Mărgăritare versificate

Coaptă-necoaptă

Sunt coaptă-necoaptă,
Verde-amară,
Suită devreme
În podul cel strâmt
Al vorbelor scrise;
Sunt pasăre şchioapă,
Sunt gând pe pământ,
Sunt cretă ce scrie
Un ultim cuvânt
Ce loc nu-şi primeşte
În pagini gălbui
Căci e cam…. şui.
M-amestec în treburi
Ce ţin de talent,
Mă zbat să cunosc
Sensuri noi în concret,
Să sparg un marcaj
Ce e pus la sosire,
Doar să trec îmi doresc,
Abandon…nu-mi e-n fire,
Să calc în cunoaştere
Divină  şi sacră,
Deşi, totdeauna
Mă simt cam săracă.
Mă declar om prea plin,
Prea amar, dar senin;
Mă adun între cărţi,
Mă retrag ca un paj,
Şi nu ştiu de-am să sparg
Al cunoaşterii bordaj;
Eu insist, el nu vrea
Şi m-aduce-napoi
C-o poveste de geniu
Găsită la voi.
Uite aşa, eu rămân
Cea coaptă-necoaptă,
Cea de-un verde-amar
Ce vă bate la poartă!

Mă primiţi şi-n ăst an?

Şi dacă nu mă primiţi eu tot voi bântui bloguri vechi şi noi în căutare de frumos.

29 de gânduri despre „Coaptă-necoaptă

  1. Stiam deja
    Ca tu nu poti abandona
    Cunoasterea sacra
    Si nu esti saraca
    Din prea plinul tau
    Ma adap si eu
    Din vorba-ti frumoasa
    Imi cresc flori in casa
    In casa de dor
    De pasare-n zbor.

  2. Coaptă-n bordaj,
    Necoaptă-n bordură,
    Cu sensuri noi
    Ca roua-n zori.
    Cuvintele-ascunse
    În verde natură,
    Descântece
    În a ta gură.
    Izvor nesecat,
    Neînceput,
    Vindecător
    De suflete.

    Cu plecăciune, Adriana!

  3. Tu eşti zână măiastră,
    Ai cuvinte în glastră
    Ai flori în priviri
    Şi aceleaşi iubiri;
    Iar de intru şi eu
    Mai răruţ, nu mereu,
    În căsuţa cu dor
    Ştii că eu te ador!

    Mulţumesc, doruleţ….tu eşti reper şi concret pentru mine!

  4. Sonia, ieri remarcam că ai fost extrem de activa pe blogul tau, ca ai scris mult şi ai avut , şi ai o perioada minunata. Te admir f. tare. Asa că nu am nicio îndoială că vei avea un 2014 perfect. Mulţumesc!

  5. Necoaptă sunt des,
    Dar când merg la cules
    De gânduri-cuvinte
    Eu te am în minte,
    Şi mă simt mai bine
    Citind pe la tine
    Despre una-alta
    Ce ne face soarta.
    Şi uite aşa mă coc,
    Chiar şi fără foc,
    C-am avut noroc
    Să găsesc izvoare
    Cam vindecătoare,
    Şi acum de scriu,
    Este doar foc viu!

    Anul ce a trecut mi-a adus o mulţime de surprize. Dacă nu aş fi început a scrie poate nu treceam atât de des pe anumite bloguri. Aşa …am devenit bogată şi inspirată. Mulţumesc, Mugur …pentru tot ce mi-ai dăruit în 2013, dar mai ales pentru speranţă.

  6. un oficial bun găsit pe anul acesta, deşi nu ne-am despărţit niciodată.
    îmi place joaca ta. o joacă cu multă sensibilitate. te primim? dar am putea să ne lipsim de tine?- aceasta este întrebarea corectă.

  7. Te îmbrăţişez, psi! Da, m-am jucat puţin cu provocarea Irealiei. Acum mă pregătesc a scrie pentru duzină. Avem cuvinte nostime, din ce ştiu. Şi, mulţumesc pentru gândul curat. E plăcut, să ştii!

  8. Să ai un an generos cu sănătatea, împlinirile şi multă inspiraţie, oamă dragă! Mă voi îmbăta şi anu' cesta cu mărgelele tale înşirate aşa duios, şi chiar de n-oi lăsa o urmă a trecerii mele pe strada ta, să ştii că „bântui” pe aici. Tu scrie!

