Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul · Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Zornăind doar a mine. Atât.

Cu nimeni nu vreau eu să semăn
La slovă, la chip sau idei,
Cu cine mi-e dat să m-asemăn
Sunt prinși în iubire. Ai mei.

Ador să îmi scot de prin minte
Luceferi de gând nedurut,
Am chipul cioplit de cuvinte
Și inima modelată în lut.

În ochi port un licăr căprui.
Moștenit. E un licăr de tată.
Mai am și un zâmbet, al lui;
Iar cuvântul îmi e ciocolată

Topită în bănuți de iubire.
Nu împrumut și nu dau împrumut;
Pot doar sa îi las amintire
Zornăind doar a mine. Atât.

8 gânduri despre „Zornăind doar a mine. Atât.

    1. Toți suntem astfel. Doar că așa am simțit sa zornăi azi, mulțumită de anii mei, chipul meu, vorba mea. Uit sa mă bucur că am ajuns la o vârstă când am bucuria că mă pot privi în oglindă, chiar fizic vorbind, fără a-mi fi teama. Când am facut 30 de ani am plâns mult. Acum, la aproape douăzeci după, zâmbesc. Ori sunt nebuna, ori, cum spuneam, mulțumită, recunoscătoare. La fel și cu vorbele mele. Bune, rele, le iubesc. Înainte greu puneam pe blog toate catrenele scrise pe Facebook in joaca de teama analizei pe text și de a nu trezi comentarii răutăcioase. Acum, nu îmi pasă. Cam asta am vrut azi a spune. Atât.

  1. Citit-am comentariul tău de mai sus și mi-am spus: dacă eu aș fi ezitat să aștern pe blog anumite versificări, nu aș fi avut nici măcar un catren așezat acolo, ba poate că nici măcar vreun text.
    Cred că blogul înseamnă îndrăzneala de a fi tu însuți, fără să ții cont de posibile comentarii mai mult sau mai puțin răutăcioase. Cui nu-i place, să nu citească.

    În altă ordine de idei, mi-a plăcut poezia ta! Aș putea face și o analiză pe text, cum spuneai tu mai sus, dar crezi că asta este important? Dacă mi-a plăcut, mai contează? 🙂

    1. Și totuși, mi-am făcut griji mai mult decât ar fi trebuit. Nu uita că nu am intrat pe blog cu lunile, am pierdut texte, idei, catrene. Nu știu, am avut un blocaj care acum a dispărut. Nu mai țin cont nici că pun de-a valma texte, când nici nu am așteptat să prindă vechime cel de dinainte. Profit de starea mea relaxata pentru că uite, azi, m-a pocnit o veste care îmi taie cheful de „pierdut vremea printre cuvinte” , deci imprevizibilul ataca.

      Totuși, mă bucur tare că ești aici și că îți place poezioara mea. Contează că ești, că mereu ai fost! Te îmbrățișez!

  2. Și totuși, mi-am făcut griji mai mult decât ar fi trebuit. Nu uita că nu am intrat pe blog cu lunile, am pierdut texte, idei, catrene. Nu știu, am avut un blocaj care acum a dispărut. Nu mai țin cont nici că pun de-a valma texte, când nici nu am așteptat să prindă vechime cel de dinainte. Profit de starea mea relaxata pentru că uite, azi, m-a pocnit o veste care îmi taie cheful de „pierdut vremea printre cuvinte” , deci imprevizibilul ataca.

    Totuși, mă bucur tare că ești aici și că îți place poezioara mea. Contează că ești, că mereu ai fost! Te îmbrățișez!

Lasă un răspuns