Sunt o foarfecă de soi, mai bună ca oricare alta;

tai, croiesc, trasez linii perfecte şi mai ştiu să fac

chiar şi piruete.

Am o viziune inedită despre cum voi croi,

pe diagonală,

dintr-o coală

albă de hârtie,

o …jucărie,

de moft, căci  pe pagina mea personala

s-a scris despre modă

şi concursuri sadea,

unde-am fost chiar vedetă,

concretă.

Simt că am un aer măreţ,

că în echipă aş fi mult mai utilă,

căci fără mine chiar şi-un clan deocheat

n-ar fi complet!

Ştiu, nu-s subtilă,

am pretenţii, din start,

căci eu tai fără milă,

sunt genială şi nu-mi daţi de ales,

eu nu mă conformez,

aşa că citez

pe unul ce-a scris,

pe-un opis,

un lucru precis:

E plină lumea de  foarfeci muncite,

Însă numai unele au har!

 Ce-i drept, cunosc și eu cîteva;

de unghii, de păr, pentru gard,

ce au braţe tocite,

sau de-alea cu şcoală,

ce-şi spun îngâmfat

că-s foarfeci chirurgicale,

dar cât au de aşteptat

să taie-mprejur, responsabil şi curat;

eu, dimpotrivă, lucesc imediat,

şi-am croit un halat,

ce se cheamă

Versace,

sunt o tipă dibace!

Mă descurc, aşadar,

chiar şi c-un pahar

de alcool,

pot crea un decor

fabulos

şi frumos.

Ele muncesc pe nimic şi n-au timp să câştige,

eu doar defilez cu modiste grăbite;

scot o bluză, un frac

şi câştig mult prea bine

chiar şi la stima de sine,

nu-mi e teamă de mâine,

azi-ul îmi convine!

Aşa grăia o foarfecă rătăcită

lângă un furtun şi-o bucată obosită

de piele, ce părea tăbăcită;

nu ştia că vremea ei se duse,

apuse,

că tocită era şi lucea doar în soare,

căci nu mai făcea nici vreo două parale,

că modista-şi luase alta de soi,

pentru alte nevoi.

Ea trăia din trecut,

amintindu-şi de scenă,

îngâmfată şi rea, necroind nicio trenă,

nu avea nici regrete că nu fusese la şcoală,

bombănea pe oricine ce-i spunea de vreo boală,

se credea în concediu,  meritat, de odihnă,

avusese şi de-astea, prin Dubai, o rutină;

n-accepta că şi alţii-s la rând,

şi că viaţa-i un cerc

ce-l învârţi cum vrei tu,

dar că anii tot trec

şi în loc să înveţe şi pe alţii ce-i arta,

se certa doar cu soarta.

N-am morală de spus, cum adesea vă zic,

Timpul trece oricum, uneori prin nimic,

Nu toți facem palate sau clădim lucruri mari

Iar de mîine ne ducem nu lasam felinar

Totdeauna. Stralucind pe ce-am fost

Însa ar fi chiar bine sa avem  țel și  rost

Si sa crestem prin anii ce cu drag i-am primit

Daruind celor tineri amintiri de iubit.

La Eddie pe blog, gazda duzinii de cuvinte, găsiţi şi alţi participanţi. Vă invit.