Septembrii-n duminici

Septembrii-n duminici – sunt poveste blajină,
Cules-am, în vii, rod bun și-n grădină
Au rămas doar cartofi, si o varza înfoiată
Ce va fi adunată să o facem murată.

Septembrii-n duminici – ne zâmbesc și vor curge
Rămas bun, să le spunem, în octombrii ne-om duce!

foto> pinterest.com

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.

Porumbei și gânduri culcușite

În noianul de bucurii, o tristețe s-a  culcușit, cândva, a  dormit și s-a trezit gând bun. A stat în pijamale și s-a  minunat de oameni frumoși. În pijamale de finet, nu de mătase, ca în copilăria mea, acolo unde era doar frumusețe și oameni dragi.

Iar cât a stat ea și a citit prin jur, a uitat că a purtat nume trist și s-a preschimbat în zâmbet.

Clopotei de vant asez, dragii mei, lângă aceste cuvinte, să ne aducă aminte că suntem clinchet, nu zgomot, și că toate trec, dar trec cu bine numai dacă alegi cu inima și rămâi acolo unde îți e confort și îți e cu folos de suflet.

 

 Din 18 septembrie, am ales cu inima și vreau să nu uit asta, așa ca  las asta aici, impreuna cu două fotografii-simbol.

 

ps. Povestea porumbeilor v-am zis-o, o repet:

 

Acum o lună, am început a hrani doi porumbei rataciti. Dupa doua saptamani au mai aparut doi. S-au certat, dar vazand ca ii hranesc pe toti, au cedat. Apoi au fost sase la masa. S-au certat, dar au cedat, din nou. Pe al saptelea, insa, nu l-au lasat. A venit, singur, mai tarziu. Mi s-a rupt inima! Nu credeam sa deosebesc porumbeii intre ei, dar unul e alb la gat, unul e gri, unul motat, unul slab, unul mai inchis la culoare, si unul are ceva la ochi. Cel singur are sclipiri mov in pene! Ma intreb, astia pot manca doar in pereche? Toti sase l-au indepartat pe frumos!  Am aflat că da si ca, eventual au pui după ei.  Adun povesti!

 

Azi, 29 septembrie, au fost zece, doar ca era ora 11 iar eu nu aparusem la ei, cu grăunțe. Ieri, i-am zis prietenei mele să închida geamul ca ma trezesc cu ei in casa, iar porumbei cu pisici noi sau vechi și cu catei vanători nu se ….pupă. Azi, ce credeti? Au venit sa ma certe. Exact cum banuiam. Viața e minunata! Ce tristeti? Ale cui?

 

 

 

Frumosul, o călătorie….

AZI NOAPTE, pe la două am mai plămădit aluat din cuvintele primite care, între timp, au însumat numărul 66, – șovin, dans, inimă și călătorie s-au așezat la cele 62, cu care facusem deja un intreg. Nu l-am asezat..ca muream de somn si eram varza de emotie. Daca prima data v-am oferit poveste, acum am impletit simtiri. Va iubesc, pretuiesc și multumesc pentru frumos. Nu stau chiar degeaba in virtual. Va am ca o constelatie calauzitoare si aducatoare de inspiratie. Diana, de la tine am piatră, ecaleopi …e și spuza ta in ambele versificari.

E verde lumea, ca un dor
ce-și cere iertare că-i minor
și spune „multumesc frumos”
când unu-l simte arătos
și-n zâmbet ‘ntoarce orice rană,
cum întorci coada la o cană,
din stânga-n dreapta, prea ușor,
e verde viața ca un dor.

Iubirea mea e sarabandă,
tumult, bătut de soartă-n soartă,
și de poveste în poveste,
cu a fost, să fie și-ncă este,
cu liniște, și cu surâs,
pe-al dimineții așternut,
cu dans zglobiu fără comandă,
iubirea mea-i o sarabandă.

Am viata-ntreagă o camee,
îi sunt pictură și idee,
și umblet șchiop de barză mov
sunt macrame, greiere șchiop,
sunt perla din șirag distrus,
căci ba sunt jos, ba merg în sus,
și pun emoție în zmeie,
am viața-ntreaga o camee.

Mi-e inima de ciocolată
și în aramă modelată,
în cursul timpului lovită
sau violetă-ndrăgostită,
catetă dintr-un semn firesc,
ipotenuza de-o iubesc
si-n piatra din lumina plată,
mi-e inima de ciocolată.

