Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul · Mărgăritare versificate

Întrebare vinovată..

Tăiați tot, de la rădăcină,
pustiiți locurile și viața,
aveti deja antrenament!

Copacii au căzut sub securi,
iar păduri întregi au dispărut ca-ntr-o clipă.

În tot acest timp s-a zumzăit mult
și fără de folos,
cu întoarceri și reconstituiri.

La ce bun? Cui folosește?

Alfabetul se învață o singură dată;
de repetat, repetăm multe,
însă ce bine ar fi să învățăm, din nou, a ne naște,
poate atunci ne vom naște odată cu iarba,
cu frunza, cu râul, cu marea,
cu istoria, cu prima emoție aparte,
cu primul pas făcut singur;
și nu, nu acela ce seamănă cu cel când înveți mersul,
ci cu acela pe care l-ai făcut când ți s-a născut alegerea proprie.

Acum înțeleg de ce merg, uneori, de-a bușilea.

Dar nu, eu nu pot să mă mai nasc o dată,
nu am câștigat acest drept,
pot doar să privesc, vinovată,
ochi nevinovați.

Ai cui oare?

 

2 gânduri despre „Întrebare vinovată..

Lasă un răspuns