- Duzina de cuvinte:
Monocromatic verb,
ce gându-mi îmi seduce
însufleţit de lacrima ce piere
furată de un pirat
fără speranţă,
corăbier cu dependenţă amară
de-o armonie albastră de ocean,
de un siaj şi valuri ce-i străbat,
prin vene, lichidul cald al sângelui
mirare, că-i pe uscat,
m-abandonezi sau nu-ţi mai ştiu silaba
ce mi te-aduce în cerc
de alcov suav?
Mărite verb cu litere de-o şchioapă,
ce porţi prin alipire a mea cântare,
spune-i piratului, ce-i pe uscat,
că drum spre mare a cules
cu a lui chemare,
că m-a sedus c-o fluturare de batistă
în portul inimii ce ţine,
ca-n scorbură, o amintire vie,
dintre-un atunci
şi ziua ce-o să vie
când voi privi
cu fluturări de gene
trecutul unui pierde-vreme
pe-uscaturi fără de folos;
că-i norocos
să simtă briza-n faţă
şi romul pe mustaţă.
Şi-n amalgam de vise şi cuvinte
fii verbul potrivit
care închide
cutia mea cu praf de scoici şi stele,
de mare, ascunse printre ele.
Eu sunt piratul fără de corăbii,
ce port cuvinte-n scorbura adâncă,
voi flutura batiste şi voi strânge
o lume în umila mea……. valiză.
Postarea face parte din duzina de cuvinte a aceluiaşi club psi. Şi azi avem un tabel.
Piratul s-a ales cu o comoară.
Categoric, Maya! Comoara blogului meu …cel nou.
Tu ești piratul care fură din cuvinte… versuri. 🙂
Versuri fără pretenţii. Uneori mă rătăcesc…dar ies eu la suprafaţă!
Păi sunt nelămurit! Îmi spui întâi că piratul nu are batistă dar apoi seduce cu o fluturare de batistă. Cum vine asta? 😉
„furată de un pirat
fără batistă”
şi
„spune-i piratului, ce-i pe uscat
………
că m-a sedus c-o fluturare de batistă”
??? 😛
Na! Punct ochit, punct lovit! Ai dreptate! Gândul meu s-a încurcat niţel, bag seamă! Ia, să văd ce repar!
Gata! Reparat!
Iartă te rog că am îndrăznit! pur şi simplu mintea mea de inginer nu crede în contradicţii. sper să faci la fel şi la mine. un prieten, fie el şi virtual, trebuie neapărat să te tragă de mânecă. 😉
Radu, puteam să mă joc în idee, vorba lui Adi, să las lucrurile asa, ca si când batista a fost şi nu mai e, dar simţul meu practic şi realist …a reparat versul. E plăcut să vezi că versurile sunt chiar citite, asa că asta e o mare multumire. Oricând te astept cu sugestii. Asta e …interactiune. Păcat, că am imediat o săptămână de când pe laptopul meu …s-a pus praful. Noroc cu ploaia de azi, că mă pot reîntoarce în virtual.
Adi, poezia-n concepere nu-nseamna inteles, nu. nu e logica, nu e argumentare. ea transmite, pentru ca traire transferata-n vers, la randu-i obiect de vehiculare, de transmitere, iara nu de gargarisire (cum gresit uneori se intelege ideea de vehiculare ce nu face altfel de a da mai departe un mesaj indiferent de rostire sau scris), iar ce ai facut tu asta implica. e un jurnal de bord spiritual versificat.
frumos, senzitiv, miscator, cu SENS! 🙂
weekend fain! 🙂
Tu eşti profesionistul, aşa că mă voi bucura de comentariul tău. Eu, de multe ori, stric totul cu logica şi nevoia de logică pe care o posed. Fiind prea cerebrală şi realistă, cred că acest segment, al versurilor, nu mi-e foarte potrivit. Dar mă bucur dacă ai văzut în ele ceea ce, de fapt, am şi încercat a aduce. Mulţumesc, Adi! Nu prea e fain sfârşitul ăsta de săptămână la Braşov. Am prieteni ce-l conduc pe DOMN’ PROFESOR pe ultimul drum. Sunt copleşită.
si eu altceva asteptam. dar desfasurarea evenimentelor la modul la care au venit ele peste noi ma face sa fiu temperat, cu capul plecat si solemn, atat. restul crengilor Domnului profesor in schimb fac ceea ce n-ar trebui, anume din durere simtita individual sau colectiv, dar solemn, in spectacol cu organizari si divergente deocamdata, apoi scuze de ultim moment. ceea ce impieteaza o realitate. iar eu privesc din umbra tot, pentru ca pomul vietii construit de el merge mai departe si asa trebuie sa fie. nu toti o inteleg, din pacate!
