Orbind de lucirile lumii,

Mă prind în schimbări care-mi lasă

Dorinţele prinse-n trecuturi,

Și-mi strecoară parfumuri de acasă.

 

Şi crezi că aduc adevăruri,

Visezi că-ți schimbi soarta pe loc,

Pluteşti, oarecum, în derivă,

Căutând… cuvântul…noroc.

 

Nu ştii de-i lucirea cea bună,

Ce  picură zâmbete-n noi,

Ori lacrimi de soare sau lună,

Pe care să le dai înapoi.

 

Tu știi că nu-i gratis nimica,

Deși ai sperat că va fi

Și că n-ai luptat fara frică,

Să ai…. libertatea  de a fi.

 

Mi-e teamă de vechiul din mine,

De cuvinte ce par cam la fel,

Mi-e teamă de noul ce vine,

Căci observ luciri de oţel

 

Şi nimeni nu se află în spate

S-aplice lovituri care tac,

Mă strâng în hore cu oameni

Şi cu vorbe ce parcă mă plac;

 

Şi, brusc, aleg, chiar, schimbarea

Şi uit că nu-mi place defel,

Căci mi se arată Cărarea

Pe unde o să meargă şi ..EL.

 

Azi sunt pe drum cu multi oameni,

Cu orbi care văd, chiar in soare,

Dar sunt şi acele persoane

Care văd, dar par oarbe, şi…doare.

 

Trimit, oarecum, gânduri simple

Spre ţară şi neam şi mă-ntreb:

Vom fi toti orbi fără minte

Şi-om alege tot ORBI printre orbi?

 

Dacă da, m-oi lovi de bastoane,

Bâjbâind cu alţii ca mine,

Orbind în luciri-amazoane

Că, sigur, ne-o fi chiar mai bine.

 

Şi ne-om ţine de mână puternic,

Căci presimt căderi viitoare;

Ce-am facut din românul titanic

Ce sclipea și cand nu era soare?

 

Morala:

De un sfert de veac și mai bine

Am pierdut și stima de sine

Și de cred în vreo doi tot îmi pare

C-amăgirea nu are scăpare;

Astazi vin și promit în cuvinte,

Ce devin, mintenas, dinamite

Si-ntr-un an, haide doi, cu  fason,

Pacaliti vom fi de-un blazon;

Si vom ști ce stim chiar și-acum

Cel ce striga mai tare-i nebun!”

Nu mai bine, ne prefacem din casă

Ca e bun orișicare și-i pasă?

Eu, orbind, in lucirea străină

Ma intreb oarecum cu o vină:

Ce ziceaţi? Că schimbarea e bună?

Mai bine muta-m-aş pe lună!

Provocarea de luni a avut ca temă fixă..”orbind”.  La Eddie in tabel găsiţi şi alte idei.

 

 

 

 

14 gânduri despre “Orbind

  1. mestesugite si vesrurile astea ale tale… sunt asa, cu doua intelesuri, vorbesc despre doua „vechimi” si doua situatii „noi” ce se promit toate bune si frumoase. sa fie!

  2. Îmi pare rău de eseu, sunt sigură că mi-ar fi plăcut să-l citesc, dar mă bucur de versuri ca un copil.
    Cât despre orbirea din noiembrie, probabil că va veni. Nu s-a întâmplat de atâtea ori? Ne-om ţine de mână ca să nu ne pierdem… ideile, sperând că vreodată vor fi mai mulţi cei care văd decât cei care se leagă singuri la ochi.

    1. ..am fost nevoita sa sintetizez in niste versuri ad-hoc tot ce scrisesem, dar şi acum mă doare sufletul cand mă gândesc la ciudatenia petrecuta in calculatorul meu, dar poate asa a fost sa fie, şi mă bucur ca randurile mele versificate au avut ecou. Cât despre cat de orbi om fi, eu tot cred ca va fi bezna totala si desi toti il detestam pe Ponta, e singurul care are in spate un mecanism functional.Păcat..

  3. Orb sau nu,
    de mână mă du,
    ia-mă de-o aripă,
    mai rămâi o clipă
    și spune-mi ceva
    despre viața ta.
    Iar de vezi mai mult
    prin ochiul meu slut,
    hai să facem troc:
    lumea, pe un joc. 🙂

    1. ..dau lumea pe joc
      şi mai pun un strop
      de iubire nouă,
      in cea veche plouă,
      de un timp incoace,
      cu gânduri piezaşe;
      şi atunci alegem
      lumea să ne-o dregem,
      şi punand o vraja,
      să ne fie dragă,
      să aibă în ochi
      optimism, nu nori.

Lasă un răspuns