Am un pahar ciobit și o licoare cu gust sec,
Roșie și plină de înțeles-neînțeles,
Ce tulbură perfecțiuni-imperfecte.
Paharul stă lângă o farfurie-furie
Că în ea zace o legumă-imună
La vaietele mele.
Ar fi preferat prajitură-cură
De fericire pasageră,
Însă nici ciocolata-(plata
Tuturor viselor dulci)
Nu poate fi mereu
Muza unui pocal cu vin-tanin.
Și atunci, de ce ne mirăm că
Timpul-netimp trece mai greu
Când până și un pahar-cleștar
Își ciobește plictiseala boemă-poemă?
Se înroșesc poveștile în șnururi mărțișorite,
Încatușând imaginații-tentații,
În clipe-neclipe,
Lângă un pahar cu vin,
Băut pe îndelete – cu sete.…
….de tine!
Cred ca un asa „martisor” am si eu pe undeva prin casa… 😀
pupici, Aditule!
….sunt sigura ca ai, Ella mea draga…
…imbratisari cu fulgi multi de Brasov…
😘❤
…imbratisari, călătoareo!
Un martisor-vinisor
De vita nobila, dulce-acrisor,
Ar trebui sa fie baut cu sete…
Si de fete 🙂
..tu sa bei astazi un pahar
ca-i opt martie-n calendar
și sa-ți fie mărțișor
cu bujori in obrajori!
La multi ani si tot ce-ti doresti draga Adriana !