Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Păcat mi-ai fost, păcat mi-ești încă

Îmi tace vântu-n mintea mea,
nu bate nici măcar o geană,
te-ai întomnat în palma mea
și nici măcar nu era toamnă.

Îmi tace inima în alb
de teama unor reci fiori,
și-n mine cioburile cad,
să mă adun întreagă-n zori.

Îmi tac poveștile cu tâlc,
se înnorează pe a mea frunte,
tu te retragi într-un cuvânt
și-acela plouă amănunte;

Și cum mă zbat eu în tăceri,
mai șușotesc, că nu-s cuminte,
și soaptele îmi par averi
pe joc de soartă risipite.

Mă port cu tine ca-ntr-un film,
cu subtitrare pe îndelete,
noi nici actori nu știm să fim,
dar ne simțim niște vedete.

Avem nevoie doar de-o toamnă
și un covor de frunze moi,
cu roșu vom calca în goană
și spectatori vom fi tot noi;

Și vom tăcea că prea ni-s mute
și jurăminte și iubiri,
și va ploua peste cuvinte
și vom rămâne amintiri.

Nu mă privi; ai mâna stângă
plină de frunze ca trofeu,
păcat mi-ai fost, păcat mi-ești încă,
și ce păcat că frunza-s eu…

18 septembrie, Brașov

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Poezie-jucarie, ceai de tei și armonie

Hai să ne vedem de treabă,
Dintr-o grabă-n altă grabă,
Din răbdare la minut
Să ne facem stoc și stup,

S-adunam, pentru vreo doi lei,
Tihnă, într-un ceai de tei,
Și să luăm o ceașcă mare:
Punem tot, miere-răbdare,
Relaxare omenoasă
Și servim la o terasă;

Arvunim un saxofon,
Căutăm un gramofon,
Prindem vieții un hamac
Și pictam totul cu alb,
Să mai curățim decorul,
Noi zugravi, noi ținem scorul.

Celor ce ne mai bruiază
Rezervăm o altă masă
Și le pun în căni ardei
Că e bun cu ceai de tei,
Să le mai iuțească gura,
Să-nțeleagă ce-i măsura.

Eu am pus, în două cești,
Ceai de tei, ceai cu povești,
Și-mi deschid o cafenea,
Fix, aici pe strada mea.

Am și iederă vorbită,
Am priveliște uimită,
Am zorele, chiar, la poartă,
Răbdare am câteodată;
Șase câini vă vor servi
Ceai de tei cu amintiri;
Fifi, franțuzoaica-pis
Nu va zice niciun pâs;
Veți avea și-acrobații
De la micii roșcalii.
La masă, lângă catarg,
Vă va flutura un steag,
Muntele vă dă răcoare,
Deși presimt o ninsoare,
Însă fierbem niște țuică,
Relaxarea să ne-ajungă.

Dar să coborâm în toamnă,
Va promit că n-avem dramă
Și că-n lumea mea cu zmei,
Antidot e-un ceai de tei!

 

 

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Tu pleacă, cum se pleacă, prin(tre) cocori!

Și cade toamna la fereastra ta,
Și vor cădea și frunze și suspine,
Ce dacă plină-n rod e toamna mea,
De nu mi-e plină inima de tine.

Și va pleca și verdele din câmp,
Tu vei pleca în lume, îmi spui mie,
Mă-ntreb de sunt uitucă și de-n suflet strâng,
Căci nu mi-aduc aminte ce te-nvie

De fiecare dată când te văd zâmbind,
În colț de amintire însingurată;
Tu pleci, îmi zici, dar îmi rămâi senin,
Iar toamnele-s mai dulci ca niciodată.

Și cade cerul la fereastra mea,
Cazi tu într-o visare întomnată,
Mă-ntreb dacă iubești pe altcineva
Sau doar e-o toamnă care vrea să ne despartă.

Pe un trotuar ciobit te-aștept, lângă castani,
Nu știu de ești sau vii, sau pleci cu zile,
Pe frunze scriu așa cum fac de ani,
Și-adun, în palme, arămiu de file,

În care te culeg și te cobor,
Și te pastrez în anotimp cu ceață,
Din trupul meu îți fac ție-un covor,
Dar tu m-ai risipit într-o dulceață,

…de gutui, să-ți fiu, pe pâine, dulcele uitării,
Ce dacă vine toamna peste noi,
Când tu mă amăgești în inima mirării
C-un du-te vino, ba cu soare, ba cu ploi?!

Să pleci, cu toamna, dacă vrei, nu-mi pasă,
Dar lasă-mi cheia inimii, acasă,
Să o arunc în focul fără pași ușori,
Tu pleacă, cum se pleacă, prin cocori!

