Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Răspunsuri psiriduşeşti

Pentru  că nu am luat interviu nimănui în cadrul provocării din clubul psi, dar nici nu aş fi avut ce spune unui interviu serios, dacă ar fi fost cazul, şi pentru că pentru prima dată, după multă vreme, simt primăvara (ştiu că se anunţă ploi, ştiu) şi un strop de relaxare, am lăsat mai jos răspunsurile unor întrebări puse de  Dan,   pe blogul lui; întrebări la care puteţi încerca, dacă vreţi, să răspundeţi, aici sau pe blogul hipertensivului nostru. Nu ştiu dacă o să vă placă. Cum spunea şi el, aceasta nu e o leapşă (nici nu am scris vreuna, vreodată), dar mi s-a părut un excelent mod de descreţire a frunţilor. Soţul meu mi-a răspuns la întrebări şi i le voi aşterne aici spre marea mea bucurie.

  1. Ce ai face dacă ai şti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi ?

 Eu:Aş încerca să zbor cu parapanta sau să schiez. Nu aş face-o în mod normal, de frica vreunui copac pe care sigur nu l-aş  rata. În ambele cazuri.

Mihai: Aş încerca, nu, nu aş încerca, aş juca la loto! De ce râzi, de ce te miri? Păi, au zis că nu eşuez!

2. Dacă ai fi Victor Slav, ai fi rupt-o-n bătaie până acum pe Bianca Drăgușanu ? Ai lua în calcul să o bați astăzi, imediat ce dai ochii cu ea ? Plănuiești să faci asta începând de mâine ? Dacă nu, de ce ?

 Eu:Dacă aş fi Victor Slav sigur nu aş bate-o, că doar sunt băiat indecis. Dar dacă aş putea, aş bate-o la cap să dispară din vieţile noastre.

Mihai: Nu aş bate-o pe biata femeie, dar nici nu mi-aş bate capul cu ea! Ignor subiectul! Iar zâmbeşti?

3. Alege un personaj suficient de vizibil în mediile de comunicare din România care crezi că ar fi potrivit pentru a fi imaginea unei campanii care să militeze pentru legalizarea eutanasierii oamenilor;

 Eu: Ştiu, ştiu! Pe Monica Tatoiu, asta dacă nu cumva o face deja, spunându-le oamenilor să nu meargă la doctor pentru chimioterapie, dar să bea apă, lămâie, miere şi polen. Era să spun că deja cunosc vreo doi care s-ar potrivi cu eutanasierea oamenilor dar nu erau din România. Putin şi Bill Gates.

Mihai. Am trei. Potriviţi Zici? CTP-ul, Andrei Gheorghe şi Cheloo. Dar rămân la CTP.

  1. Comentează afirmația „Femeile cu sâni mici nu știu să calce pantaloni la dungă”;

Eu: Pot răspunde cu mi-aş fi dorit să am sâni mici, că pantaloni la dungă nu calc şi nici nu ştiu s-o fac prea bine. La modul general, cui îi pasă?

Mihai: Mie îmi pasă! Pantaloni la dungă nu vreau, nici femei cu sâni mici şi poate alea nu au ce pantaloni călca, că bărbaţilor le plac cele înzestrate! No, ofense!

  1. Monet sau Dali?

 Eu:Dali.

Mihai: Dali

6. Dacă ai avea puterea asta, cu ce te-ai înzestra în plus : a treia mână sau al treilea ochi ? (se acceptă și alte variante – exclus : a doua gură !!!)

Eu:Ioi, dar sigur ai dormit bine aseară? N-as vrea nimic în plus. În minus să nu fie, zic. Dar dacă trebuie ceva ştiu sigur câţiva ce şi-ar dori ceva păr în plus.

Mihai: Al treilea ochi la spate!, răspuns sec

7. Dacă reîncarnarea ar fi o teorie demonstrată ce crezi că ai fost într-o viață anterioară ? Ce ți-ai dori să fii într-o existență viitoare ?

