Mărgăritare versificate · Mărgăritare-profil

Sunt și nu sunt

cercei 1Sunt om greșeală,

Om păcat,

Sunt o-ntâmplare

De-altădat’,

Sunt omul frunză,

Omul cer,

Sunt o imagine

În eter;

Sunt omul vorbă,

„Necuvânt”,

O scriere

Ca vorba-n vânt,

Dezamăgirea

Din trecut,

Nu prea sunt

Omul legământ.

Sunt omul trecere

De o clipă,

Cât o bătaie

De aripă;

Sunt omul munte,

Omul vis,

În al mirării

Paradis.

Sunt omul piatră,

Omul stâncă,

Sunt o fugară

Și-o nălucă;

Sunt omul cremene,

Om sare,

Sunt patimă

Și sunt și floare

Ce-și scutură corola

În lume,

Cu roua sa să  spele

Un nume,

Purtat mai bine

Sau mai rău,

Sunt doar un om

Pe drumul său.

Nu sunt deloc

Ce aș vrea să fiu,

Dar sunt doar om,

Atâta știu.

Sunt om ne-om,

V-am zis cândva,

Pe când vorbeam

De viața mea;

Depinde acum,

Ce avem în cale,

O bucurie sau

O jale,

Un gând frumos

Sau o-ntristare.

Oricum aș fi,

Eu sunt-nu sunt

Mai mult o vorbă,

Nu …… cuvânt!

6 gânduri despre „Sunt și nu sunt

  1. Între o vorbă și-un cuvânt
    E legătură de pământ,
    Este rostire și e ton,
    Și diferență de atom,
    Cuvântul stă și vorba zboară
    De-i toamnă sau de-i primăvară.

    Căci altfel, diferență nu-i,
    Același sens îl dau oricui,
    Același înțeles subtil,
    Privit din față, din profil.

    Dar în cuvintele de sus,
    Un OM descris-ai, cum des nu-s!
    Un om cu bune și cu rele,
    Cu gânduri bune sau rebele,
    Cu visul nespus nimănui,
    Ducând speranță orișicui!

    Aș comenta, dar nu am ce,
    Căci Adriana, e – nu e!
    Se joacă, dar în serios,
    Când este sus, când pare jos,
    Dar tot meru ai s-o găsești
    Cu gânduri bune la ferești!

    1. Ma pierd cu zile și cu luni,
      Ma pierd prin slove, aprind tăciuni,
      Aduc revolte și regrete
      Sau lamentări cam desuete;
      Mă strig, mă caut, mă găsesc,
      Dispar ca mai apoi să cresc,
      Primesc in dar cuvinte moi,
      Mă indulcesc și mă înmoi,
      Și uit că sunt și că nu sunt
      O trecere sau vorbă-n vânt;
      Si prind aripi, și zbor din nou
      Să pun zălog pe blogul meu.

  2. Omule munte ești omul om, omul credință, omul gând bun și omul dor, omul faptă, nu omul decor. Ești omul poveștii și…te ador!

    1. ..ba sunt și om decor căci impodobesc viața a cel puțin doi oameni, care-mi spun asta. Dar asta e o glumă a noastra, de acasa. Si eu pe tine, Nico!

Comentariile sunt închise