 

…din ciclul celor #enșpemiiscuzațiexpresia poezii despre toamnă

sursa foto – emag, tapet
Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

De ești Seherezadă în verde crud poveste

Motto: De ești Seherezadă în verde crud poveste
Și daruiesti cuvinte in catifea de gând
Pe orice țărm te-ai duce, culoarea mi-ar da veste
Ca te alinți în vorbe luate cu împrumut!

*************************

Vezi tu, inimă plăpândă, ce te ascunzi, blând, în emoții,
‘nfometată de lumina cerului ce ne-a unit,
tu îmi știi pe dinafară și bătăile, și sorții
Ce s-au prins în cartea vieții, într-un ochi de zbor menit

Să îmi tulbure privirea din căpruiul ființei mele,
Să-mi amestece, în taine, solz de gând îngemănat,
Iar în lapte dulce proaspăt să ajungă să îmi spele
Nopți furate din uitare, zile-nveșmântate-n alb.

Vezi tu, inima sărată, jumătate sunt fugară,
De când lumea mă alungă pe un fir de busuioc,
Mă întreb de ce în mine vin iubirile ca-n gară
Și de ce alerg întruna când de fapt eu nu mă întorc,

Nu mă uit pe geamul lunii, nici pe-a cerului cărare,
Nu-mi întorc pașii frățește pe al ceții înțeles,
Nu-mi fardez chipul cu galben, nici măcar într-o-ncercare
Să devin, pentru o clipă, fata dintr-un soare imens.

Vezi tu, inimă păzită de o minte încâlcită,
Sub o vrajă surâzândă „în migdale de cuvânt”,
Pe o pânză de păianjen mă vreau astăzi adormită,
Să se rupă, brusc, magia, și de acum să nu mai fug,

Să rămân Seherezadă, cu povestea în poveste
Tighelită-n primăvara toamnei fără de contur,
Să-ți dau mir și să te bucuri, să îmi dai cumva de veste
Că mi-e viața rostuită pe un fluture din drum.

Și să zbor, cu zboru-n ochiuri de adânc prescris pe vânt!

Inimă să fii cu mine, inimă să-ți fiu râzând!

Dedic aceste versuri doamnelor mele care mă sustin mereu, doamne-toamne, cu ochi verzi, cu „sâmburi de migdale în înțeles”, cu inimile la vedere și  bucuriile în piept, cu parfum de primăveri întomnite. LOR.  Se vor recunoaște, cu siguranță.  Dar și tuturor celor care mă iubesc sau se simt bine printre literele sufletului meu. Vă iubesc

 

SURSA FOTO: PINTEREST

 

 

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Când cuvintele se ascund în anotimpuri și clipe

Aprins-am, printre zboruri dulci,
Cuvinte, fluturi și năluci;
Am împărțit din trei în trei,
Și sentimente, și temei

Să revenim în șezătoare,
În zi de luni sau sărbătoare,
Să încununăm o joi cu frunze,
Iar miercurii să îi fim muze.

În primăvară, am fost cu spor,
Am botezat-o în flori de măr,
Și i-am brodat și muguri noi,
Pe toate din cuvinte moi;

Am dantelat, așa pe seară,
Într-o sâmbătă, o zi de vară,
Cu spice aurii și soare,
Chiar de a fost sau nu răcoare;

Am desenat, în vorbe vii,
Soare de floare, păpădii,
Cicoare, maci și mătrăgună,
În vorbe ascunse pe sub mână,

Tot împreună am dansat,
Și rock, și ceva demodat,
Am patinat pe cinci idei,
Și am dresat și niște lei

Care mușcau din fraze dure,
Apoi am fost să adun mure;
V-am dat și vouă de dulceață,
Cu lingurița zisă viață;

În toamne, m-am rotit ascuns,
Prea-i evidentă și nespus
De mândră-n tot ce adună-n vie,
Iar c-o beteală aurie

Ne împachetează în cadou
Să ne ajungă de Anu’ Nou,
Și să nu ai nimic să zici,
Când ierni apar în noi duminici

De țin, așa, vreo șapte marți,
Iar tu nu știi cum să împarți
Litere reci și înghețate
În poezii cam deocheate,

Ce la piscină se dezbracă
În zi de vineri ce n-așteaptă
Vreun anotimp nehotărât.
Ea scrie versul la minut.

Și, relaxată, ne trimite
Să-i cumpărăm niște cuvinte,
Că sunt în colț, pe la tarabă,
Le dă un nene la grămadă,

Desperecheate, împerecheate,
Cu sens sau minim aranjate,
Le-a pus pe luni și chiar pe zile,
Deși taraba-i pe rotile,

Și n-are nici vreun act de soi,
Că poate vinde și într-o joi,
Și orișicui. Luați, poftiți,
Dar nu uitați să mânuiți,

Cu drag, și fără de pretenții,
Că alții mari ne-au fost poeții!
În meșteșug și joc de marți
Versificăm! Lumii împarți

Bucurie!

Să ne fie!

(poem la minut)