Eu: Mie mi-a zis una de credea tot ce spune, uitându-se aşa la mine, că am fost un bărbat irlandez bijutier, într-o altă viaţă. Acum eu cred că am fost împletitoare de coşuri de nuiele undeva în Franţa. Prea îmi plac ambele, de mor. Ce voi fi în viitor? O veveriţă, să rămân pe lîngă casa mea din pădure.

Mihai: Într-o viaţă anterioară am fost lup şi în viitor voi fi câine. Aşa păzesc şi veveriţa de lângă casă!

8. Care este principalul lucru ce îi lipsește românului pentru a se declara ca fiind fericit ? Dar somalezului ?

EU:Românul ar fi fericit cu ce are ţara, că avem suficiente resurse ce sunt vânate de alţii. Dar au grijă ăia să nu putem fi fericiţi vreodată. Somalezul?  Oare cunosc cuvântul? Cred că orice lucru în plus i-ar da un sentiment de fericire.

Mihai: Românului îi lipseşte banul şi somalezului mâncarea. Wow, ce complex ai răspuns tu!

9. Dacă ai avea această opțiune, ce ai alege între a fi rentier și a obține fix aceeași sumă având un job plăcut, lipsit de stress ?

Eu: Rentier, dar să nu mă spui soacră-mii, că ea crede că oricum sunt puţin rentieră.

Mihai: Job fără stress şi aşa poţi fi tu rentieră.

10. Naufragiat pe o insulă pustie, ce companion ai alege între : un homosexual forțos, un câine, Valeriu Zgonea, manualul de fizică de clasa a IX-a ?

 Eu:Păi, am cinci câini acasă. Normal că iau unul cu mine. Pe Alma, rotweillerul meu, ce se crede un fel de tăuraşul Ferdinand. Nu m-aş plictisi. Mă întreb, în schimb, ce aş face cu Zgonea şi cine-i ăla, că nu ştiu sigur.

Mihai: Aha, câine! Deci tu iei rotweillwerul, eu câinele lup. Pot fi vecine insulele pe care naufragiem?

  1. Haiku sau epopee ?

 Eu:Haiku, că epopee oricum pare fiece vorbă a mea. Greu mă opresc.

Mihai: Haiku: Se nasc păduri

Din frunze

Ce râd

  1. Cât din tine se regăsește pe blogul tău ?

EU: Prea mult, spre disperarea celor din familie.

Mihai: Destul, ţinând cont de cât de puţin am scris pe el. Si, eu nu disper. Scrie ce vrei!

  1. Dacă s-ar produce un film despre viața ta, ce actor ar fi cel mai potrivit pentru a interpreta rolul ?

 EU: Julia Roberts

Mihai: Mel Gibson

  1. Ce ai face dacă în timp ce înoți ți-ai pierde slipul ?

 Eu: Naşpa. O grijă în plus. Nu destul am grija sutienului. Asta ar fi neplăcut. Plus că nu ştiu să înot şi nu ştiu dacă l-as recupera, aşa pe post de frunză, măcar. Dar aş face faţă. Bineînţeles aş câştiga  un concurs de raci fierţi. Eu aş fi mai roşie ca ei.

Mihai: L-aş căuta, până l-aş găsi. Ce, nu mă crezi?

  1. De ce n-are coada urs ?

Eu: Că ai mâncat tu ultimele litere? Sau ….

Mihai: Ai scris greşit? Cred că de gras ce e!

16. Dacă ai fi în faţa unui oracol care îți poate răspunde la orice întrebare, dar doar la una singură, care ar fi aceea?

Eu: De ce naiba am luat eu cinci câini acasă, că eu tot nu pricep?

Mihai: Păi, eu mă întorc la prima întrebare: să îmi spună măcar o dată numerele la loto. Răspunsul cu cei cinci câini ţi-l dau eu şi nu-s oracol: de prostuţă miloasă!

Dane, sper că nu te-am dezamăgit prea tare. Eu îţi mulţumesc. După un an, azi 26 feb 2015, vin cu o rectificare: am 6 caini. Intre timp a apărut Lupu-băiatu’ , cel mai şugubăţ şi adorabil câine pe care l-am văzut vreodată.

