Toți vorbesc de toamne, toți se miră iar
Că ești, azi, ursita vremii-n calendar,
Toți vorbesc de frunze și de aramă caldă
În priviri de jar ca într-o baladă,
Toți vorbesc de toamna care intră-n noi,
Azi cu soare mult, mâine cu noi ploi,
Cu strigare surdă dintr-un belșug sfânt,
Să le fie toamnă, să le fie amurg
Dezbrăcat de frunze, dar cu rost în sine,
Mi-e îmi e toamnă doar de sunt cu tine
Și de îmi pui, în păr, roșu fum sau ghinde,
Mi-e îmi e toamnă de nu sunt cuminte;
Se ascund în inimi diferite stări,
Ție îți e toamna de parcă-i un ieri
Așteptat din clipa ce-a plecat subit,
Altuia îi pare anotimp cernit,
Mi-e nu îmi pasă de vă sună a ceață,
A înfrigurări, ploi și promoroacă;
Toamna e vestită că-i puțin mofluză,
Mi-e îmi e toamnă doar de îmi ești frunză;
Și de trec secunde și-n rotiri se scurg
Anotimpuri vieți care-n zile curg,
Nu mă-mpotrivesc, știu că va fi bine,
Pot să trec o toamnă doar de sunt cu tine.
Tomnim împreună, dar nu la fel (1 septembrie 2018)
Ce minunat ai scris <3!!
Sunt sigura ca Toamna va adora gandurile tale asternute-n rime si-ti va trimite muze-n frunze transformate care sa-ti bata-n fereastra indemnandu-te sa scrii "tomneste" :).
Pupici cu drag
Multumesc, draga mea! Mult!
De patru toamne mă simt mai bogată culegând din roadele minții tale. Să ne fie avuție și cea de-a cincea și să-mi tomnești ani mulți, Adriana!
Doamne, ajuta. Poate asta va fi mai rodnica! Imbratisari!