Cuvântul mi-este prieten slab,
caci ba mă-mpaca, ba-l împac,
ba are un înger sus pe gând,
de urca-n cer și plânge-n vânt,
și pace n-are, nici vreo teamă,
chiar de mănâncă o castană,
ori doar jaratic, de cal alb,
cuvântul mi-este prieten slab.

Dorința mi-e caleidoscop,
sunt și ciob rece, și de foc,
am sentimente sus pe schelă,
pitite, însă, sub umbrelă,
iar de îi dau un strop de vin
și gândul pare mai șovin
și-ncepe să urască tot;
dorința mi-e caleidoscop.

Am suflet roșu-arămiu
și stie simplu că îl știu,
că-i trunchi, nu este frunză-n vânt,
e-un susur, templu și cuvânt,
e spuză fără de tăciuni,
căci el tot crede în minuni,
e adevarat, căci este viu,
am suflet roșu-aramiu.

Mi-e universul de-omenie,
am tot primit far’ să se știe
și-n fata ochilor, așa,
și dragostea și lacrima,
și tihnă și imbold-lumină
și bunătatea cea divină,
și viața ca o melodie,
mi-e universul de-omenie.

Mi-e ludic spiritul ce tace,
cu fericirea vrea să joace,
o alba neagra pe pedepsă
caci ba e nașă, ba e soacră,
și-mi lasă des speranța-n bine,
eu n-am răbdare nici cu mine,
și nu cred jocul care-l face,
mi-e ludic spiritul ce tace.

Am libertatea-n vârf de băț,
pe soare aproape mă cocoț,
perseverentă-s în a zidi,
tai gratii de la colivii,
si-n-cuprul vieții cer dreptate,
si-o doză de sinceritate,
dar orice-ar fi, sunt ca un moț
cu libertatea-n vârf de băț.

Îmi zic câțiva povestitoare,
deși-s o veșnic amatoare,
în albastrire de poveste,
ba ea mă scrie, ba ma crește,
ba sunt metaforă târzie,
ori doar banalul dintr-o mie,
îmi este binecuvântare
onoarea de povestitoare!

Îmi sunteti mângâiere voi,
cu iz romantic printre ploi,
cu dăruire-mi puneți drag
și îmi veniți mereu pe prag
și-n sepia din poze strâmbe
lăsați culoarea să se-ntâmple,
și două însușiri mai noi,
îmi sunteți mângâiere voi.

Povestea-i simplă, adjudecată,
Suntem de-o mamă și de-un tată
Când vine vorba să ne fie,
Frumosul, o călătorie.

mulțumesc, prieten, castane, violetă, gând, caleidoscop, sentimente, șirag, ludic, sepia, umbrela, fericire, dăruire, lacrima, umblet, dragoste, dor, camee, speranța, perla, rabdare, melodie, povestitoare, trunchi, univers, templu, suflet, tihnă, mangaiere, aramiu arama, iertare, cupru, pace, libertate, viața, bunătate, albastrire, iubire, omenie, sinceritate, binecuvantare Imbold. Susur. Lumina. Liniste. Zâmbet emoție, sarabandă, catetă, frumos, adevărat, , rană, soare, spuză, suras, romantic, perseverenta, piatra, inger, metafora vietii, verde, danssovin, inima, calatorie-66 cuvinte

 

 

Și așa ieșim din uitare

mulțumesc, prieten, castane, violetă, gând, caleidoscop, sentimente, șirag, ludic, sepia, umbrela, fericire, dăruire, lacrima, umblet, dragoste, dor, camee, speranța, perla, rabdare, melodie,  povestitoare, trunchi, univers, templu, suflet, tihnă, mangaiere, aramiu arama, iertare, cupru, pace, libertate, viața, bunătate, albastrire, iubire, omenie, sinceritate, binecuvantare Imbold. Susur. Lumina. Liniste. Zâmbet emoție, sarabandă, catetă, frumos, adevărat, , rană, soare, spuză, suras,  romantic, perseverenta, piatra, inger, metafora vietii, verde. – 62 de cuvinte primite in dar

 

Cuvantul inspiratie era al 63-lea, l-am luat ca indemn, șovin l-am eliminat, au fost cuvinte care au grupat mai multi oameni. Mie nu mi-a fost simplu, de asta data, sa bag 62 de cuvinte. Nu e ceea ce doream, dar sunt multumita de el. Sper ca si voi. Multumesc! Poate va mai fi si alta varianta.

