Joia duminicilor mele

Într-o zi de joi m-am măritat, intr-o zi de joi mi-am cunosut sotul, intr-o zi de joi s-a nascut el, intr-o zi de joi habar nu am cate oi fi facut. Maine e ziua mea. O joi oarecare cu iz de duminica. Va las un text, cu amintirea unor vremuri nu mereu fericite. Maine va astept, aici, sa ne bucuram de joia perfecta, cu siguranta:

„Unde scrie că aniversările sunt mereu fericite? Sau că nu pot deveni unele fabuloase după ce ai experimentat singurătatea absolută? Privesc în gol și mă văd în mulțime, plină de frustrări cosmetizate cu zâmbet, rece, blazată, trufașă, bravând, încercând să păcălesc aparențele. Undeva, cândva:

Sorb picătură cu picătură. Atentă, distrată, prinsă în singurătăţi frivole cu gust de cireşe amare. Gândurile-mi trec cu repeziciune prin episoade de-a râsu’-plânsu’ şi nu uit nicio clipă că sunt pierduta zilelor de duminică ce cad într-o joi. Strivesc între dinţi două boabe de cafea din bucăţica de tort din farfurie. Nu mă împiedic de amănunte şi scot o lumânărică din poşetă. O înfig brusc, cu un gest teatral, uşor dramatic chiar, fiind sigură că, măcar, un spectator am în acel bar, în care lumea adulmecă aburi de viaţă efemeră. Să-mi spun la mulţi ani? Să trăiesc? Cui? Mi-aş fi dorit să mă nasc vara când cireşele se coc şi miroase a viaţă, bogăţie şi curaj. Fulguie uşor şi-mi suprim gândul. Ianuarie nu e tocmai luna mea favorită. Toţi încep ani, îşi fac planuri, prind idei noi. Doar eu ştiu că trebuie să mă bucur forţat de o zi ce se ascunde în începuturi. Ale altora. Niciodată ale mele.

Suflu în lumânarea mea roşie şi prind între degete cireaşa confiată din tortul meu devenit, brusc, ..aniversar. Hmmm, „cireaşa de pe tort”! Oare ăsta să fie echilibrul dintre gânduri dulci, vinovate şi viaţă cu cireşi în floare? Cine ştie? Într-o zi, voi avea cireşul meu copt, fix într-o zi de ianuarie, iar în dinţi voi zdrobi, nu boabe de cafea, ci fructe dulci şi zemoase ce le voi culege încet, cu grijă, ca într-o vrajă. Doar să vreau….

Şi am vrut….

Mă voiam “duminică”, dar tot a joi străluceam. Acum mi-am prefacut zilele în duminici pretioase, cu foarte, foarte putin. Doar gustul de cirese amare mai revine, așa, ca într-o amintire pretioasă a unei singurătăţi ce părea că nu va mai pleca.
Dar a plecat.

 

Definitiv. La multi ani, mie!

 

Pentru o zi de joi aniversara, in care nu voi aseza tristeti ci doar bucurii. Azi, e permisa orice scriere

felicitare primita in dar de la poeta Mihaela Aionesei
Continue Reading

Moș Crăciun ne vede

Moș Crăciun...ne vede
Moș Crăciun…ne vede
Moș Crăciun…ne vede
Vă văd pe toți, cu mic, cu mare,
De aici de sus, de aici din zare,
Văd ca nu simți povestea plină
Că nu-i dai timpului Lumină,
Și că tu crezi că nu exist
Căci n-ai primit, de ani, nimic.
Dar spune, sincer, tu chiar crezi?
Altfel mă-ntreb de ce te pierzi
Doar memorând ce n-ai atins
Când dar ți-am fost, și nu în vis,
Când am venit cu sănătate,
Cu bucurii nenumărate,
Când ți-am pus steaua nopții-n frunte
Și îngerii să te sărute,
Să nu mai simți însingurare
Ți-am trimis liniște și tare
Te-am purtat cu mine,
Și în povesti, și prin destine
De oameni ce-or simți la fel;
V-am făcut glob și cântecel.
 
De nu mă credeți, vă îndemn
În zurgălăi sunteti toți ghem
Și-n sunetele ce răzbat
Am prins iubirea voastră-dar.
 
