Mărgăritar publicitar

Sunt un buchet de roșu livrat cu iubire din iubire

Seară de film. Singură. Ceai rece descântat de plictiseală. Pe ecranul televizorului, secvență clișeu: curierul, la ușă, care aduce bucurie în ochii unei femei. Buchetul e fabulos. Mda, ca-n filme. Livrări de flori la domiciliu, surpriză plăcută,  semnătură ca o parafă de iubire. Ei, poate într-o zi voi fi în locul ei, cine știe? Dar mai bine uit, așa ceva nu mi se poate întâmpla mie….

flori9

Sorb picătură cu picătură. Atentă, distrată, prinsă în singurătăţi frivole cu gust de cireşe amare. Gândurile-mi trec cu repeziciune prin episoade de-a râsu’-plânsu’ şi nu uit, nici măcar o clipă, că sunt pierduta zilelor de duminică ce cad într-o joi. Strivesc între dinţi două boabe de cafea din bucăţica de tort din farfurie. Nu mă împiedic de amănunte şi scot o lumânărică din poşetă. O înfig brusc, cu un gest teatral, uşor dramatic chiar, fiind sigură că, măcar, un spectator am în acel bar în care lumea adulmecă aburi de viaţă efemeră. Să-mi spun la mulţi ani? Să trăiesc? Cui?

Mi-aş fi dorit să mă nasc vara, când florile sunt pline de culori  şi miroase a viaţă, bogăţie şi curaj. Să curgă flori de păpădie peste mine. În schimb, fulguie uşor şi-mi suprim gândul. Ianuarie nu e tocmai luna mea favorită. Toţi încep ani, îşi fac planuri, prind idei noi. Doar eu ştiu că trebuie să mă bucur forţat de o zi ce se ascunde în începuturi. Ale altora. Niciodată ale mele.

Suflu în lumânarea mea roşie şi prind între degete floarea dulce ce ornează tortul meu devenit, brusc, aniversar. Oare asta să fie singura floare primită? Ea îmi va fi singurul răsfăț și punte-echilibru printre gânduri dulci, vinovate şi viaţă cu cireşi în floare? Cine ştie?

Într-o zi, voi avea florile mele preferate, crengile mele de cireş, curcubeu de culori și speranțe, cu roșu prins pe margini, cu alb de zi de ianuarie, iar în dinţi voi zdrobi, nu boabe de cafea, ci arome de iubire împlinită. Voi ști că buchetul de pe masă, pe care-l ating încet, cu grijă, ca într-o vrajă, va fi numai al meu și va ține loc tuturor florilor  pe care nu le-am avut niciodată în aniversările mele de femeie singură.

Să fii născut în ianuarie e frumos, dar total lipsit de strălucirea zilelor de vară când toate femeile din jurul tău își așază, în dreptul inimii, buchete primite de la soți, iubiți, prieteni. Nu știam atunci, că și iarna poate fi colorată prin vreo florărie cu livrare de flori spectaculoase.

flori-1-768x466

Mi-au strâns inima garoafele furate de câțiva prieteni, pe când erau serele Codlea. Eram, încă, o fată tânără și n-aș fi bănuit că timpul trece repede numărând garoafe, singurele flori care se găseau la discreție iarna, câteva frezii și vreun trandafir ofilit înainte de a-l primi. Eram fata lalelor albe și nimeni nu știa asta; iubeam calele ce-mi aminteau de iubiri romantice din filme alb-negru; mi se încorda fața când primeam câte un buchet de trandafiri roșii cărnoși,  dar în cu totul alte ocazii decât în cea a „la multi ani-ului meu”. Mi-aș fi dorit….

flori7-250x250

Dar pe cine ar fi interesat ce îmi doream eu? Lumea era plină de fete care obținuseră, deja, flori cadou lumea aflase că există curier flori, nu doar prin cei care și-au ales ca meserie să facă lumea să zâmbească, ci prin fiecare om care știe ce fel de floare e femeia lui, ce fel de buchet i-ar strânge, încât să confirme că ea e în fiecare fir așezat, ca dintr-o întâmplare, de vreo florărie în București sau în alt colț de țară. Mi-amintesc de coșul cu lalele pe care mi l-a adus sora mea pe când visele îmi erau cuminți și nu speram la mai mult. 35 de lalele însemnau o lume de basm cu care mă mulțumeam, neștiind că acel număr îmi va purta atâta noroc.

