Mărgăritare versificate

Tribut de rubine

(imagine din curtea casei mele)
Trăiesc într-un oraş  cam…de verde,
De smarald dat la schimb pentru un brad;
Trăiesc pe o coamă  de munte ce pierde
Ecoul din vale, atât e de înalt.
Trăiesc în lumea ascunsă
Sub crengi şi sub foşnete vii,
La poale-i cetatea deschisă
Şi murmurul vieţii ce-o ştii.
Nu dau la schimb eu prea multe,
Deşi privilegiu-i măreţ,
Mă simt străjuind pe-al meu munte
Şi am doar frumosul ca preţ.
De-ar cere o plată oraşul minune,
Un fel de tribut pe locul de vis,
I-aş da  orice-mi cere, rubine
De vrea, dar în scris
I-aş cere să semneze decretul
Prin care mă ia castelană,
Promit că voi scrie sonetul
Braşovului meu de aramă!
Rubinele acelea să ardă,
Ca focul aprins într-o lampă,
Cetatea s-o scalde-n lumină,
Iar „Tâmpa” să pară divină!
Mărgăritare festive · Mărgăritare versificate

Mica florăreasă

Zbori lin ca pasărea de oţel
Din visuri ce le ţii în prag,
Când îl iubeai numai pe el
Şi-aveai Sibiul martor drag;
Să străluceşti precum un foc,
Să porţi în tine doar scânteia,
Căci ochii tăi sclipesc pe loc
Când ţi se spune de Med(ee)a;
Să  fii măiastră, Pi…a noastră
Din cuib ascuns de Răcădău,
Aceiaşi sexi florăreasă
Cu ochi adânci, atuul tău!
Nu-i chip să trec pe lângă tine
Să nu te admir, doar eşti frumoasă,
Tu pui pe fugă anul care vine 
Căci tu întinereşti, iar el ia plasă.
Eu m-am jucat în trei cuvinte,
Stângace, ca la ceas de seară,
La mulţi ani, Pi şi ia aminte:
Loialitatea se măsoară
În gând curat şi vorbe mici
Doar ca să şti c-am fost aici
Când toţi te pupă, nu-ţi dau flori
Că ai destule la locul lor, (cred ei)
La mulţi ani ţie, bătaie lor!

Pentru prietena mea, Neli, născută-n zi specială! Zi de Eminescu! Să-mi trăieşti sănătoasă şi la fel de inventivă, frumoasă şi specială! Te iubesc!

Mărgăritare versificate

Coaptă-necoaptă

Sunt coaptă-necoaptă,
Verde-amară,
Suită devreme
În podul cel strâmt
Al vorbelor scrise;
Sunt pasăre şchioapă,
Sunt gând pe pământ,
Sunt cretă ce scrie
Un ultim cuvânt
Ce loc nu-şi primeşte
În pagini gălbui
Căci e cam…. şui.
M-amestec în treburi
Ce ţin de talent,
Mă zbat să cunosc
Sensuri noi în concret,
Să sparg un marcaj
Ce e pus la sosire,
Doar să trec îmi doresc,
Abandon…nu-mi e-n fire,
Să calc în cunoaştere
Divină  şi sacră,
Deşi, totdeauna
Mă simt cam săracă.
Mă declar om prea plin,
Prea amar, dar senin;
Mă adun între cărţi,
Mă retrag ca un paj,
Şi nu ştiu de-am să sparg
Al cunoaşterii bordaj;
Eu insist, el nu vrea
Şi m-aduce-napoi
C-o poveste de geniu
Găsită la voi.
Uite aşa, eu rămân
Cea coaptă-necoaptă,
Cea de-un verde-amar
Ce vă bate la poartă!

Mă primiţi şi-n ăst an?

Şi dacă nu mă primiţi eu tot voi bântui bloguri vechi şi noi în căutare de frumos.

Mărgăritare versificate

Inechitabilul din ziua de Crăciun

Nicio clipă nu-i aievea,
Se cam cern trăiri de basm,
Printre clipe efemere,
Care par luciri pe asfalt;
Tu te-ncurci cu gânduri pline,
Printre globuri și beteală,
Viata însă îți transmite
Că e o zi când or s-apară
Nu doar inima zglobie
Și răciri de vreme rea,
Nu doar turtă arămie,
Scorțișoară și peltea,
Ci va pune în ghetuțe,
Sau sub crengi de brad cuminte,
Și vreo două nuielușe,
Plus povești de luat aminte.
Tu te faci că n-auzi bine,
Torni pahar după pahar,
Pui discret două colinde,
Și te-mbeți-n al tău altar.
În tăceri fără fasoane,
Te cuprinde spirit bun,
Vinul însă  îți adoarme
Omul drag, în plin ..Crăciun.
Și cum stai privind la stele,
Chicotind cu gând departe,
Tu vezi râuri pe podele,
Dar metafora-i-n carte.
Și te uiți un pic cu ciudă,
Cum se scurg, dintr-o crevasă,
Ape repezi, care-ți udă
Tot Crăciunul tău..de acasă.
Omul doarme, apa curge
Eu mă zbat, magia cade
Globurile or să se culce
Obosite de parade.
Cazi pe gânduri, râzi cu ochii
Amuzat de aventuri
Chiar te bucuri că tac stropii
Și că simți că e Crăciun.

 

Inechitabil e cuvântul,
Ce-mi vine acum timid pe buze,
Mi s-a tăiat cumva avântul
Dar mi-a adus vreo două muze
Sa prind în bradul cu steluță
O amintire cam udată,
Acum pare chiar drăguță
Și-ncepe tot cu a fost odată!

bradut

Şi uite aşa mi-am petrecut eu…una din zilele mele de Crăciun – căutând un instalator sau pe cineva priceput. Noroc că există robinet de siguranță.
Mărgăritare versificate

Un cuvânt, doar atât….

Un cuvânt poate schimba o stare.
Un cuvânt poate distruge, poate clădi. 
Un cuvânt poate fi uşor ca un fulg sau greu ca un tun.
Un cuvânt poate fi rostit, altul nu.
Un cuvânt mi-a călăuzit paşii (DUMNEZEU)
Altul m-a adus aproape de el (Iubire)
Un cuvânt mă face fericită zilnic (Soţul)
Un cuvânt îmi alină durerile ascunse (Mama)
Un cuvânt îmi poartă de grijă de aproape (Sora)
Un cuvânt are nume propriu şi îmi poartă de grijă de departe (Violeta)
De un cuvânt mi-e dor de nerostire (TATA)
Şi un cuvânt mă trimite de aici:….MÂINE.