Imi place in noua ta casa! Sper sa-ti aduca tot atata satisfactie cat cea pe care ai inchis-o! Imi place si joaca cuvintelor de azi! Mai ales ca tocmai ma joc cu nepoatele mele de-a… piratele! 🙂 Nous sommes des pirates, quand la mer est bonne , quand le vent est bon…O sa le citesc poezia ta! Cu drag
Mulţumesc, Cita! M-am mutat într-un moment…uşor nepotrivit. Puteam aştepta să am timp pentru net, acum sunt tăcută şi ascunsă, dar e bine şi aşa. Ce drăguţă joacă aţi ales! Vă îmbrăţişez cu drag!
Pirat frumos si fãrã de corãbii
Cuvintelor stãpânle eşti stãpân,
Le-ai adunat în lungi şiraguri,
Le-ai arborat pe buze neştiute,
Şi le-ai lãsat apoi de capul lor
Sã zburde.
Credeai ca pot rãmâne ascunse
Intr-o valizã?
Valiza e uitată aici,
În casa mărgăritarelor sfioase,
Şi e deschisă de priviri frumoase,
Iar la lumină vorbele sunt scoase.
Eu le fur iar, ca un pirat
Şi le strecor în alt şirag…
Mulţumesc, Rox, pentru cuvintele tale frumoase!
cumva tu esti zana pirat? esti o zana tare mestera. nu in a manui sabia ci a manui verbe, substantive si adjective.
Zâna pirat? Da! Fur vorbe, şoapte, gânduri şi le pun în cuvinte pe care le iubesc! Mulţumesc, Vavaly!
1. îmi place mult căsuța ta, mai ales pentru că îmi e mai comod să interacționez aici.
2. poemul…jucăuș mi-a smuls un zâmbet, mai ales pentru că mi-a adus aminte de Minulescu… 🙂
3. Mi-a plăcut că aceia care te citesc, nu-și plimbă doar ochii pe pagină, ci caută sensuri, dovadă comentariile
🙂
Mi-am făcut griji cu mutatul. Google deja avea grijă de mine dincolo, dar sunt omul care aude ecoul şi răspunde doleanţelor celor din jur, la câte sugestii primisem să mă mut, nu puteam rămâne insensibilă. Nu prea mi-am ales momentul, în schimb, pentru că sunt rar pe net, fiind o perioadă plină …în real. Mulţumesc pentru gândurile tale. Şi da, m-am bucurat să văd că oamenii chiar au citit despre piratul cuvintelor.
Plină să fie, dar cu ”bune” 🙂
Cu mutatul…mereu e u8n stres , dar eu cred că va fi bine! 🙂
Piratul fara de corabii… Ai in scorbura ta cuvinte superbe . si sentimente frumoase. Nu ai corabii dar ai margaritare. M-ai incantat si rapit din nou.
Când nu eşti sigur şi bântui mările scrisului, ai corăbii …împrumutate, nimic propriu. Sunt în marea cunoaştere, în care, mă avânt timid, deşi ştiu că nu aduc nimic nou, ci doar o…fluturare de batistă. Dacă …plac, înseamnă că valiza, scorbura sau orice adăpost al lor, al cuvintelor, poate fi deschis mereu…
Un pirat ce învârte cuvinte pe uscat şi cucereşte „mările” sufletului…
Îmi place zicerea ta. Dar de ce mă mir? Tu esti stăpânul cuvintelor, cum spuneam într-o zi, pe blogul tău. Eu….fur de la voi, mă inspir din lumea asta frumoasă, pe care o menţineţi vie cu postările voastre. Mulţumesc, Adrian!
Piratul a cules mărgăritare! Dar, oare, nu eşti tu piratul ce vâsleşte printre cuvinte şi le pescuieşte doar pe cele mai frumoase?
Mă străduiesc să fiu! Să las locul acelor marinari şi căpitani de vas, ce simt cuvintele precum învelişul propriu, iar eu să le fur pe cele frumoase şi să le dau drumul în fluturări de batiste sau să le ascund în valiza blogului. După caz…
Mi-au placut cuvintele alese pentru aceasta duzina si planuisem sa scriu si eu. Am inceput un articol, m-am oprit, iar am scris, iar m-am oprit, de parca ceva ma tot impiedica. Acum imi pare bine… Piratul tau e greu de egalat, valiza mea e goala…
….valiza ta nu e niciodată goală! A mea…poate, dar şi aşa….nu pot aduce eu, nici măcar cu o postare drăguţă…preaplinul tău …de subiecte…