 Continuam să-mi pun întrebări:

Oare ce bărbat va ști despre mine că vibrez când văd buchete perfecte de lalele, cu forme rotunde, cu panglici albe și fără vreun veștmânt protector? Să am eu, vreodată, sultanul meu ce-mi lasă mereu laleaua simbol care să miroasă a viață și a lume caldă împrimăvărată proaspăt, așa cum se întâmpla cu Seherezada în 1001 de nopți? Sau, măcar, un om cu ie descântată pentru povestitoarea din mine?

Oare cine va ști  că aș aduna, ca o mireasă careia îi dai ceva nou, ceva vechi, ceva de împrumut și ceva albastru, un buchet atipic? Aș lua anthurium roșu, noul iubirii nesperate, aș pune câteva garoafe, ca vechiul lor să-mi amintească de fata tânără pe care n-am pierdut-o niciodată, l-aș garnisi cu frezii ce-mi vorbesc de spuma gândurilor împrumutate din vinovății încă gingașe, din orice femeie, indiferent de vârstă, și le-aș lega cu fir albastru de victorie.

buchet-exotic-de-anthurium-rosu-vw90wpsylb
Sunt un buchet de roșu livrat cu iubire, pentru iubire

Și lumea s-a așezat, și mi-a ascultat gândurile, iar cea de-a 36 a aniversare m-a găsit cu om drag, căruia nu-i păsa că iubita lui e născută iarna. Răscolise florăriile on line, să-mi găsească crâmpeie de iubire așezate-n flori cu totul și cu totul deosebite, pe care nu le-ar fi găsit la colț de stradă. Voia să strige, prin ele, că sunt așa cum am crezut și am vrut, și că ochii lui știu asta, iar inima strigă prin orice fir pe care-mi scrie numele. M-a uimit teribil când, la hotelul unde eram cazați, în București, de ziua mea, am primit un buchet exotic, imens, varianta lux, de anthurium roșu, garoafe și ferigă olandeză,mirosind a eucalipt și garnisit cu apsidistra, într-un efect devastator: ceva nou, ceva vechi și ceva cu gânduri împrumutate din vremuri ce vor veni. Uite că se făceau  livrări buchete de flori la mulți ani în București, flori perfecte, legate cu fir albastru de vrajă. Mireasă fusesem, în acel 35, dar puteam fi, mereu, mireasa colecțiilor din flori de iubire și cu iubire. Să vezi un curier la ușa ta, exact ca în peliculele pe care le devorai în singurătate, înseamnă că oamenii aceștia, pe care vi-i recomand cu drag, sunt regizorii filmelor pe care le trăiți deja și datorită lor.

Multe flori am primit de-a lungul timpului: flori cu „pisici vii”, flori cu prietenie, florile cățeilor, flori de la mulți ani, bambus stelar norocos, ghivece cu crăciunițe zâmbitoare, iriși cu speranță. Chiar nu știu ce flori v-ar plăcea să fiți, nu știu ce buchet purtați în căușul inimii, dar pentru mine acea explozie de roșu din anthurium nu mă va lăsa niciodată să uit că totul e posibil.

multi ani
arhivă personală

lansare

De vineri, 25 martie, mai port unul acolo, în suflet, tot un buchet surpriză adus într-un alt moment de „la mulți ani”, de un curier flori. La mulți ani unic pentru prima mea carte, „Nume de cod-Povestitoarea,” iar buchetul pe care soțul meu mi l-a oferit a venit ca  o pecetluire a tuturor lucrurilor care pot primi culoare și împlinire. Tot roșu, cu fir alb pe margine, lalele aduse de om cu ie de poveste. Exact cum îmi dorisem, cândva.

Iar voi, cei de la livrări flori București,  nu uitați că oricât de mult te-ar reprezenta o floare, mereu vom purta în noi buchete din cele primite atunci când ceri un semn și nu știi dacă va veni vreodată. Simt că ați aflat asta, altfel nu ați avea atâtea de oferit, nouă, celor care rămânem căutători de flori pe care le vom presa, mai târziu, în inimă. Cu detalii perfecte, cu ajutor la comandă, on line sau telefonic, prin plăți sigure și oferte generoase, iată de ce ar trebui să alegeți servicii ce par posibile doar în filme bune.

