Îți mai aduci aminte? Mi-erai rod
Și gust de vară, de măr dulce,
Mi-ai pus ghiduș o țintă roz,
Și-ai folosit iubirea în cartușe.
M-ai țintuit meșteșugit,
Eram pierdută după-ți vorba-ntreagă,
Îți mai aduci aminte? M-ai topit,
Când ai șoptit că nu este de șagă
Cu ce-ai simțit, cu ce răsună,
Cu ce vom strânge-n pumni pe veci.
Îți mai aduci aminte? Mi-ai dat luna,
Ai pus în mine milioane de povești
Să ne ajungă o viață și încă una,
Să-ntorci furtuni din drum, s-alungi ochi nepoftiți.
Îți mai aduci aminte? Mi-ai luat răul cu mâna.
Mi-aduc aminte atât: eram sortiți!
M-ai topit… atât.
..da, inspiratie la minut a fost asta, intra Mihai pe poarta…si vorbeam si cu tine pe mesagerie. Napoleon, ce mai!
Doamne.. Adriana, ieri am plâns, astăzi, mă crezi, am gustat din fericirea voastră? Un pic, că nici la voi nu prisoseste de fiecare dată, că, de, așa e-n viaţă, doar cât să îndulcesc amarul cafelei băute în singuratate.