Dacă m-ar intreba cineva care imi sunt bucuriile din aceste interactiuni cu voi, mi-ar fi greu sa aleg, pentru ca, nu neg, multi dintre voi imi oferiti bunatate, timp, bucati generoase din voi, caldura si inspiratie, insa, de departe comentariile voastre poetice inspirate din versificarile mele, care nasc un ping pong ad-hoc de cuvinte, imi sunt cele mai dragi. La un poem, mai jos, am primit de la om drag aceste cuvinte:
Se scutură norii-a regret și-a uitare
A vechi amintiri, a petale de floare,
Dar mergem tăcuți cu regretul complice,
Către alt anotimp ce pe tâmple ne-o ninge,
Albe-amintiri ce încet ne-or aduce,
Verde crud, stropi de viață în sânge
(oare unde ne-o duce ăst drum cu putere de Cruce ???)Maria Nick, multumesc din inima
Raspunsul meu, la minut, in urma citirii acestora:
Drumu-i simplu, trece tainic prin noi
Și aduna amieze, dimineti, chiar și ploi
Ne înnoadă speranțe și amintiri verde crud
Să ne țină de cald într-un alb legământ
Vom jertfi amănunte pe oriunde ne-om duce
Ai dreptate, vor arde cu putere de Cruce
Încremenind așteptări si iluzii cuminți
Dintr-o vara nebuna, într-un soare cu dinți!
Mereu onorata de aceste măiestrii care mă inspiră ad-hoc. O zi de joi cu iubire și folos de inimă bună! Mulțumesc!