  9. Mă uimești si mă faci să mă rușinez în același timp! Eu ar trebui să-ți mulțumesc!
    Și mă lași fără cuvinte.
    De unde speranța? Căci eu arăt mai mult pesimism decât mulți alți oameni!

  10. Cineva mi-a spus că pe speranţă se clădeşte credinţa. Inspiraţia nu o luăm doar din pozitiv şi fluturi ce se mişcă liber, ea vine de multe ori prin vorbe care te ating. Nu sunt toate vesele, dar viaţa e? A mea nu, cu siguranţă! Dar ….tot sper! Zilnic!

  11. Credința se clădește pe suflet și pe durere.
    Fluturii nu sunt decât vise frumoase.
    Inspirația, la unii este durere, la alții vis, doar prea puțini le îmbină.
    Viața? Uneori utopie, altori pasul piticului exersat ceas de ceas!
    Credința? Curcubeu de simțiri și lumină!
    Mulțumesc!

  12. Adriana, tu ești atât de firesc de primit, de chemat, de dorit! Și nu sunt singura care știe asta, dar poate nu știu să fac invitațiile… Mintea-mi e cam sucită, mereu gândind la stele, rătăcind către ele. Dar inima îi primește oricând pe cei ca tine. 2014, la mulți ani frumoși!

  13. Te primim, te primim. Cozonac şi vin spumos nu mai avem, avem în schimb urări: La mulţi, mulţi ani frumoşi, plăcuţi, inspiraţi, sănătoşi, bucuroşi, zâmbăreţi şi tot ce îţi doreşti tu să-ţi aducă anii!
    Bordajul tău, copt, necopt, e vedeta!

  14. Să dea Dumnezeu tot ce zici şi un pic de timp liber în plus! Eu care eram tot timpul pe fază mă trezesc că nu am reuşit nici măcar să imi trimit urările tuturor celor dragi pe care i-am întâlnit în virtual. Nu mai vorbesc că nu am citit şi răsfoit mai niciun blog. Dar îmi intru eu în mână după 20 ianuarie! Să treacă şi ziua mea şi revin! La mulţi ani!

  15. Mirela, tu nu spui, tu dovedeşti! Eu nici măcar nu am reuşit să răspund semnelor tale de drag către mine, că tu, deja, m-ai cadorisit în avans cu o minune de articol. Vă doresc vouă, familie dragă de artişti, un an bogat şi plin de realizări! La mulţi ani!

  16. Semnele trecerii tale se văd, Antonela! G+…imi arată tot timpul asta. Şi de n-ar fi semnul, tot aş şti că îmi dai stropul de atenţie, pentru că nu am nevoie de dovezi concrete pentru a crede asta. Un an bun, că din scris nu mă opresc, doar că nu îmi mai propun nimic: să curgă doar cuvintele!

  17. Coaptă-necoaptă,
    ori verde-amară,
    te-aștept lângă poartă,
    să-mi spui iar pe seară,
    povești dintr-o viață,
    cu multă dulceață,
    din cea de cireșe
    dulci sau amare,
    coapte-necoapte,
    Le-oi strânge pe toate
    La inimă, bine să șadă!

  18. Si coaptă-necoaptă
    voi strange cuvinte,
    voi plânge cu ele
    sau le-oi ţine minte
    pentru zile mai bune
    sau timpuri târzii,
    când vorbele zboară
    de prin colivii
    şi s-or duce la poarta-ţi
    să-ţi spună poveşti,
    şi-nainte vor trece
    chiar şi pe la ”fereşti”,
    s-or duce-n grădină
    să-ţi vadă piticii
    şi gardul cel mic,
    de pe lângă ăia micii;
    vor da de un câine
    şi-ncă unul se pare,
    şi-n sfârşit iţi voi bate
    la poarta cea mare;
    iţi voi spune parola:
    ”sunt coaptă-necoaptă”
    ţi-am adus o poveste,
    sunt la tine la poarta,
    şi stiu că-mi primesti
    orişice stângăcie,
    mă inclin cu respect,
    călător-n a mea glie!

Lasă un răspuns