Simt că și voi, dragii mei cititori, veți descoperi lumea florilor proaspete,  lumea care se străduiește să acopere orice eveniment, major sau minor, vesel sau trist, solemn sau firesc; să-ți aducă ursuleți din flori sau doar petale de trandafiri, să-ți așeze cadouri lângă fire de floare deosebită,  floare care vorbeste fiecăruia despre ceea ce este, a fost sau va fi. De ce să alegi servicii îndoielnice, la vreun colț de stradă, cu vânzători care se ceartă între ei, care nu bănuiesc, nici măcar un moment, cât de importantă e clipa ta, când poți alege, ușor și sigur, primind bucurie livrată rapid?

ajutor

Eu vă las semnul magazinului LivrareFloriBucuresti.ro, de unde-ți poți alege florile, îți poți face propriul buchet și  de unde se poate face comandă de flori din iubire pentru iubire, cu livrare gratuită în București, în orice loc v-ați afla, chiar și într-un hotel, așteptând room service-ul, dar primind  service floral, care te va hrăni cu imagini de film pe care nu ți le va șterge nimeni. Floarea călătoare va fi mereu a ta, oriunde te-ai duce, cu semn de „mi-e dor de tine”:

cadou-special-mi-e-dor-de-tine-rIrku
livrare imediată: cadou special „mi-e dor de tine”

Floarea „la mulți ani-ului” vostru sper că v-a rămas în suflet la fel de profund. Deși, vor mai urma și alte aniversări cu ajutorul celor a căror siglă v-o dăruiesc:

LivrareFloriBucuresti-300x133

Cu acest articol particip la Superblog Spring 2016, proba cu numărul 10.

Mărgăritare versificate

Ușa asta nu duce nicăieri

…sunt ușă rămasă deschisă către tine,

N-o-nchide azi, mai las-o un minut!
Sunt poartă ce te duce-ntr-un surâs mai blând
Ca al Giocondei. Dar tu alegi s-o închizi atât de bine!

Sunt ușa fără clanță și fără balamale,
Ma sprijin pe un lemn cam șubrezit de timp,
Căci dincolo de ea nu este mai nimic.
Nu mă trânti, ci las-o ca atare, nu are nici zăvoare!

Nu trece pragul, ruga nu-ți ajunge
Să-ți ceri iertare timpului de dincolo de poartă,
Ușa aceea nu-ți mai este soartă,
Ci doar un lemn străin, un toc fără de lege!

Tu ești un om perfect, eu sunt la fel de bună,
Rămân acolo eu, treci tu de vrei soluții
Sau stai acum pe loc, pornesc eu revoluții,
Dar singură, căci lumea nu ne e împreună!

Nu te uita spre ușă, nu știe despre noi,
Dar ne cunoaște pașii și simte că nu doare,
Că despărțirea nu-i o parte care moare,
Ci este Înviere, drum nou pentru amândoi.

Ce ușurare, ce povară grea
Mi-ai luat, subit, doar răsucindu-ți cheia
În broasca veche ce-ți returna ideea
Că nu mai suntem în povestea cu etcetera.

Astăzi faci loc pentru lumină nouă,
Observi că nu mai duce nicăieri eterna poartă,
Cad iar cortine, nu mai ești legată
De false amiciții care te rup în două.

Și-nchid  ușor povestea ce simplu m-a  pierdut
Prin labirint de vorbe moi și pline,
Eu te absolv de răutăți dar și de vină
Ești de acord? Atunci ..îți spun salut!

..închide..după tine…

usa

Sunt momente când ușile închise spre alții, înseamnă porți deschise spre libertatea ta de a fi…

Mărgăritare versificate

Sărutul ploii

Strigăt cu miracol prins de coada cometelor blonde

Albastru ce strigă prin pori nedospiți de cuvânt

Mi-e liniștea ascunsă în peșteri de calcar și vânt

Și parcă-mi străpunge dimineți nedormite, comode.

Strigăt de verde udat cu rouă împrimăvărată,

Gângurit de mierlă pierdută prin frunze

Mi-e gîndul cuprins cu ecouri  difuze,

Scăldat de susur de ploaie nedescântată.

Și-mi vine să sap, între coaste, scorbură lină,

Să m-ascund de tristeți și de-a oamenilor surde goniri,

Să-mi pun rugăciuni drept bandaje, și vreo două psaltiri

Să-mi ajungă o vreme și să-mi țină de leac, și Lumină.

Uneori, lumea tace, cerul plânge-n surdină,

Uneori, doar muzele vorbesc limbi știute,

Uneori, când sunetul ploii se ascute,

Tu rămâi ancorat în Iubire Divină.

