Din sobă sar scântei,
Scântei ce nu aprind nimic în jur,
Ca nişte vorbe rătăcite împrejur,
Ce nu ating, chiar dacă vrei,
Dar lasă urme pe podea,
Ca vorba grea.
 
 
 
Şi-i cald, şi-n vatră sunt tăciuni
Aprinşi. Nu-i chip s-adorm,
Nu-i chip să prind minciuni
Din vorbe ce trimiţi… molcom
Exact …prin somn
 
Din rubiniul vinului matur
Încerc să îmi îmbăt tăceri,
Adulmec parfumate adieri,
Dar cad pe dantelate pături,
În ațipiri fără înnoptări
…și asteptări.
 
Iubirea-i culcușită strâns
Pe baldachine, prin cașmir,
Visează lumi și beduini
Și nu-i e clar de-i sunt popas
Sau doar Șeherezadă-n vis,
…de necuprins.
Dar eu mă știu că torc povești
Si-ți mângâi părul și te port
In fiecare sunet din alcov,
În farmece de curtezană,
Șeherezadă, amazoană, caci eu sunt tot
….ce vrei sa fiu. Atâta știu.
 
 noi-noi
Eram datoare cuiva cu un poem de dragoste. Atat mi-a iesit.
*Din ciclul – Momente cu tine

32 de gânduri despre “Eu sunt tot ce vrei să fiu

    1. …am scris acum ceva vreme ceva care incepea cu `as scrie un poem de dragoste, dar nu știu…..”

      Atunci, cineva drag, pe facebook, mi-a zis că ar vrea sa stie cum suna un poem de dragoste a la Adriana. Ma bucur că-ți place! Zi frumoasa!

    1. …ehehe, ce bine ar fi! Mi-ai adus aminte de o prietena care a plecat să vadă cetatea Petra și seara a avut foc de tabara in desert si spectacol cu beduini, tobe, ceai, protap. Si a zis ca la un moment dat a aparut un arab cam la vreo 50 de ani, cu plete, imbracat traditional, calare pe un cal, si-a avut impresia ca tot ce i se intampla e desprins din filme. Asa ca de ce n-am avea si aici film bun? Multumesc pentru apreciere, zi faina!

      1. Pentru mine personal (si cred,pentru multi) cuvintele,sunt aliment de baza pentru fara de care nu pot concepe aceasta viata,iar CUVÂNTUL lui >>DUMNEZEU<<IUBIREA<<se regaseste în toate postarile tale,si al multor alti bloggeri ! Altfel nu as pierde vremea colindând pe la 'casutele' voastre atât de frumos di diferit ornamentate cu metafore minunate,fiti binecuvântati si binecuvântate cu mult har si sanatate !

        1. ..incerc a pricepe asta, dar sa nu te superi pe noi ca uneori nu te intelegem pe deplin. Adica, e firesc fiecare cuvant pe care-l scrii, aduci fiecare traire in acelasi punct, insa eu, oricat de mult cred si simt, nu pot vorbi despre asta decat arareori. Daca tu gasesti in ceea ce scriem mai mult decat punem, e o onoare, insa simplitatea cuvintelor mele, de exemplu, vine tot de la Dumnezeu și nu uit nicio clipa darul primit. Pentru mine blogul e o încercare de a nu lasa viata sa mă invinga, punand o trecere liniara asupra ei. Am descoperit ca pot scoate din cuvinte, franturi de lume uitata, iar aici e clar de unde am primit sansa asta, insa imi pare nepotrivit s-o amintesc mereu. Tu ai menirea ta, cu siguranta; te aduni in cuvant, spui ce crezi și ce simti, te respectam, insa totul e o alegere proprie. Noi vom fi inca publici, pana intr-o zi; caci multi ne ascundem in carapace, dupa o vreme; iar tu perseverezi în a ne aminti ce crezi ca nu ar trebui sa uitam nicicand, iar asta ajuta, dar nu atat de des. Garantez ca nu o facem niciunul, niciunul nu ne uitam „menirea”. Duminica binecuvantata! Pe curand! Azi, iau pauza.

          1. Multumesc,Adriana ! Aceleasi sentimente si gânduri nobile,si din partea mea pentru tine,pentru toti cei dragi ai tai si pentru toti românii de pe pamânt,oriunde,i-au dus valurile acestei vieti relative si efemera !
            Sa ai pace si odihna-n suflet si-n trup !

    1. Onu, in primul rand iți spun bine ai venit pe blogul meu. Mult prea măgulitor ..versul tău. Trimit urari de bine.

      Pe curand, cu tot dragul!

    1. ….ei, Lămâițo, eu mereu spun ca scriu bălării, de aceea NU MĂ DESCURC IN BLOGGING PREA TARE, am mintea dusa departe. Multumesc pentru aprecieri.

    1. Zuzi, stii ce mult imi place cand ne alinti astfel? N-am aflat eu tot ce voiam, dar cred ca e si maine o zi. Am omul potrivit care stie cum se rezolva una-alta. Daca nu schimb tema, iar. Dar e musai sa aflu cum pot vedea cand mi se raspunde la comentarii, la tine, de exemplu, mi-a intrat pe google o notificare in care scriai ceva de bine, de mine si Vienela.

    1. Albinuță, n-am avut curaj sa bag codurile de la Ethos, am scos manual, pana si denumirea blogului care nu stiu de ce se dusese in bara de jos și obstructiona trimiterea comentariilor la unele articole. Multumesc pentru azi.

  1. E minunată poezia, ești miere pe sufletul meu.
    Sunt fericită că am reușit să pun comentariu la tine (de fapt nu e comentariu, poți să îl ștergi) dar se pare că am găsit o ușiță mică pe unde să mă strecor. 😀

    1. …și totuși, nu a trebuit sa te aprob, semn ca ai putut comenta cu al tau cont. Sunt tare fericita si multumesc. Eu am luptat sa aflu buba care te tinea departe, toți m-au asigurat că nu e de la mine. Intr-o seara, te-am si introdus intr-un grup, desi nu se face, numit scoala de blogging, specializat pe „dat raspunsuri la probleme tehnice”. Te pup și multumesc mult.

Lasă un răspuns