34 de gânduri despre „Răspunsuri psiriduşeşti

  1. ţi-ai luat interviu ţie… ca şi miţa! 😀 şi dacă pun la socoteală că şi io am răspuns la hipertensiv… măăăi ce de intervievaţi are omul ăsta! cât toată flota!

    1. Mi s-a părut singurul interviu la care aş fi răspuns, nestresată. Am citit deja unul intr-un comentariu, mai pe la prânz, mitza zicea că şi ea răspunde, Mihai la fel, am citit şi pe un blog pe care am ajuns azi prima oară şi dacă zici că şi tu ai răspuns cred că mă voi întoarce pe seară la răsfoit.

    1. Şi noi. Se vede, nu? E prima oară când iau nişte întrebări, de fapt Dan chiar a sugerat asta, şi le dau un răspuns aici. Face parte din terapia de vacanţă.

  2. Vai, cat imi place casuta asta! Si poarta… Oare e cea dintr-o poveste mai veche?
    Citisem raspunsurile tale in diagonala, grabita sa raspund si eu provocarii. Acum observ ca eu, la a doua varianta, am vorbit intr-unul dintre raspunsuri tot de par. O alta coincidenta ar fi cea legata de faptul ca am ezitat mult intre madam Tatoiu si D. D. :))))
    Draga mea impletitoare de cosuri de nuiele, stii cat imi plac raspunsurile tale?

    1. Nu e poarta din psiluneala pe care o ştii tu, dar ar fi putut fi. O aveam pe desktop şi când mi-am mobilat noua casă mi s-a părut potrivită: ceva nou, ceva vechi, ceva albastru şi deschiderea către o altă etapă. Da, eu m-am distrat tare la răspunsurile tale. Am tot actualizat articolul, ba cu link către tine: să se ştie, să se vadă, ba cu răspunsurile lui Mihai. M-am distrat. Am cea mai inedită vacanţă. Şi da, sunt impletitoare de coşuri de nuiele. Magice.

  3. Ce familie trasnita!!! Ce imi place de voi! Rad ca nebuna in linistea casei… Auzi, insule vecine, femei care nu au ce pantaloni sa calce, caine sa pazeasca veverita… si bestiaul raspuns de la 1! :)))) Astea doar asa, la o prima rememorare… :))))

    1. Să-i fi văzut faţa când vorbea de Bianca. Mai avea puţin şi o înfia. Iar dacă eu am găsit-o pe Tatoiu, cu greu, el m-a uimit cu trei variante. Brrr. Ce ne făcuşi, Dane!

  4. ce idee buna cu interviul!!!. Cred ca daca ii spun lui Florin ca ii iau un interviul pentru blog, ma pune sa dorm la usa. Sau se duce el acolo, ca sa nu ne certam. De cand cu numerele la loto am constatat ca am multe in comun cu barbatul tau. eu si alti 20 de milioane de romani, care viseaza acelasi lucru. bun vis.

    1. Piticuţo, am scris articolul, dacă se poate numi aşa joaca asta. Apoi l-am actualizat cu linkul către Vienela, care a fost teribil de amuzantă azi. Apoi a venit Mihai acasă şi mi-a răspuns la întrebări. Şi iar am editat articolul. Visul lui cu loto e incredibil pt mine. M-ai degrabă naufragiem pe insule apropiate. Dar el e convins că va da norocul peste el. Apropo, acum e oficial. Poţi schimba adresa blogului din blogroll. M-am mutat. Definitiv. Nici nu ştii ce ciudat pare!

  5. Imi place mult mai mult noua casuta, felicitari pentru schimbare. Iar cu visul la loto…haha, ce il mai inteleg pe Mihai al tau. Eu bisez sa castige Florin si sa construim pentru tot neamul ( el are 3 frati, fiecare cu familia aferenta) intr-un cartier de casute, toate ale noastre. 🙂
    Acum schimb in blogroll. multumesc de precizare.