 

Simți sărutul jilav al uitării durute,

Și nu știi de-i părere sau chiar El îți răspunde

Sau sărutul de ploaie e un semn prea lumesc.

De-i așa, mă întreb, oarecum, de-i  firesc

Să îl simt ba pe ochi, ba pe chip, ba pe frunte,

Ca și când Universul mă știe….pe de-a-ntregul

…….și totuși…din amănunte.

 

Uneori, sărutul ploii de stele poate fi …copleșitor.

Căci nu știi dacă te-nalță sau te trezește din somn..

ploaie-cer

Danei Mastan, cu toată dragostea și prețuirea mea…

Mărgăritar publicitar

Curcubeul vacanței mele speciale

brasov vacante specialeSunt brașoveancă. Am rol de ambasador de când mă știu pentru munți care te strigă pe nume și  pe care aș merge cu fiecare dintre voi, v-aș arăta locuri tainice și bistrouri cu mâncare deosebită, v-aș duce la Parc Aventura, prin cetăți si drumeții, aș fi gazdă, deși iubesc rolul de călător. De cazare și masă s-ar ocupa CND Turism. Am fost surprinsă să văd câtă deschidere au în a oferi clienților posibilitatea specialului, adică de a putea  să-ți personalizezi vacanța în funcție de buget, anotimp, timp, destinație.

Că e Paște, Crăciun, sezon de ski sau litoral, că alegem circuite cu avionul sau autocarul, sejururi, „early booking sau last minute”, că mergem prin țară, în Bulgaria, Grecia sau locuri exotice, totul, ține de alegeri, dar când e atâta deschidere și oportunitate, starea de bine devine ambasadoarea Vacanțe Speciale.

facebook vacante speciale

O singură dată am auzit pe cineva că nu iubește călătoriile. Eu aș recomanda un city break ca leac pentru astfel de incertitudini. Pentru mine înseamnă idealul. Cred că și pentru cei care vor să învețe a pleca de acasă.

Când ai de ales între atâtea lucruri, când aș putea vorbi amănunțit despre zona în care trăiesc,  poate veți înțelege, citind, de ce vreau să  recomand o ofertă specială de 7 zile, cu mic dejun și șase nopți cazare la Paris. Prețul accesibil, durata, opționalele, transportul, condițiile  sunt testate și verificate și de mine, însă aerul relaxării ar fi provocarea acestei alegeri încercând, ca o săptămână, să-l simțiți…ca la Paris. Pe site găsiți detalii evidente, avans, prețul final, facilități. Voi risca încercând să vă arăt profesionalismul lor, oferindu-vă, prin povestea specialului meu parizian, motivul alegerii Vacanțe Speciale. Este evident că fără reciprocitatea dintre ei și client, dornic de bucurii călătoare, nu ar exista oferte turistice complete, iar eu v-aș explica date tehnice de pe un site care oricum se prezintă singur prin  varietate, în loc să vă arăt cartea de vizită în desfășurare.

site vacante speciale

M-a încântat atenția la detalii.  Să fii, deja, la ora 10 în Paris, în doar două ore, cu avionul, înseamnă zi întreagă de bucurie. Nu știți cât timp puteti pierde, dacă ați merge pe cont propriu, doar vrând să iesiți din aeroport. Cu autocarul,  plecați liniștiți de acolo, fără să trageți de bagaje, bucurându-vă  de o plimbare amplă, dând binețe unei lumi la care doar ați visat.

Să vezi Versailles, din  prima zi, înseamnă să începi grandios. Vei saluta, apoi, malurile Senei,  vei străbate distanțe lungi într-un timp scurt, privind totul de la fereastra autocarului, de unde vei observa Opera, Place de la Concorde, Pantheonul, dar ghidul tot ți le va enumera anulând, blajin, strigătul tău de uimire. În Gradinile Louxembourg va jubila că habar nu ai de locul acela minunat. Adormi la hotel, cazat în siguranță, visând la programul stabilit de acasă, cu Valea Loarei și cele trei atracții: Amboise, Chenanceaux, Fontainebleau. Pentru că noi le  văzusem, ziua a doua am petrecut-o printre localnici în Place du Tertre, la Sacré-Coeur.

