Ca de obicei, pe ceilalţi care au scris pentru duzină îi găsiţi în acelaşi tabel găzduit de psi
Autor: Adriana
Provocarea
…în amintirea unei Cristine cu aripi mari şi largi de înger bun….
Într-o zi
Comori desprinse
Din desăgi ascunse de timp
Gol,
Pierdut,
Omorât cu zile
De o fantomă
A unui trecut împuţinat
Şi sec.Comori vii,
Adormite în rame uzate,
Îngălbenite de vreme,
Se amestecă în trecutul sfânt.Comori aprige,
Ce ard mâini
Nepotrivite
Care ating urme ce nu le aparţin.Comorile mele străbune
Îmi spun legende
Prin file de ceaslov
Uitat pe sobă de pământ uscat.Astăzi îmi simt străbunii
În cuvinte şterse de timp
În care îmi citesc viitorul şi trecutul,
Şi îmi curg comori de nepreţuit.Oare eu, cea de azi,
Cui le voi lăsa?
Voi fi doar o frunză, un gând
Şi o fostă mică nebunie
Într-o ramă îngălbenită de vreme.Într-o zi….
Şah-mat
Libertăţi permise oricui.
Oricui întreabă şi cere,
Oricui scrie şi speră,
Oricui îşi plimbă ochii pe cer
Şi se crede o parte din el,
Chiar dacă nu simte nimic:
Nici vântul ce bate din faţă,
Nici ploaia care uneori ne răsfaţă,
Nici lumini de lună nu vede deloc,
Nici soarele acela ce arde cu foc,
Nici pasăre în zbor,
Pierdută ca el,
Nici fluturi de o zi,
Nici cei care pier.
Nu prinde în mâini
Decât fumul visării
Că… ar putea fi,
C-ar şti sau, poate,
C-ar deveni cineva,
Bun de un joc de şah elevat;
În care piesele să-i fie prietene
Printre puncte,
Printre virgule,
Paranteze şi cratime ne-nvăţate… la timp.
Şi atunci, discret, mută privirea dinspre cer
Pe-un nisip gol, mărunt şi stingher,
Exact cum se simte, uneori, chiar şi el.
Jocu-i gata; nebunii l-au trădat
Şi simte…. cum i s-a dat:
Şi şah …….şi mat.
Ştiu….şi totuşi irosesc
Cu o margarita în mână
Şi o ţigară de foi în cealaltă,
M-aş sui
pe pianul din hol
Ce stă gol …
Şi aşteaptă
Mâini talentate de….. muzician
Cuprins de abandon universal.
Privesc candelabre cu
Cristaluri ce scapără-n lumină
Şi-mi doresc să mă-mbăt,
Şi să uit orice vină
Că locul meu nu e acolo;
Deşi, tu ai ştiut
C-am să plec,
Cam de la-nceput.
Trec prin saloane largi
Cu tapiţerii de mătase,
Adulmec miros de piele de cordoba
De pe scaune late,
Aud zgomot de vase,
Văd luciri de oglinzi delicate
Şi, nu ştiu cum,
Mi se par irosiri…toate.
De ce aici în palate?
De ce n-am plecat departe,
Într-o cameră goală cu un pat alb,
Mare, trainic, simplu şi potrivit
Pentru gândurile mele perverse
Cu tine, şi bune de iubit?
E prea mult lux în jur
Fără strălucire,
Rece, sec, ambiguu,
Ca o perlă într-o montură potrivită
Pe un deget nepotrivit.
Beau vodcă pe ascuns
Uitând de şampania din frapieră.
Ştiu……...(că nu e locul meu aici),
Şi, totuşi, irosesc (timp)
Încercând să simt alt gust
Decât cel ştiut,
Aflat într-un pat alb…potrivit
Gândurilor mele…cuminţi,
De astă dată.
Ştiu …(voi pleca),
Şi, totuşi …(mai) irosesc timp…de lux.
O nouă joaca înscrisă în acelaşi tabel găzduit de psi, acolo unde găsiţi alţi oameni cu drag de cuvinte.