    1. Să vă ajute Dumnezeu! Astea sunt visele ce-mi plac. Vise ce includ familia şi bunăstarea ei. Nu pampleuri şi sufleuri pe care le ai de moft, că ai avea bani, ci cele ce ţin de revenirea la normalitate. A avea o casă pe pământ ar fi normalitate. Din păcate, rămânem cu visele. De multe ori. Mulţumesc, Dana! Nici nu ştii cât înseamnă pentru mine susţinerea ta azi, când încă nu a descoperit lumea căsuţa mea de vis, iar vizita ta o iau ca purtătoare de noroc.

  6. Vă cam distrați voi, acolo, în familie! Incgredient obligatoriu al unui mariaj reușit – umorul reciproc împărtășit.
    Nu pot spune că nu-mi place wordpressul tău, dar eu mă încăpățânez să rămân pe blogspotul meu îndelung ajustat grafic și mai ales cromatic!

    1. Când l-am cunoscut pe Mihai, mama mi-a spus cu glas scăzut, dar fericit, că nu m-a văzut râzând atât de mult niciodată. Da, are un umor salvator. Cât despre blogspot, stai bine unde stai. Eu am făcut experimentul şi începuse să-mi placă. Aşa că până la mutare nu a mai fost decât un pas.

      1. …și ai dreptate în commentul tău de la mine, omisesem prima întrebare / explicația este – el mi-a trimis încă de duminică seara întrebările, urma să facă parte din Psiluneală, dar eu am văzut abia luni dimineață întrebprile lui… el a publicat între timp întrebările pe blog și totul a devenit public… iar întrebarea cu eșecul lipsea din ce primisem eu… Dar am reparat între timp.
        Comentez aici, deoarece nu pot accesa sistemul meu de comentarii încă (sunt pe un laptop cu niscai interdicții) – o bilă neagră în plus pentru blogspot …

  7. Am pus întrebările astea cu inima îndoită. Cerința psilunelii era să luăm un interviu cuiva. Eu nu luam niciun interviu și doar aruncam așaaa… câteva întrebări, unele alandala zicându-mi că, na !, acu’ fie ce-o fi. Și când citesc aici ce a ieșit (și-am mai citit și pe alte bloguri altele la fel de savuroase) îmi vine să mă pup pentru idee. Văzusem eu mai demult că nu sunt tocmai potrivit clubului Psi. Că sunt departe rău de talentul majorității celor de acolo. Dar am zis să compensez prin joc. Și observ cu plăcere că multora vă place și vă e dor să vă jucați. Ori asta nu poate decât să mă bucure.
    Succes cu „noul” blog !

    1. Dacă pornim pe potrivire şi nepotrivire, m-aş ascunde. Eu am nevoie de provocare. Clubul psi m-a provocat suficient, încât din 19 iulie 2013 am adunat 90 de postări, toate duzini şi psiluneli. Nici nu mă pot compara cu cei care scriu desăvârşit, dar eu am crescut frumos şi datorită acestor încercări. Totuşi, în ultima vreme, mi-am dorit să zburd mai mult în real şi să ….mă joc mai puţin serios. Ceea ce mi-ai dăruit tu în prima mea zi de „blog nou” a fost perfect. Faptul că Mihai a fost cu mine şi aici, datorită întrebărilor tale, mă umple de bucurie. Ultima lui întrebare a fost: „Nu mai sunt? Păcat! Dar mai aştept şi altă dată un astfel de joc!” Aşa că…pe curând! Noi te aşteptăm cu un set nou….indiferent de dată. Mulţumim!

  8. Mie mi-au plăcut răspunsurile voastre dar cel mai mult m-a amuzat că soțul tău a ales și varianta CTP-ului, deci nu sunt singura cu astfel de păreri despre CTP.
    Cât despre blogspot, fă-ți un ultim și singur post pe care spui că te-ai mutat aici și pune linkul adresei de aici, Asta până se obișnuiește lumea cu noua ta adresă.
    Bine ai venit pe wordpress.
    Știai că pe wordpress ai opțiunea să fii anunțată despre tot ce scriu prietenii cărora le-ai dat follow?

