Cu o margarita în mână
Şi o ţigară de foi în cealaltă,
M-aş sui
pe pianul din hol
Ce stă gol …
Şi aşteaptă
Mâini talentate de….. muzician
Cuprins de abandon universal.

Privesc candelabre cu
Cristaluri  ce scapără-n lumină
Şi-mi doresc să mă-mbăt,
Şi să uit orice vină
Că locul meu nu e acolo;
Deşi, tu ai ştiut
C-am să plec,
Cam de la-nceput.

Trec prin saloane largi
Cu tapiţerii de mătase,
Adulmec miros de piele de cordoba
De pe scaune late,
Aud zgomot de vase,
Văd luciri de oglinzi delicate
Şi, nu ştiu cum,
Mi se par irosiri…toate.

De ce aici în palate?
De ce n-am plecat departe,
Într-o cameră  goală cu un pat alb,
Mare, trainic, simplu şi potrivit
Pentru gândurile mele perverse
Cu tine, şi bune de iubit?

E prea mult lux în jur
Fără strălucire,
Rece, sec, ambiguu,
Ca o perlă într-o montură potrivită
Pe  un deget nepotrivit.

Beau vodcă pe ascuns
Uitând de şampania din frapieră.
Ştiu……...(că nu e locul meu aici),
Şi, totuşi, irosesc (timp)
Încercând să simt alt gust
Decât cel ştiut,
Aflat într-un pat alb…potrivit
Gândurilor mele…cuminţi,
De astă dată.

Ştiu …(voi pleca),
Şi, totuşi …(mai) irosesc timp…de lux.

O nouă joaca înscrisă în acelaşi tabel găzduit de psi, acolo unde găsiţi alţi oameni cu drag de cuvinte.

21 de gânduri despre “Ştiu….şi totuşi irosesc

  1. ….lux, simplitate, ce ştiu eu? Cunosc oameni care fac dintr-o simplă degustare de cafea un spectacol:ceşti, ceainic, zahăr candel, linguriţe gravate şi şerveţele fine de damasc…pe care nu le ating niciodată. Iar in jur …casă modestă. Cine..ce vede? Fiecare ce vrea, nu? Te pup, psi. Poate vom avea şi noi…timpul nostru de lux.

  2. De cele mai multe ori, fericirea sta ascunsa in lucrurile simple, lucruri care ne sunt aproape si pe care nici nu le vedem de la inceput. Alergam dupa ceea ce nu avem, ne dorim mereu mai mult, mai scump, mai cu moţ, cand totul ar putea fi atat de usor, daca am inceta sa ne comparam cu altii, sa visam cai verzi pe pereti…

Lasă un răspuns