Mărgăritare din treceri, păreri, dureri... · Mărgăritare versificate

În însingurarea mea nu e loc de singurătate

În însingurarea mea nu e loc de singurătate:

Nimic nu se-adună-n realități efemere:

Nimic vesel, nimic trist,

Ci izgoniri de substanță

Lichidă, solidă, gazoasă,

Fiecare cât are și de care are.

 

 

Pe peticul meu de scenă nu e nimic.

Nimic vesel, nimic trist.

E doar izgonirea mea

Din realitate,

Dar mie îmi place.

 

 

Bântui în dreapta, în stânga,

Mă așez la  margine de gând,

Îmi împreunez palmele

Și șoptesc:

Multumesc!

 

 

Nu par singură,

Sunt singură!

Mă însingurez voit.

Așa-mi pot juca toate clipele,

Pot citi  stelele cuvintelor,

 

 

Pot descifra romane uitate ca recuzită

Pe masa scenei mele.

Așa, am timp mai mult pentru mine

Și pentru nimicurile mele de ață,

Înșirând amintiri la uscat.

 

 

Din când în când, ridic cortina

Și mai primesc, în culise,

Cate-un rătăcit însingurat ca mine,

Să ne bem stropii de aghiasmă

Cu binecuvantare.

 

 

Apoi, ne-ntoarcem în lume,

Printre cei singuri, cei perechi,

Către perechea mea

Care știe că-n însingurarea mea voită,

Nu e loc de singurătate!

 

În însingurarea mea nu e loc de singurătate. A.T.
În însingurarea mea nu e loc de singurătate. A.T.

 

 

 

 

12 gânduri despre „În însingurarea mea nu e loc de singurătate

    1. S-o simți că am nevoie. N-am vrut sa spun la postarea ta, cu subiectul delicat, dar pe langa alte intamplari ciudate din ultimul timp, pe sora mea a muscat-o cainele propriu si personal, si e internata de 4 zile. Poate după ce trece perioada asta, revin cu amanunte. Asta e si motivul pentru care scriu versuri, doar. Sa-mi eliberez sufletul…

    1. Eu vă mulțumesc tare mult pentru fiecare cuvant lasat aici, pentru bucuria pe care mi-o faceti citindu-mi slovele asezate pe drumul gândului bun. Va doresc sa aveti un august minunat, inspirat si productiv.

  1. Cât timp ești cu tine, niciodată nu vei rămâne singur.
    În singurătățile mele sunt și rege și cerșetor.

    Nu știam de ce nu cunosc poemul, m-am uitat la data publicării si m-am edificat…
    De la tine, chiar dacă-i cortina lăsată, tot răzbat prin faldurile ei lumina si căldura. Mulțumesc, Adriana!

    1. In insingurari se crează bijuterii de gând, se alină monștri, se scutură crengi de neliniște, se citesc rânduri uitate pe noptiere prăfuite, se adună clocot, se lasă cortina peste lumea mare, si ramai pe scena unei lumi mai mici. Perfecte. Pregatit, mai apoi, pentru forfota de afara. Nimic nu te mai atinge, de parca porti vesta anti-rele. Multumesc și eu, Nico.

Lasă un răspuns