 

 

 

Povestea-ncepe cam așa, era un el și era ea
Era un sat pierdut sub soare și era și-o povestitoare.
Pe drumul fără un alt scop, fără gând clar și nici noroc,
Se-nmulțeau în cioburi mii, oglinzile inimii
Și ca-ntr-un vechi caleidoscop priveai frânturile-ntr-un joc,
Doar că roteai în sinea ta, bucăți din el, bucăți din ea:

Într-o poiană, ca o mireasă de aramă,
Sub cuprul toamnei violetă, mai mult triunghi fără catetă,
Sub cer întins ca o umbrelă, stilată ca o acuarelă,
Era un sat, veche cetate, un univers fără etate,
O lume fără abandon, avea și gară, și canton,
Biserică și multă tihnă, era un sat ca o grădină,
Pus între dealuri, culmi și văi; o perlă ascunsă de ochi răi,
Cu pace, liniște și abis. Ați înțeles, un paradis!
Pe pielea de pământ sălciu, de coborai ieșeau din viu
Sub talpa fiecărui om, lumină, viață, floare, pom,
Iar de urcai pe a crucii piatră, vedeai tot satul, roată, roată.
O libertate era totul, pe jos castane erau jocul
Ce te făcea să fii iar mic și să lovești, măcar un pic,
Cu spirit ludic ce-l piteai, când doar om mare te-arătai,
Vreo trei, de-un arămiu duios, zicând și „mulțumesc frumos”,
Și cu iertare te priveai, cum vremurile le-ntorceai
Într-o emoție șirag, uitai de ce erai în sat.
În liniștea ce era strajă, cânta tot cerul o baladă,
O melodie ca-ntr-o strană, iar ulița-ți părea icoană.

Dar să ne-toarcem în idee, din lumea satului camee
Ce-mpodobește orice piept, și de vezi strâmb, și de vezi drept:

Era cândva un negustor, un om c-o fată și-un fecior,
Primise binecuvântare să-și ducă marfa în sat cu soare,
Dar să nu uite că-i drum greu, că-i loc pitit de Dumnezeu.
C-acolo pietrele-s stăpâne, vei trece doar de-ai gânduri bune.
Și, într-o zi, după Înălțare, când Cerului i-au dat Cântare,
Și-a luat și fata, și băiatul, căruța, calul și desaga,
A luat pânzeturi și batic, cojoace, cușme și-un ilic,
A făcut cruce-n urma sa, și una pentru vreme rea,
Cu rugăciune și gând bun, porniră toți, încet, pe drum.

Ce rost să am să povestesc pe unde au stat, pe unde-au mers?
Răbdare n-am, e lucru mare, chiar și pentr-o povestitoare,
Dar vă voi spune c-au aflat, de locul cel adevărat,
Din satul ce se povestea, c-avea un nume ca o stea.
Un prieten bun îl trimisese, spunând că-i satul cu mirese.

Dintr-un imbold, pe înserat, la trunchi de salcie, uscat,
A înnoptat cu-ntregul lui, cu fata si băiatul lui,
Și cu speranța-n albăstrire, de rost și mică-navuțire
Au adormit cu adevărat, de când de-acasă au plecat,
Lăsase foc în spuza lunii, s-alunge duhuri și nebunii.

Visase că, pe râu în sus, e-un templu vechi, unul ascuns,
Iar dacă ajungi la el și-oi cere, vei fi-nflorit cu mângâiere,
Că doar cu sinceritate și foarte multă bunătate
Fi-va de mare ajutor, și pentru fată, și fecior.
Lăsă pe toți visând povești, și-n sarabanda apei reci
Își puse pasul ca un umblet, și-n suflet puse și un zâmbet,
Cu înger bun știa c-o trece si nu-l lăsa să se înece,
De va călca-n adâncitură, iar susur fin-i era măsură.

Ajunse repede la semn, așa cum el primise-ndemn,
Văzu că-n iarba aceea mare, o cruce strălucea mai tare,
O curăță, spălă-n simțire, cu foarte multă dăruire,
Cu dragoste neînțeleasă, cerând băiatului mireasă,
Și fericire fetei sale, iubire să-i apară-n cale;
Aprinse candela din piept, și se-ntoarse pe drum drept.

Porni, din nou, fără să spună că a pus crucii o cunună,
Și s-a-nchinat știind că roata se-nvarte fiindc-o lasă piatra.

În satul vechi ca o părere, intrară toți cu a lor avere,
Vândură oglinzi, pături, pânzeturi, ilice, cușme și cu-ntregul
Familion, cu dor de glie, au tras la om de omenie.

