Mărgăritare versificate

Ping pong de vorbe

Dacă m-ar intreba cineva care imi sunt bucuriile din aceste interactiuni cu voi, mi-ar fi greu sa aleg, pentru ca, nu neg, multi dintre voi imi oferiti bunatate, timp, bucati generoase din voi, caldura si inspiratie, insa, de departe comentariile voastre poetice inspirate din versificarile mele, care nasc un ping pong ad-hoc de cuvinte, imi sunt cele mai dragi. La un poem, mai jos, am primit de la om drag aceste cuvinte:

Se scutură norii-a regret și-a uitare
A vechi amintiri, a petale de floare,
Dar mergem tăcuți cu regretul complice,
Către alt anotimp ce pe tâmple ne-o ninge,
Albe-amintiri ce încet ne-or aduce,
Verde crud, stropi de viață în sânge
(oare unde ne-o duce ăst drum cu putere de Cruce ???)Maria Nick, multumesc din inima

Raspunsul meu, la minut, in urma citirii acestora:

Drumu-i simplu, trece tainic prin noi
Și aduna amieze, dimineti, chiar și ploi
Ne înnoadă speranțe și amintiri verde crud
Să ne țină de cald într-un alb legământ
Vom jertfi amănunte pe oriunde ne-om duce
Ai dreptate, vor arde cu putere de Cruce
Încremenind așteptări si iluzii cuminți
Dintr-o vara nebuna, într-un soare cu dinți!

Mereu onorata de aceste măiestrii care mă inspiră ad-hoc. O zi de joi cu iubire și folos de inimă bună! Mulțumesc!

sursa: Sam Caro, facebook

8 gânduri despre „Ping pong de vorbe

  1. <3 Ce amintiri ai trezit ;)). In mine :P.
    Iti multumesc… hehe – asa ma jucam impreuna cu prietenele mele cadva. Porneam de la idee si ne jucam prin cuvinte, cuminte (sau cu minte):P.

    O zi de joi minunata <3!!

    1. …asa faceam si eu cu al meu sot, in primii ani ai casniciei noastre, cand nu stiam de facebook, calculator si alte gadgeturi. Ne dadeam un cuvant si iesea catren. Culmea, el e mai profund ca mine, eu doar mai rapida. Te imbratisez strans, Rux.

  2. Mi-ai deșteptat amintiri. 😀
    Sunt lucruri care se întâmplă sau nu, pur și simplu. Totul ține de acea secundă în care poate apărea scânteia unui răspuns „aparte”.

    1. Da, noi doi am impartit multe astfel momente, iar tu, cu siguranta si cu multi altii. De exceptie au fost. Regret doar ca nu le-am adunat ca acum. Acesta e de pe facebook, unde oamenii nu au preocupari poetice si, totuși, am surprize de acest gen. Minunate…, exact ca ale noastre. Imbratisari

      1. Cred că acolo totul este „scurt pe doi” ceea ce face și diferența, căci pe blog discuțiile sunt mai extinse, poate chiar mai elaborate, vrând să transmită mult mai multe.

          1. După cum știi, trec și pe acolo, dar ai dreptat4e, este ceva ce nu mi se potrivește. Poate că „viteza” cu care se răspunde „pentru că așa se cade”, poate pentru că cei per care îi urmăresc pe acolo au mai mult scrierile de pe bloguri, poate…
            Aici îmi pare totul mai liniștit, fără să te agreseze comentarii noi pe care nu le dorești citite neaparat atunci, fără să te agreseze anunțurile cu „poate cunoști”, și fel de fel de lucruri. Poate există setări care să elimine măcar în parte acest disconfort, dar nu mă îndemn să caut, pentru că oricum intru rar și pe fugă acolo.
            Oricine poate sesiza că există diferențe între noi, dar ce ne-am face dacă toți am fi la fel? Important este că avem și lucruri în comun, iar asta ne ține alături, fie și numai pe blog.

          2. Da, mie tocmai interactiunea asta imi place și rapiditatea. Evident ca ne punem scrierile de pe blog. Aici le citesc cativa doar. Iar lucrurile nu se exclud unele pe altele. Una peste alta, as putea renunta oricand la….amandoua. Imi deconectez deseori facebookul, și la fel as fi facut si cu blogul, daca nu il treceam pe domeniu si depind de altii. Asa, il puneam pe privat, si luam un respiro binemeritat, prea se inspira multi, etc.

            Insa, am dovedit ca pot renunta și ca nu sunt dependenta, chiar daca par a fi prezenta peste tot. Azi, am avut o zi de virtual complet. Maine, pana noaptea….imi vad de altele, si tot asa. Sa fii bine si sa faci doar ce iubesti si ce iti place!

Lasă un răspuns