Sunt o foarfecă de soi, mai bună ca oricare alta;
tai, croiesc, trasez linii perfecte şi mai ştiu să fac
chiar şi piruete.
Am o viziune inedită despre cum voi croi,
pe diagonală,
dintr-o coală
albă de hârtie,
o …jucărie,
de moft, căci  pe pagina mea personala
s-a scris despre modă
şi concursuri sadea,
unde-am fost chiar vedetă,
concretă.
Simt că am un aer măreţ,
că în echipă aş fi mult mai utilă,
căci fără mine chiar şi-un clan deocheat
n-ar fi complet!
Ştiu, nu-s subtilă,
am pretenţii, din start,
căci eu tai fără milă,
sunt genială şi nu-mi daţi de ales,
eu nu mă conformez,
aşa că citez
pe unul ce-a scris,
pe-un opis,
un lucru precis:
E plină lumea de  foarfeci muncite,
Însă numai unele au har!
 Ce-i drept, cunosc și eu cîteva;
de unghii, de păr, pentru gard,
ce au braţe tocite,
sau de-alea cu şcoală,
ce-şi spun îngâmfat
că-s foarfeci chirurgicale,
dar cât au de aşteptat
să taie-mprejur, responsabil şi curat;
eu, dimpotrivă, lucesc imediat,
şi-am croit un halat,
ce se cheamă
Versace,
sunt o tipă dibace!
Mă descurc, aşadar,
chiar şi c-un pahar
de alcool,
pot crea un decor
fabulos
şi frumos.
Ele muncesc pe nimic şi n-au timp să câştige,
eu doar defilez cu modiste grăbite;
scot o bluză, un frac
şi câştig mult prea bine
chiar şi la stima de sine,
nu-mi e teamă de mâine,
azi-ul îmi convine!
Aşa grăia o foarfecă rătăcită
lângă un furtun şi-o bucată obosită
de piele, ce părea tăbăcită;
nu ştia că vremea ei se duse,
apuse,
că tocită era şi lucea doar în soare,
căci nu mai făcea nici vreo două parale,
că modista-şi luase alta de soi,
pentru alte nevoi.
Ea trăia din trecut,
amintindu-şi de scenă,
îngâmfată şi rea, necroind nicio trenă,
nu avea nici regrete că nu fusese la şcoală,
bombănea pe oricine ce-i spunea de vreo boală,
se credea în concediu,  meritat, de odihnă,
avusese şi de-astea, prin Dubai, o rutină;
n-accepta că şi alţii-s la rând,
şi că viaţa-i un cerc
ce-l învârţi cum vrei tu,
dar că anii tot trec
şi în loc să înveţe şi pe alţii ce-i arta,
se certa doar cu soarta.

 

N-am morală de spus, cum adesea vă zic,
Timpul trece oricum, uneori prin nimic,
Nu toți facem palate sau clădim lucruri mari
Iar de mîine ne ducem nu lasam felinar
Totdeauna. Stralucind pe ce-am fost
Însa ar fi chiar bine sa avem  țel și  rost
Si sa crestem prin anii ce cu drag i-am primit
Daruind celor tineri amintiri de iubit.

foarfeca-old-300x176

 

La Eddie pe blog, gazda duzinii de cuvinte, găsiţi şi alţi participanţi. Vă invit.


18 gânduri despre “Foarfeca

  1. ce de amintiri poate purta cu ea chiar si o foarfece… uite asa ma lamuresc si eu ca se spune foarfeca si nu foarfec. deci e o ea nu un el :). de aceea e si capricioasa bag seama. si mai are si trairi proprii. m-am amuzat cu duzina ta.

    1. …mda, că e o foarfecă, că e foarfecă numele de familie a vreunuia dintre noi ce are astfel de trăiri, nici eu nu ştiu. Stiu doar că sunt multi acei care nu lasă locul liber pentru noul val şi nici nu vor sa se facă utili invăţând pe altii ceea ce stiu. Bineinteles că nu suntem niciunul de neinlocuit şi prefer sa cred ca multi dintre noi suntem pregatiti şi pentru asta. Te pup, Vavaly.

    1. Din lipsă de timp, mi-am lăsat povestile la dospit. Îmi astept soacra şi sunt in trepidatii, să am casa, masa şi tot ce e nevoie pentru a se simti confortabil la noi, asa că timpul meu liber e doar la cafeaua de relaxare. Dar din 7 octombrie prind eu şi un timp pentru mine. Mulţumesc, Cita.

  2. Nu-i nevoie de morală când pilda e evidentă
    şi înţelepciunea-n vers e mai mult decât prezentă.
    Am ajuns târziu de tot, dar îmi pare tare bine
    că, citindu-te, pe buze un surâs mi se aţine. 🙂

    1. ..după cum ai aflat deja, din motive de soacra in vizita, am ratat deja o duzina şi doua provocări, asa ca nu cred ca ai ajuns târziu, ci cand chiar trebuia să nu fie prea linişte pe aici. Mulţumesc.

Lasă un răspuns