Mărgăritare împărțite cu tine · Mărgăritare versificate

Vorbe?

N-am vorbe, n-am stânci căzute-n jurul meu
Sub forma unor mari cuvinte,
Am doar o pană, fulg pribeag,
Ce cade înaintea ta
Să-ţi facă drumul lin,
Căci vreau
Şi simt.
 
Nu te ating! Am palmele strânse
Şi atingeri de azi uitate
În atingerea de ieri,
Continuă, vie,
Ce curge lin,
Aidoma celei viitoare.
 
Sărutul meu cu patimă şi tremur
Păstrează gustul tău sălciu
Şi bărbătesc;
Mirosul tău de iulie,
De vară,
Ce mi-l doresc
Între o boabă de cafea
Și-un strop de alcool.
Tu mă seduci cu un cuvânt
Si o frunză de tutun,
Prea simplu, dar cu atât efect!
 
Te prind în mine
Cu ace fine de smarald,
Şi cum mă mişc,
Cu tine-n gând,
În inimă şi trup,
Înţeapă acul,
Sângerez un pic,
Dar nici nu simt,
Căci eşti acolo,
Cicatrizând pe loc
C-un ac ce e-nroşit în foc,
Foc de iubire…
 
A noastră.
sursa: facebook Arteide
Mărgăritare versificate

Povestea lui

Povestea unui om ce a scris
Cu litere de viaţă o epopee,
În care inima e prinsă în idee
Şi-n focul viu, în focul stins.

Povestea unui om muncit de vise,
De vise preschimbate în ambiţii,
Cu sevă luată adânc din premoniţii,
Ce l-au salvat din lucruri nepromise.

Povestea unui om cu mâini trudite:
Un om oricare, adunat din drumuri,
Cu viitorul măturat de fumuri,
Ce are talisman norocul de pe frunte.

Poţi fi chiar tu, pot fi chiar eu;
Poate-i povestea ce acum se scrie,
Deşi eu ştiu că e poveste vie
Despre trecutul unui tată. Tatăl meu.

Mărgăritare versificate

Continuare….

Anticipez. Anticipez vorbe, stări, cuvinte.

M-am grăbit să scriu cuvinte-dorinţă într-o iluzie spulberată de unii, încurajată de alţii, stilizată în imagini, picurând în mine aceeaşi nerăbdare strecurată într-o posibilitate de a-mi desena glezna cu tatuajul perfect. Voi reuşi? Nu ştiu! Am aflat, în schimb, că unii oameni se prind în joc, fie el jocul gleznelor, al tatuajelor posibile, al formelor, în joc de suflet sau de cuvânt; iar pentru mine glezna mea stângă, durută şi prinsă acum în cicatrici ce vor pieri sub ace meşteşugite, e doar punctul meu de legătură cu un loc în care „urma” nu mai doare, în care se vor aşeza poveşti şi umbre colorate sau doar un simbol.

sursa foto: nasu.tv
Glezne de sticlă spartă-n bucăţi.
Trei bucăţi. Gleznă căzută-n dizgraţie.
În dizgraţia celor ce cred doar în frumos,
Ce încearcă să adune bucăţile pentru un tot…perfect. Trei la număr.
Nu iese. Nimic. Un puzzle incomplet,
Din care s-a pierdut un element esenţial.
Îmi strâng glezna în palme şi strig:
                        E a mea! Lăsaţi-o liberă!
                        Liberă să alerge,
                        Liberă să danseze
                        Să meargă doar:
                        Încet, alert sau apăsat.
                        Am încălţat-o în conduri de balerină
                        Şi am împletit nojiţele des, atent şi cu grijă,
                        Iar cicatricile s-au ascuns perfect prin firul de mătase.
                        Ştiu amândouă: şi ea, glezna,
                        Şi poanta azurie,
                        Ce e durerea şi nedreptatea.
                        În mod bizar ne trimit emoţii fine
                        De balerină…durută!

sursa foto:tattooideasdesign.net
                        Acesta ar putea fi noul meu tatuaj,
                        Dar aş lăsa un fir mai lung
                        Să am impresia
                        Că trag de şnurul viselor împlinite…
                  ……..şi că am din nou: glezne perfecte.

… o completare a postării mele „iluzia piciorului stâng„,

Mărgăritare versificate

Iluzia piciorului stâng

Iluzia piciorului stâng,
ce poartă cicatrici gravate
pe pielea-mi plină de păcate,
e ca un şnur de care tragi
şi speri că totul va dispare,
…în zare.

Iluzia piciorului drept,
prins strâns în pantofii fini
cu tocuri subţiri şi înalte,
spune despre mine poveşti
ce par adormite şi uitate
în iluzia piciorului stâng.

Iluzia seducţiei mature,
de glezne fine,
ce poartă mărturii amare
de accidente cam bizare,
ce îmi trimit ca un bruiaj
dorinţa unui tatuaj.

Mi-e dor de mine cea perfectă,
fără dovezi de copci însăilate
de un artist nepriceput la arte
…..frumoase,
dar priceput la reparat oase.

Acesta nu e un poem, nu e nimic;
e o dorinţă simplă de femeie
ce vremurile nu le poartă sub o cheie
ce-ncuie patimi şi dorinţe
nu prea cuminţi ,
scoase din minţi
de o umbră …fix pe-o gleznă!

www divahair. ro

Iluzia unui tatuaj devine brusc realitate
şi în curând voi fi cea care scoate,
din corsajul iubirilor ascunse
şi al durerilor pătrunse
de ace mici şi de culoare,
un tatuaj ce poate fi orice,
chiar şi o floare.

    Pe glezna mea cea stângă şi durută:
   ce tatuaj s-ar potrivi cu mine, cea adultă?

Mărgăritare versificate

Un pumn de clipe

Un pumn de clipe:
Lacrimi de foc aprind felinare
Ce stau de veghe pe aproape,
Pe piscuri de humă, pe turnuri de fildeş,
Pe urmă de lună ce coboară în strană
Să vestească luciri de icoană.
Lacrimi de ploaie adusă de vânt,
De vânt de schimbare şi urmă de aripi
Ale păsărilor mute ce stau în Înalt
Şi tac, dar le simt cântările-n suflet
Că-s multe şi le aud ca pe ultimul sunet.
Lacrimi de oţel netopit am în ochi
Şi-s pline de focul metalului copt
În inimi cu vise, în timp ca de jar,
Ce ard amintiri în tăciuni ca de soare
Nenorocul zâmbind ca o flacără mare.
Lacrimile nu mai sunt ce știam
Nici poveri dulci amare, nici bobițe de rouă
Nici ploaie de mai, nici fluturi de nea
Nici vise reci ce mă ning înflorat
Sunt doar boabe sărate ce cad, adunat.
Nu-mi adun bucuria printre alte frânturi
Nu-mi pun peceți dure pe inima-mi strânsă
Culeg tot ce am strâns într-o trecere goală
Și prind ce-am sădit – lacrimi, schimbare, folos și alint
Cuvinte ce au fost, cuvinte ce cad și te mint.
Când se mișcă macazul dintr-un arc peste vreme,
Mulțumesc lăcrimând nu de-a timpului grijă,
Tot ce vine primesc, adormind liniștit
Treceri fine de om, descântând amintiri,
Pumn de clipe ce-au fost, pumn de clipe ce-or fi,
 
Astăzi, mâine sau cine știe când om vorbi…
Dar lacrimile să fie musai… de fericire
 

 

Înșiră-te mărgăritare- pumn de clipe
Înșiră-te mărgăritare – pumn de clipe