Dar viața nu ar fi doar viață, de n-am lega-o-n fir cu ață.
Se-ntâmplă fără de mirare ca fetei să-i apară-n cale
Doi ochi albaștri mai ciudați, ziceai că-s cu ai ei legați
În înțelesuri și îndemn, și se trezi că al ei ghem,
De sentimente și de rost, era, încet, întors pe dos;
Se răsuci, în toamna blândă, și inima-ncepu să-i râdă:

Era în satul cu mirese și-abia atunci ea înțelese
De unde truda-n al lor mers, că drumul lor era Ales!

Povestea asta e banală, n-are nimic, n-are morală,
N-are nici lacrimă, nici rană, umor, uzură sau vreo dramă,
Are doar galben pe-amintiri, de când ai noștri au fost miri,
Și se luau cu înțeles, mai mult din vorbe, și din mers,
Când lumea nu era risipă în greutăți sau în ispită,
De-un alt fel, mult mai domoală, când viața nu era ușoară,
Și când pețeai doi ochi frumoși, sperând c-or fi și drăgăstoși,
Când îți lăsai, în ochi de munte, iubiri de inimă și sânge,
Și-te-ntorceai ducându-ți firea, și mângâindu-ți amintirea,

În poze sepia cu zimți, romantici, tandri și cuminți.

Metafora vieții nu e mereu verde-n esență,
Perseverența în a nu uita și ce a contat cândva are însă o cadență
Și-un ritm, care bat, în noi, pas de defilare,
Și așa ieșim din uitare.

 

 

Oamenii se întalnesc în cuvinte

Oamenii se întalnesc în cuvinte

Le spală, le usucă, le întind pe sârma de rufe,
așa, în văzul lumii.., le prind unul de altul, iar de nu le ajung cleștii, le înnoadă cumva.

Tu te-ai prins de cuvântul meu, eu de-al tău, iar de-al lui …n-am mai vrut. Am păstrat un clește să o iau de la capăt.

Unele împreunări sunt bune, dar în altele, abia după ce vezi cuvintele că s-au uscat cu pete, realizezi că s-au strecurat cuvinte-răni care au sângerat în strânsoare.

Nu-ți rămâne decât să le albești din nou, să le scuturi și să-ți alegi o sârmă mai potrivită.

Nu știu, însă cum fac eu, că de câte ori trec la cuvinte înălbite forțat, e imposibil să nu observ un intrus.

Cred că e momentul să învăț să separ nu greșeala, ci intenția răului.
Acolo e rana cea mai mare…

Mă duc să usuc niște cuvinte. Cine vine cu mine? Merităm o frânghie de cuvinte colorate, cât sa facem, cu toții, un poem mai frumos decat acesta. Împreună.

 

Prin aceste cuvinte, am rugat prietenii de pe facebook sa imi lase câte un cuvânt. Promiteam și promit poem cu ele. Dacă cineva, dintre cei care intră pe aici vor să adauge vreunul, eu va multumesc.

 

O zi frumoasă și mă bucur că îmi sunteți aproape. Uneori, te obișnuiești în situații și uiti cat de norocos ești să ai parte de un loc de joacă interesant, alături de oameni care știu să facă asta. Eu am două, chiar mai multe de stau sa ma gandesc, desi recunosc ca pe facebook stau mult.

Săptămâna asta a venit cu o lecție pe care o uitasem, că pentru fiecare lucru de care te bucuri, exista munca de zi cu zi, cu zi.

De aceea, din zi cu zi, de zi va mulțumesc că mă însoțiți.

mulțumesc, prieten, castane, violetă, gând, caleidoscop, sentimente, șirag, ludic, sepia, umbrela, fericire, dăruire, lacrima, umblet, dragoste, dor, camee, speranța, perla, rabdare, melodie,  povestitoare, trunchi, univers, templu, suflet, tihnă, mangaiere, aramiu arama, iertare, cupru, pace, libertate, viața, bunătate, albastrire, iubire, omenie, sinceritate, binecuvantare Imbold. Susur. Lumina. Liniste. Zâmbet emoție, sarabandă, catetă, frumos, adevărat, , rană, soare, spuză, suras,  romantic, perseverenta, piatra, inger, metafora vietii, verde. – 62 de cuvinte

 

Oricum, doar azi, 27.09. ora 23.30 Multumesc.

sursa foto: pinterest

Fotografia postată de Adriana Tîrnoveanu.