Într-o zi

Comori desprinse
Din desăgi ascunse de timp
Gol,
Pierdut,
Omorât cu zile
De o fantomă
Al unui trecut împuţinat
Şi sec.

Comori vii,
Adormite în rame uzate,
Îngălbenite de vreme,
Se amesteca în trecutul sfânt.

Comori aprige,
Ce ard mâini
Nepotrivite
Care ating urme ce nu le aparţin.

Comorile mele străbune
Îmi spun legende
Prin file de ceaslov
Uitat pe sobă de pământ uscat.

Astăzi îmi simt străbunii
În cuvinte şterse de timp
În care îmi citesc viitorul şi trecutul,
Şi imi curg comori de nepreţuit.

Oare eu, cea de azi,
Cui le voi lăsa?
Voi fi doar o frunză, un gând
Şi o fostă nebunie
Într-o ramă îngălbenită de vreme.

Într-o zi….

You may also like

8 comentarii

  1. O reală plăcere naufragiul pe insula poveştilor-mărgăritar în căutare de comori! Bine faci că nu le ții pitite în adâncuri şi că le mai scoți din când în când la suprafață, să le vedem stălucirea.

Lasă un răspuns