    1. Am lăsat un ultim post cu adresa aceasta nouă, dar am fost trasă de mânecă, cum că ar exista posibilitatea ca atunci când omul dă click pe vechiul blog să şi ajungă aici. Până una alta, eu am apelat la lucruri simple, ştiute. Mihai a ales CTP-ul şi am văzut încă într-un loc varianta asta. După care a adăugat şi celelalte personaje. Eu le-am menţionat, amuzându-mă de percepţiile lui asupra acelor personaje. Cred că am văzut azi discuţia ta cu Dan despre această variantă de a fi anunţată de Wp, dar abia acum mă deprind cu tot angrenajul platformei, care e de departe mai prietenoasă. Mulţumesc, Mitzaa! Deja mi-e bine aici! Se şi vede!

  9. Dragii mei,la voi umorul se simte intotdeauna ca la el acasa.Sunteti geniali,mi-au placut raspunsurile voastre la nebunie,mai ales cel in care Mihai spune ca intr-o viata viitoare va fi caine ca sa pazeasca veverita de langa casa.E fantastic…se vede cat de mult va iubiti.Julia Roberts,si tu si Vienela?Frumos…foarte frumos.

    1. Stai să-ţi povestesc ceva care a rămas de pomină în familia noastră. Eram la sora mea şi citeam un ziar. Pe ultima pagină erau compatibilităţile zodiilor chinezeşti. Eu sunt maimuţă, sotul…şobolan. Eu citeam cu glas tare …uşor detaşată. La un moment dat zic: „şobolanul e făcut să servească maimuţa”. Soţul meu zice doar atât: „Fix asta!” Moment în care, cumnatul meu ia ziarul şi, neîncrezător, citeşte replica, tot tare. Nu inventam nimic. A fost un râset şi a rămas simbolică fraza. Aşa că, asta cu veveriţa e deja…partea a doua. Chiar ne-am distrat. Şi să zic ceva: actriţa pe care am spus-o prima dată a fost Sophia Loren, preferata soţului, dar am zis să găsesc una mai aproape de vârsta mea.

  10. Foarte faine întrebările şi răspunsurile! În ceea ce priveşte blogul şi pe mine mă bate cienva la cap c-ar fi prea personal. De-aş vrea să-i iau interviu…probabil c-ar amuţi :))

    1. Nu-i chiar atât de personal, îţi zic eu. Destăinuirile tale sunt cuminţi, conform vârstei ce o porţi. Mai vedem noi peste 10 ani. Apropo, eu nu i-am luat interviu. S-a jucat cu răspunsurile, neştiind că îl pun pe blog. Apoi l-am anunţat şi atât a râs că mi-a zis că mai vrea. Deci începutul a fost greu, atât.

  11. mama ce a iesit. haz si voie buna. bietul om, el ce vina are? dar a facut fata cu bine tuturor provocarilor. la intrebarea cu Bianca m am uitat si eu patrat. m a amuzat si chestia ca se gaseste destul pe blog din el desi nu scrie o iota pe aici :)). dar vazui ca e si poet. treaba cu padurea si cu frunzele… si cu pazitul veveritei… cred ca v ati distrat grozav.

  12. Mihai are blogul lui pe care scrie rar şi pe care i l-am făcut anul acesta, parcă. Total diferit de preocupările mele. Dacă citeai un comentariu de sus, vedeai că asta cu păzitul meu, deci al veveriţei, e o preocupare a sa mai veche. Pe mine, fiind din familie, nu m-a mirat răspunsul. Cuvintele din haiku au fost o joacă şi …nu a fost „biet” niciun minut, ba…mă punea să mai inventez eu ceva întrebări. La faza cu Bianca, mi-a mai ţinut o polologhie, cum că toţi ne împiedicăm zilnic de ea şi chiar dacă mutăm cu telecomanda canalul, tot ştim frânturi din ce i se întâmplă. Una peste alta …într-adevăr…ne-am distrat.

Lasă un răspuns