Și cade toamna la fereastra ta,
Și vor cădea și frunze și suspine,
Ce dacă plină-n rod e toamna mea,
De nu mi-e plină inima de tine.

Și va pleca și verdele din câmp,
Tu vei pleca în lume, îmi spui mie,
Mă-ntreb de sunt uitucă și de-n suflet strâng,
Căci nu mi-aduc aminte ce te-nvie

De fiecare dată când te văd zâmbind,
În colț de amintire însingurată;
Tu pleci, îmi zici, dar îmi rămâi senin,
Iar toamnele-s mai dulci ca niciodată.

Și cade cerul la fereastra mea,
Cazi tu într-o visare întomnată,
Mă-ntreb dacă iubești pe altcineva
Sau doar e-o toamnă care vrea să ne despartă.

Pe un trotuar ciobit te-aștept, lângă castani,
Nu știu de ești sau vii, sau pleci cu zile,
Pe frunze scriu așa cum fac de ani,
Și-adun, în palme, arămiu de file,

În care te culeg și te cobor,
Și te pastrez în anotimp cu ceață,
Din trupul meu îți fac ție-un covor,
Dar tu m-ai risipit într-o dulceață,

…de gutui, să-ți fiu, pe pâine, dulcele uitării,
Ce dacă vine toamna peste noi,
Când tu mă amăgești în inima mirării
C-un du-te vino, ba cu soare, ba cu ploi?!

Să pleci, cu toamna, dacă vrei, nu-mi pasă,
Dar lasă-mi cheia inimii, acasă,
Să o arunc în focul fără pași ușori,
Tu pleacă, cum se pleacă, prin cocori!

 

…din ciclul celor #enșpemiiscuzațiexpresia poezii despre toamnă

sursa foto – emag, tapet

10 gânduri despre “Tu pleacă, cum se pleacă, prin(tre) cocori!

  1. Dacă toate cele enşpemii sunt la fel de frumoase ca asta, sunt mult prea puţine!
    „Pe frunze scriu așa cum fac de ani,
    Și-adun, în palme, arămiu de file” – cum te-ai putea sătura să citeşti aşa ceva? Mai vrem!

  2. Se simte vânt de schimbări pe aici, pe la tine. Se simte versul ca la el acasă, se simte precum cuvântul din poveștile tale, doar că aici are si muzicalitate. Și mai are un ceva în plus, încă nedefinit pentru mine.

    1. …toata vara am scris poezii ritmice, cu talc si putin amor. Si m-au prins, imi plac și nu le mai bibilesc. Le dau drumul in lume, sa zburde. Cand le regasesc, dupa o vreme, cu alta inima si ochi…le cizelez daca am ce. Mi-e mai bine asa…cu stare relaxata si ma bucur ca ai simtit asta.

      1. Probabil că asta este, sau nu numai asta, dar lăsându-le neperiate se simte cumva relaxarea cu care ai scris.
        Știi că-ți spuneam, și eu le dau drumul așa cum vin în primul moment, doar că eu nu le mai aranjez nici mai târziu, căci în câteva rânduri am încercat, dar se schimba cumva sensul inițial, așa că am renunțat. Probabil că Bunul le așează la fiecare după nivelul său.
        Dă-le drumul la toate, iar dacă vei vrea să le mai „fardezi” după aceea, bine, iar de nu, este bine să fie așezate undeva, să nu le pierzi. Cred că ai văzut, inspirația nu este de amânat, căci nu se mai întoarce în aceeași formă.

        1. ..exact asta am si facut. Le-am pus de-a valma, intr-o zi, fara sa mai tin cont de nimic. Imi era teama ca le pierd in hatis de facebook. Recunosc, e suficienta o replica si ma trezesc scriind ca niciodata. Cu un singur lucru nu mai functionez, nu as mai putea scrie advertoriale, m-a luat gustul textelor fine, delicate, pline de mine și atat. Mai bine imi vad de versificari și provocarile de pe #literaturacautopie sau clubul celor 12 cuvinte, ori povestea parfumata. Apropo, stii cum mai gandesc? Ca din tot ce scriu, bun sau rau, ceva tot rasare, asa mai special. In definitiv, nu totul trebuie sa fie fabulos ci sa imi faca mie sufletul fericit. Daca mai rezoneaza cineva cu mine sunt si mai și….

          1. Eu m-am păstrat mereu la un nivel cumva inferior, în sensul că nu mi-am dorit, ca țel, să fiu citit de nu știu câte mii de oameni, ci am scris mai mult pentru plăcerea mea de a scrie. Cum spui și tu, dacă a plăcut câtorva oameni, m-am bucurat. Poate de aceea nici nu stau să cizelez, să „fardez” textele, căci ele oricum ar arăta, conțin gândul meu din momentul în care am scris. Poate că, dacă m-aș gândi la o eventuală publicare, aș acorda mai multă atenție stilului, dar nu sunt convins că mi-ar ieși ceva mai frumos sau mai aparte. Cizelarea, la mine, schimbă sensuri, pentru că fiecare cuvânt, odată scris acolo, are semnificația sa, are rostul său, iar schimbarea sa modifică totul.

            Despre advertoriale pot să-ți spun că nu am scris și nici nu voi scrie vreodată, căci îmi repugnă manipularea, ori ele tocmai asta ar trebui să facă, să inducă cititorului stări pe care eu nu le simt si nici nu mi le doresc.

          2. …ba, mie imi plac. Eu, de multe ori, dupa concursuri, am scos produsul iar povestea a ramas uimitoare. Dar in fine, imi pare rau ca am mentionat asta cu concursul. Am suparat pe cineva cu aceste comentarii, iar eu nu intentionez asta. Era vorba doar de faptul ca nu mai pot scrie decat spontan, nu după un termen anume și ca și in ce ar trebui sa fac simplu, ma mobilizez greu. Chiar daca in proiectul #literaturacautopie avem termene, totul e la liber. Supararea acelei persoane dragi mie imi aminteste de ce aleg eu facebookul. Aici se vede totul, de catre oricine, acolo aleg eu asta.

Lasă un răspuns