intrebat, pe facebook, daca nu am versuri facute special pentru aceasta sarbatoare. Voia sa le citeasca fetitei sale, asa cum facuse, in vara, pentru cea mică, cu „Sa fii Marie!”. N-aveam, dar am făcut pe loc, însă pentru că am avut probleme tehnice cu wordpressul, care nu m-a lăsat  să mă loghez, nu am asezat poezia aici.  Profit de faptul ca  vine Boboteaza  și Sfantul Ion, și am modificat puțin versurile, mai ales ca, in zona din care mă trag  busuiocul era folosit nu doar de fetele de măritat, sub pernă, ca in povestea mea cu Grigore Busuioc, ci și sa ne fereasca de rele, pe  copii, mai ales.

 

Noapte magica sa aveti, cu ape limpezi ce trec prin noi, descatusand energii bune! La multi ani!

 

Imagini pentru busuioc pentru biserica
sursa – internet

 

Nicoletei…

u știu mereu să mă port cu tine,
ar de știu, sigur ai făcut tu o vrajă de apropiere a gândului bun
um faci de vreo cinci ani, iar eu nu pricep mereu,
colind, ba pe munți, ba prin văi, culmi abrupte de vorbe 
ăsând semne de trecere pe care tu le aduni cuminte, zâmbind îngăduitor,
xplicând, într-un final că, de fapt, în lume, „e mult zgomot pentru nimic”,
răirile fiind firești și acceptabile, și că, oricum, fac parte din noi,
tât cât să le putem contabiliza în apropieri, depărtările necontând.

I   ar știi tu cum să transformi zgomotul în liniște,
nest, perseverent, și cu mult drag, învățând din mers asta, contrar firii,
N erămânându-ne decât să intrăm în rând,
spitind vremuri bune, timpuri frumoase și întâmplări efervescente,
răind împreună, toate acestea, măcar din când în când 
A șezând pe inima lor parfum de prietenie și răbdare. Ingrediente perfecte.

Iar mi-a ieșit complicata urarea pentru tine, dar măcar știu că noi două o vom tălmăci la fel, asa cum o facem de imediat un an, deslușind înțelesuri. În rest, îți doresc sănătate și rezolvări în tot ce faci, iubire divină și oameni buni in jur, uitare acolo unde nu e nevoie sa tii minte amănunte dar si conștiinta treaza pentru ceea ce conteaza și pentru acelea cu rost in suflet. Ma bucur ca mi-ai demonstrat lucruri imposibile dar mai ales mi-ai demonstrat ca putem sa mai credem in oameni. La multi ani, Nicoleta!

 

 

Fotografia postată de Nicoleta Ioniță.

 

Emoții de vineri

E vineri și tainele-mi țin loc în viață.
Mi-e bine și cald, și-am dulceață
De mure. Am pâine de casă cam bună
Și ceai de afin și o stare nebuna
De bucurie.

Am adunat, dintr-o joi cu prestanta,
Zâmbete calde și rost de vacanta
Și oameni carora știu că li-s draga,
Mi-s prieteni buni și-i simt, si nu-i șagă
Să le zic asta mai des:

Va iubesc! Nicoleta, fiind ziua ta, iarta-ma,  dar pe seara, promit serenada balada, cat sa-ti linistesc emotiile de peste zi! La multi ani!

De ziua LOR

Trec soldații cu făcliile aprinse,
trece țara-n marșul sacadat,
pe la geamuri, stăm cu inimile-ncinse,
suntem noi ostași, unii fără grad.

Trece armata-n pas de defilare,
lumea o salută, alții tac absenți,
batem și noi ritmul pe lungi coridoare,
purtând bătălii cu inamici secreți.

Trece-n bulevard, salutând poporul,
oaste care poartă-n inimi tricolor,
mâna la chipiu și dădeam onorul,
când eram de-o șchioapă, mi-amintesc pe loc.

Trec făclii și pașii sună a marș de luptă,
ne-nfioara totul și privim zâmbind,
nici nu mai contează că esti cât o nucă:
te crezi în coloane cu ei….defilând!

 

 

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

Sunt treisprezece

fotografie de la inceputurile noastre…impreuna

 

…ți-am tot scris ție, multe ți-am tot scris,
Ți le-am urcat în podul minții tale,
Am pus, alături, poza cea cu zimți
Și-o promisiune veche-nmiresmată tare;

Am luat două amintiri să zornăie discret,
O litră de rachiu într-un ștergar curat,
Am pus o pâine caldă și un borcan întreg,
Din gemul de ruzinci, din stoc nenumărat.

Și te-am furat cu totul. Scrisori, mâncare, vis.
Pe iarba vieții noastre te-am dus. Tu m-ai urmat.
Ți-am tot citit poeme, te-am sărutat aprins,
Și te-am hrănit, aievea, cu simplu dumicat;

Am numărat și vrăbii; am căutat trifoi;
Din poză îmi zâmbea un chip cu buclă-ntoarsă,
Voiam noroc aparte, din cel cu patru foi,
Apoi, de atâta mers, să mi te-ntorc acasă.

Tu îmi zâmbești duios, pe-o dragă dimineață,
De pe noptieră, în zimți, râzi iar cu-ntregul chip
Și îmi rostești ușor, privindu-mi senin fața:
Știi, eu și-n vis, cu tine, mereu am să mă plimb!

Azi noapte am fost pe iarbă, și mă hrăneai cu slove,
Dulceața-n pâine caldă îmi era dumicat,
Mi-ai dat rachiu să beau și m-ai spălat în vorbe,
În patru foi de drag, tu chiar m-ai îmbrăcat.

Un lucru vreau să-ți spun sau poate treisprezece:
Norocul nu-i trifoi, oricâte foi ar vrea,
Realitatea-n vis sau visul de ne-ntrece,
Norocul stă în noi, oricâți ani am avea

de iubire.

Credeai că am uitat?

..sunt treisprezece
Și viața nu-i întrece!
Orice visezi cu noi,
Îndeplinim în doi!

 

 

PS. Mereu imi sorbi prima picătură de cafea din ceașcă

Mereu te cert că îmi furi norocul și totdeauna râzi și repetăm împreuna:

– Tu ești norocul meu! Am zis!

 

El alchimistul cafelei mele de dimineata, eu zambet promis…