Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Timp pierdut, timp uitat

Sunt prinsă într-o maşinărie ce se cheamă timp.

Nu mai porneşte nici măcar la a doua cheie,

nici la farmecul meu de femeie.

-”Hai că acum am timp de tine!”, îmi zice cineva la telefon

cu un glas de trombon

dintr-o trompă de-afon;

-Timp de mine, timp pentru mine, ce mai contează?!

Visează în continuare,

căci azi nu sunt colac de salvare;

nu sunt nici gura ta de oxigen pentr-o clipă,

nici flacon cu esenţă de visare,

sau foarfecă de tăiat coşmarul de aseară;

nu-s înger, căci n-am aripioare!

-Dar ce ziceai de timp?, căci uitasem

acţiunea unde-o  plasasem…

Cu minte obosită şi zdrenţe de gânduri,

ţesute-n covoare de cuvinte şi rânduri

ascunse în straiţe atârnate de gât,

suspinam după vremuri

şi-un timp de demult;

căci cel de acum se stinse-ntr-o vrajă

ca nişte plante ce se ofiliseră-n grabă,

înainte de vreme,

de vremea lor,

de dinainte de primul amor.

Sunt sigura c-aţi pierdut şi timpul, şi rima,

şi de da, îmi asum toata vina,

caci oameni şi lucruri mă indeamnă cu foc:

-Fă-ţi timp şi de noi, şi fă-ne şi loc

în noianul de-ntâmplări şi rele sau bune

din momentul căzut ce poartă un nume

şoptit, senzual şi un pic repetat:

TIMP PIERDUT, TIMP UITAT!

 ”masinarie, cheie, oxigen, aripioare, plante, telefon, straite, zdrente, covoare,trompa, flacon, foarfeca”…au fost cuvintele obligatorii pe care cu siguranţă le veţi găsi şi în celelalte texte, ale duzinei de cuvinte, adăpostite în tabelul lui Eddie.

Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Foarfeca

Sunt o foarfecă de soi, mai bună ca oricare alta;
tai, croiesc, trasez linii perfecte şi mai ştiu să fac
chiar şi piruete.
Am o viziune inedită despre cum voi croi,
pe diagonală,
dintr-o coală
albă de hârtie,
o …jucărie,
de moft, căci  pe pagina mea personala
s-a scris despre modă
şi concursuri sadea,
unde-am fost chiar vedetă,
concretă.
Simt că am un aer măreţ,
că în echipă aş fi mult mai utilă,
căci fără mine chiar şi-un clan deocheat
n-ar fi complet!
Ştiu, nu-s subtilă,
am pretenţii, din start,
căci eu tai fără milă,
sunt genială şi nu-mi daţi de ales,
eu nu mă conformez,
aşa că citez
pe unul ce-a scris,
pe-un opis,
un lucru precis:
E plină lumea de  foarfeci muncite,
Însă numai unele au har!
 Ce-i drept, cunosc și eu cîteva;
de unghii, de păr, pentru gard,
ce au braţe tocite,
sau de-alea cu şcoală,
ce-şi spun îngâmfat
că-s foarfeci chirurgicale,
dar cât au de aşteptat
să taie-mprejur, responsabil şi curat;
eu, dimpotrivă, lucesc imediat,
şi-am croit un halat,
ce se cheamă
Versace,
sunt o tipă dibace!
Mă descurc, aşadar,
chiar şi c-un pahar
de alcool,
pot crea un decor
fabulos
şi frumos.
Ele muncesc pe nimic şi n-au timp să câştige,
eu doar defilez cu modiste grăbite;
scot o bluză, un frac
şi câştig mult prea bine
chiar şi la stima de sine,
nu-mi e teamă de mâine,
azi-ul îmi convine!
Aşa grăia o foarfecă rătăcită
lângă un furtun şi-o bucată obosită
de piele, ce părea tăbăcită;
nu ştia că vremea ei se duse,
apuse,
că tocită era şi lucea doar în soare,
căci nu mai făcea nici vreo două parale,
că modista-şi luase alta de soi,
pentru alte nevoi.
Ea trăia din trecut,
amintindu-şi de scenă,
îngâmfată şi rea, necroind nicio trenă,
nu avea nici regrete că nu fusese la şcoală,
bombănea pe oricine ce-i spunea de vreo boală,
se credea în concediu,  meritat, de odihnă,
avusese şi de-astea, prin Dubai, o rutină;
n-accepta că şi alţii-s la rând,
şi că viaţa-i un cerc
ce-l învârţi cum vrei tu,
dar că anii tot trec
şi în loc să înveţe şi pe alţii ce-i arta,
se certa doar cu soarta.

 

N-am morală de spus, cum adesea vă zic,
Timpul trece oricum, uneori prin nimic,
Nu toți facem palate sau clădim lucruri mari
Iar de mîine ne ducem nu lasam felinar
Totdeauna. Stralucind pe ce-am fost
Însa ar fi chiar bine sa avem  țel și  rost
Si sa crestem prin anii ce cu drag i-am primit
Daruind celor tineri amintiri de iubit.

foarfeca-old-300x176

 

La Eddie pe blog, gazda duzinii de cuvinte, găsiţi şi alţi participanţi. Vă invit.