Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul · Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Păcat, păcat că nu-nțelegi că sunt…

Păcat! Păcat că nu-nțelegi că sunt

Ba un film vesel, ba unul mut,
Ba libelulă sau pisoi,
Sunt și deșert, dar vântur ploi;
Am amnezii și plictiseli,
Par mâine, însă-s doar un ieri,
Mă uit la mine ca-ntr-o apă,
Sunt ciob de gând, sunt o baladă,
Îmi pieptăn visele în albastru
Sunt libertate și dezastru,
Gol neumplut de fluturi mov,
Dar sunt și-un munte cam stâncos!

Păcat, păcat, că nu-nțelegi că nu-s
Nici mugur, aripă sau plâns.
Sunt solitară în amurg,
Și nu vreau să explic un NU,
O eschivare sau refuz,
Mai bine nu cere răspuns!

Sunt joc din joaca literei,
Sunt mărunțiș, cât vreo doi lei,
Nu vreau să scriu, dar nici să tac,
Nu vreau să par că mă prefac
A fi-ncântată, de nu sunt,
Prefer să fiu doar vorbă-n vânt
Și să mai stau, și să mai cad,
Să mă înalț, să mă încarc,
Să ruginesc, fără regret,
Păcat că pare un defect
Să fii ușor șerpuitoare
Și-n viață veșnic amatoare
De lucruri mici, căci n-am ambiții,
Dar am, în tolbă, premoniții,
Si văd o vreme mai sticloasă,
Pe mine liniștită-n casă,
Văd aburi dulci de împăcare,
Luciri de zâmbet și de soare,
Îmbrățișari de om cuminte
Și văd și-un zbucium de cuvinte,
Mai rătăcite.

Păcat, păcat că nu-nțelegi
Că ești, din toate, …ce alegi
Și că mi-e bine, înmiit,
De când în mine am zidit
Lumina Lui și gândul bun,
Că plec, dar mă întorc din drum,
Că nu te chem, dar te salut,
Că-ți dau binețe prin cuvânt,
Măcar așa, când pot, mai rar,
Cand obosită nu mai par
Și flori de măr îmi ning râzând:
Ce bine îmi pare că mai sunt
O primavară, un punct, un rând,
Ceva ce pare de folos,
Iar eu îți mulțumesc frumos
C-un gând pe față, altul pe dos,
De zahăr tos!

păcat

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Mai bine, prindeti trenul…

Mai bine, prindeti trenul, nu-l mai lasati sa plece!

 

Pentru a merge linistită in viață, fix cum vreau,
platesc un pret, în schimb, pentru ce, tainic, iau;
iar când mă plictisesc in al timpului tumult,
m-asez in gări de suflet și văd trenuri ce fug
pe șine dilatate de gânduri prea mărețe,
uitând de anotimpuri pe unde or să-nghete
idei și sentimente, și răni, dar și dor rece:

Mai bine, prindeti trenul, nu-l mai lasati sa plece!

De voi depinde să fiți fericiți!

Mai bine, prindeti trenul, nu-l mai lasati sa plece!
Mai bine, prindeti-l nu-l mai lasati sa plece!
Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Faci zăpada zahăr tos, din cuvinte troienite

Faci zăpada zahăr tos, din cuvinte troienite

 

S-a înzăpezit cuvântul
Si s-a troienit pe rând
Orice literă dospită,
Rostuită-n cuib de lut.

Si pe sănii plumbuite
Zboar-acum două povești
Bulgărite-s de-un tâlc sobru,
Dar nu poți să le oprești

Imi tot ninge prin poeme,
Fulguiesc vreo trei vocale,
Se așază, în brazdă albă,
Niște rime cam banale.

Viscol, ger și niște ghiață,
Sunt decor ca un tapet,
Și îmi patinează muza,
Mai ceva ca un atlet.

Scot mănușile, fularul,
Învelesc cuvinte simple,
Să rămână-n casa noastră
Le dau vin, să se alinte.

Cherchelite să mai uite
De-mprimăvărări și muguri,
Mărțișoare, Babe Dochii,
De narcise și de fluturi

Si sa se aseze toate,
Intr-o sezatoare caldă,
Să se uite pe fereastra
Si zapada s-o topeasca:

Cu o virgula și-un punct
Iernezi vara, într-un minut,
Iar cu gând verde de tot
Torci cuvântul în omăt,
Si pe față și pe dos,
Faci zăpada… zahăr tos!

cuvinte

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Zăpada zânelor

Zăpada zânelor
sursa: pinterest

Zăpada zânelor” e o taină,
E pulbere de mărgărit,
Este sclipirea peste o haină
Ce-o poartă omul ce-i iubit.

Ea cade ca-ntr-un basm de-o șchioapă,
Își flutură perdeaua în vise
Și cerne peste inimi apă
Înmugurită în ghețuri ninse.

Iar nunți cu pene măsluite
Se-nfăptuiesc în ram uscat,
În cuiburi noi vor fi zidite
Povești de neam înaripat.

Înamorate, fete mândre
C-un ritual ca o speranță,
Vor topi neaua-ntr-un cântec,
Să-și spele inima și fața.

În secul iernii să își culce
Vii bucurii împrimăvărate,
Înghiocite se vor duce
Către iubiri adevărate.

Se scutură din sărbătoare,
Cu-ndrăgostiți din Făurar,
Zâne stropite de ninsoare,
Povești de ieri, povești cu har

Ce s-au uitat sub alte timpuri,
Sub alte întâmplări ce ning,
Cristale poleite-n trupuri
Ce par că nu se mai ating

Zăpada zânelor
sursa: twitter.com

Și că în lumea asta nouă,
Cu mov și albastru indecis,
Zăpezile cu zâne-s rouă
Dintr-un februarie aprins

De vâlvătăi cu roșu-n noi
Căci ning legende, ninge-n doi
Iar viața-i prinsă-n amândoi,
Și-n timpul vechi, și-n timpuri noi!

 

Nu știu câți dintre noi mai cunosc faptul că azi, în 24 februarie, popular se spune ca e nunta păsărilor și că fetele de măritat ar trebui să adune ultima zăpadă pe care s-o topească și să se spele cu ea, pentru frumusețe, noroc și primenire de suflet. De aici, aceasta frumoasă expresie.

 

Să vă fie sfârșitul de februarie cu primenire de gând bun!

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Pahar mărțișorit

pahar

Am un pahar ciobit și o licoare cu gust sec,
Roșie și plină de înțeles-neînțeles,
Ce tulbură perfecțiuni-imperfecte.
Paharul stă lângă o farfurie-furie
Că în ea zace o legumă-imună
La vaietele mele.

Ar fi preferat prajitură-cură
De fericire pasageră,
Însă nici ciocolata-(plata
Tuturor viselor dulci)
Nu poate fi mereu
Muza unui pocal cu vin-tanin.

Și atunci, de ce ne mirăm că
Timpul-netimp trece mai greu
Când până și un pahar-cleștar
Își ciobește plictiseala boemă-poemă?

Se înroșesc poveștile în șnururi mărțișorite,
Încatușând imaginații-tentații,
În clipe-neclipe,

Lângă un pahar cu vin,
Băut pe îndelete – cu sete.
….de tine!