Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

De ești Seherezadă în verde crud poveste

Motto: De ești Seherezadă în verde crud poveste
Și daruiesti cuvinte in catifea de gând
Pe orice țărm te-ai duce, culoarea mi-ar da veste
Ca te alinți în vorbe luate cu împrumut!

*************************

Vezi tu, inimă plăpândă, ce te ascunzi, blând, în emoții,
‘nfometată de lumina cerului ce ne-a unit,
tu îmi știi pe dinafară și bătăile, și sorții
Ce s-au prins în cartea vieții, într-un ochi de zbor menit

Să îmi tulbure privirea din căpruiul ființei mele,
Să-mi amestece, în taine, solz de gând îngemănat,
Iar în lapte dulce proaspăt să ajungă să îmi spele
Nopți furate din uitare, zile-nveșmântate-n alb.

Vezi tu, inima sărată, jumătate sunt fugară,
De când lumea mă alungă pe un fir de busuioc,
Mă întreb de ce în mine vin iubirile ca-n gară
Și de ce alerg întruna când de fapt eu nu mă întorc,

Nu mă uit pe geamul lunii, nici pe-a cerului cărare,
Nu-mi întorc pașii frățește pe al ceții înțeles,
Nu-mi fardez chipul cu galben, nici măcar într-o-ncercare
Să devin, pentru o clipă, fata dintr-un soare imens.

Vezi tu, inimă păzită de o minte încâlcită,
Sub o vrajă surâzândă „în migdale de cuvânt”,
Pe o pânză de păianjen mă vreau astăzi adormită,
Să se rupă, brusc, magia, și de acum să nu mai fug,

Să rămân Seherezadă, cu povestea în poveste
Tighelită-n primăvara toamnei fără de contur,
Să-ți dau mir și să te bucuri, să îmi dai cumva de veste
Că mi-e viața rostuită pe un fluture din drum.

Și să zbor, cu zboru-n ochiuri de adânc prescris pe vânt!

Inimă să fii cu mine, inimă să-ți fiu râzând!

Dedic aceste versuri doamnelor mele care mă sustin mereu, doamne-toamne, cu ochi verzi, cu „sâmburi de migdale în înțeles”, cu inimile la vedere și  bucuriile în piept, cu parfum de primăveri întomnite. LOR.  Se vor recunoaște, cu siguranță.  Dar și tuturor celor care mă iubesc sau se simt bine printre literele sufletului meu. Vă iubesc

 

SURSA FOTO: PINTEREST

 

 

Mărgăritare versificate

Ping pong de vorbe

Dacă m-ar intreba cineva care imi sunt bucuriile din aceste interactiuni cu voi, mi-ar fi greu sa aleg, pentru ca, nu neg, multi dintre voi imi oferiti bunatate, timp, bucati generoase din voi, caldura si inspiratie, insa, de departe comentariile voastre poetice inspirate din versificarile mele, care nasc un ping pong ad-hoc de cuvinte, imi sunt cele mai dragi. La un poem, mai jos, am primit de la om drag aceste cuvinte:

Se scutură norii-a regret și-a uitare
A vechi amintiri, a petale de floare,
Dar mergem tăcuți cu regretul complice,
Către alt anotimp ce pe tâmple ne-o ninge,
Albe-amintiri ce încet ne-or aduce,
Verde crud, stropi de viață în sânge
(oare unde ne-o duce ăst drum cu putere de Cruce ???)Maria Nick, multumesc din inima

Raspunsul meu, la minut, in urma citirii acestora:

Drumu-i simplu, trece tainic prin noi
Și aduna amieze, dimineti, chiar și ploi
Ne înnoadă speranțe și amintiri verde crud
Să ne țină de cald într-un alb legământ
Vom jertfi amănunte pe oriunde ne-om duce
Ai dreptate, vor arde cu putere de Cruce
Încremenind așteptări si iluzii cuminți
Dintr-o vara nebuna, într-un soare cu dinți!

Mereu onorata de aceste măiestrii care mă inspiră ad-hoc. O zi de joi cu iubire și folos de inimă bună! Mulțumesc!

sursa: Sam Caro, facebook
Mărgăritare versificate

Poem de galben stropit cu verde (sau invers)

Când galben treci prin lumea-mi de mătase
Și-ți lași, în jur, parfum de stele noi,
Când glezna stângă, seara, e mireasă,
Și tatuaju-i singurul ce stă-ntre noi,
Când te alinți felină-n așternuri,
Și-ți ard obrajii în amurg de ploi,
Amoruri pe arcuș de coastă-n ceruri
Tu le preschimbi în verde si le-mparți la doi.

Nu crezi că astă seară-i de ajuns
Cu galben pai, să facem un retuș?
Și să stropim cu verde printre noi,
Nu am, dar mă-mprumut, din ochii tăi.

SURSA: pinterest

Pentru un om drag, cu nume de Matilda, poem de galben stropit cu verde (sau invers). Poem ad-hoc, dar la cerere…

Mărgăritare-confesiuni, de ieri și de azi

Ne plouă și noi ne adaptăm

M-a mâncat undeva să mă uit pe prognoza meteo pentru Brașov.

Bre, nimic. Vreo cinci zile bune de am numărat în vreo 90 de zile. Bașca 10 grade prin septembrie, iar ploile par zilnice, chiar dacă se scutură norii, doar.

Din mai, ne plouă zilnic. Azi, potop, ieri potop, mâine potop.

Muntele meu miroase a mâl, mucegai și mușchi putrezit. Bucătăria mea, la fel. Centrala pornește în încăperea aceea.

Inimaginabil, nu? Nu îmi place canicula, nu mă plâng, aveam de reparat curte, garduri! Iaca nu se poate!

Ne plouă și noi ne adaptam.

Parul meu creț e ca un burete….de sârmă.

Viața e faina, ce sa zic?

Singurul avantaj – am la verde, in putinele mele locuri cu pământ, din curte, de zici că ne-am mutat.

Las semn:

Mărgăritare versificate

Verde, să-l port și când mi-e dor

Și stâncile-s bolnave tot aşa?
şi muntele îmi cântă tot de verde?
sunt spectator cuminte-n curtea mea,
spectacolul naturii nu se pierde.

Mai vine câte-o roză şi-un lăstar,
un mugur crud se zbate  să ne strige,
îşi pleacă crengile vreo doi arţari
şi ploaia-i udă, fin, să nu se strice.


Mi-e casă doar pădurea în culoare
şi mi-e popas aleea cea cu nuci,
mirosul verii, recunosc,…mă doare,
dar îl pastrez în doze…foarte dulci
…şi pentru vremuri viitoare