Acum, vă-ntreb, nu e mai bine
Să fiți voi darul din mulțime?
Să fiți chiar globul luminos,
Să auzi un mulțumesc frumos?
 
Ei, să ma-ntorc, vă văd pe toți
Și pe la geamuri, pe la porți,
Puneți beteala și lumină
Moșu’ vă pupă, o sa vină
 
…măcar c-un vis ca de Crăciun,
sa fiți din nou copilul bun,
 
și-apoi vă plimb …prin lumi de oglindă
cu darul inimii …colindă!
 
Dragilor, va doresc să-l primiți pe Moș Crăciun cu inima senină, chiar dacă nu aduce decât un gând bun! Eu va doresc sa aveti sarbatori minunate cu cei mai frumosi oameni alaturi si in gand! Craciun fericit si la multi ani!
 
Continue Reading

Nu cred în lucruri definitive, ci poate …neterminate

Nu cred în lucruri definitive, ci poate …neterminate:
Mi-aduc aminte când am primit această  floare. Era de trei ori mai mare si îmbobocită toata. Să tot fie vreo 3 ani de atunci. Un om drag pe care nu-l cunosc personal, ci doar virtual, mi-a trimis-o, la cabinetul soțului meu, tocmai de la Brăila. A ajuns întreagă și uimirea mea a fost imensă.
A înflorit la mine ca intr-un spectacol de frumusete naturala. Apoi, ca orice lucru frumos a fost râvnit. De catei, mai intai, care m-au lasat fara jumatate din ea. Apoi, de Fifi, pisicuța, care a mai luat o treime. Apoi s-a sfarsit, intr-o îngălbeneală de ciudă. Și a ei, și a mea.
Iar vara asta s-a ambiționat să-și revină, iar acum sa înflorească. Ba, mai mult, e îmbobocită toată.
Nu toate lucrurile au un sfârșit atunci când asta se crede; cumva…se întâmplă ceva și reînfloresc, căci multă inimă buna exista acolo. De aceea nu cred eu în lucruri definitive, ci poate….neterminate..

 

Multumesc, Dana…
Nu cred în lucruri definitive, ci poate ...neterminate
Nu cred în lucruri definitive, ci poate …neterminate
Continue Reading

Ei, domnu’? Sonorul ….mai încet…

Ei, domnu’? Sonorul ….mai încet...:

 

Urla televizorul. Îl inchid, într-un final, căci tot ziceam că mă apuc de treabă, care treabă corelată cu frigul de afară nu se pupa, nu voia, nu dădea semn de vreun chef deosebit.

Divorț, dar cu partaj, adica nu a fost chip să scap, tot era musai să-mi execut responsabilitățile si sa le duc pe drum cu izbanda ca in socialism, comunism, precum sloganurile acelea pe care nu le-am uitat, chiar dacă au venit peste noi de astea nou-nouțe.

Azi, o prietena draga, in casa mea:


– Auzi? Tu ai luat sonorul  televizorului?


-Da!
– De ce?
– Se certa cu mine!

S-a pus pe un râs de nu știa pe unde sa se aseze, dar eu continui cu explicatiile necerute de nimeni, de altfel. Dar cred că eram nevorbită:

– Sa ma vezi cand ma enerveaza Mihai, ca vorbeste întruna, și tot felul, iar eu trebuie sa ma concentrez. Nu-i spun niciodata sotului meu „taci”, ca nu-i frumos. Dar, de cateva ori, m-a surprins cu telecomanda in mana de parca as fi vrut „sa-i dau lui sonorul pe mic”.

De atunci, de cate ori ma vede astfel inarmata, isi controleaza debitul, semn că uneori glumele astea chiar se transformă în lucruri serioase.

Ps. Au fost momente când habar n-aveam că fac asta. Mă trezeam doar în acțiune, realizam ca-s „dusa” și ma rugam sa nu observe. Da’ de unde? Nu scapă el ceva hazliu pe care sa mi-l amintească…. în vreun moment potrivit….

În Brașov sunt nori, toată ziua a fost sub semnul ninsorii, dar nici urma de ea, doar o umezeală pregnanta data de o ploaie măruntă. Te salut, lume!

Ei, domnu'? Sonorul ....mai încet...
Ei, domnu’? Sonorul ….mai încet…
Continue Reading