arhivă personală

Am cântat la unison, cu un tânăr chitarist, am făcut poze cu „le garçon”, ne-au amuzat replici, gen: „Olala, ce români frumoși!” ale celor care voiau să ne creioneze portretele pe câțiva bănuți; am degustat produse tradiționale  și am admirat o doamnă excentrică cu un acordeon colorat.  Simțeam că prind în mine amănunte pe care, la  întoarcere, aveam să le zic celor care rămăseseră acasă, că Parisul nu e doar lumină, ci e verde și inedit. Ne-am rătăcit de zeci de ori. Nu am regretat deloc. Priveam oaze de vegetație suspendate, la etaje superioare,  străduțe pietruite, oameni boemi, parizieni „malheureux”, cum s-a autodenumit unul ce încerca să mă curteze privind doar în decolteul meu, silabisind mesajul românesc al tricoului: „Vacanțe Speciale”!

foto personal

Am nimerit de vorbă cu o patroană care se lăuda că  face toate mâncărurile din bistroul alsacian. Am mâncat un cus-cus cu miel, de am plâns de fericire, iar la tarta de ciocolată, am crezut că dau în hohot. Nu știam cum și când mai avea grijă de cei patru copii, de acasă. În altă cafenea, seara, am ascultat muzica live și nu mi-am putut savura paharul de vin, prea sec pentru gustul meu. Am trecut pe un cocktail savuros. Am avut, însă, parte de spectacol, pentru ca s-a rupt scaunul de sub mine și întreg barul m-a aplaudat.

A treia zi, după ce am schimbat impresii, ne-am trezit în Defence, de parcă eram în America, privind din Turnul Montparnasse cum lumea devina mică, iar inima noastră mare. Aproape nu mai conta că vei  obosi, după, prin Luvru, căci ghidul e șmecher și te va relaxa  plimbându-te cu vaporetul pe Sena. Nu știi când trece timpul, dar  ești în a patra zi de răsfăț parizian și Catedrala Notre-Dame te tulbură. Mi se părea că  văd umbra cocoșatului și pașii Esmeraldei. Sau că-l aud pe Garou:

Programul e complet și divers, neașteptat.  Cât timp grupul a refăcut traseul nostru prin Montmartre, am savurat supă de ceapă sub privirile Dalidei dintr-un poster și al unui bucătar de culoare  zâmbăreț. Asta vrei, Paris din plin, deci sari peste Disneyland. Nu și ceilalți,  însă noi  începem să căutăm  urmele lui Eliade, Brâncuși și  Cioran, prin Cartierul Latin. Am vazut un afiș cu un spectacol de teatru de Eugen Ionesco, de mi-a tremurat inima știind că acesta e spiritul pe care vreau să-l simt: suflet românesc trecut prin emoții pariziene cu nuanțele mansardelor și acoperișurilor gri de unde s-au înălțat cândva  vise speciale ale acestor ambasadori perfecți.

vacante speciale

Nu degeaba au insistat  Vacanțe Speciale  să fii punctual, cu actele în regulă, să confirmi asigurarea de sănătate, să nu depășești greutatea bagajului, să ai bani suficienți pentru muzee, vaporet, hrană, excursii, deplasări extra, căci în penultima zi, ai putea vedea Oceanul Atlantic și Mont Saint-Michel, excursie ce se poate plăti  în țară, și în Paris. Cu oceanul în gând treci spre ultima zi plină,  căci îmbarcarea e la ora 19 spre România, ziua curcubeului parizian.

FOTO PERSONAL
P-E-R-F-E-C-Ț-I-U-N-E

Nu pot aduce  prin cuvinte suficient cât să le fiu ambasadoare, alegeți-i pentru că merită! Demonstrat!

Cu acest articol particip la Superblog Spring 2016, proba numărul 9, sponsorizată de CND Turism-Vacanțe Speciale Work&Travel

Fotografii: site  Vacanțe Speciale, arhivă personală, sursa linkului:youtube

logo-vacante-nou

Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte

Întrebări sub felinare

Întrebări sub felinare
O vedeam deseori pe stradă. Căuta chiştoace şi intra prin magazinele alimentare din care sigur pleca cu cate ceva.  O cunoştea lumea pe femeia albită devreme, uscată ca un şnur de pantof folosit, cu pomeţii supţi şi buze strânse pentru a nu i se vedea dinţii lipsă. Mulţumea şi pleca sfioasă, frângându-şi mâinile mai mereu. Nu cerşea, dar ochii  albaştri, singurul senin ce-l mai puteai ghici în tumultul ei, spuneau totul. O mai certa cate unul să nu-şi mai bea singurii bănuţi, că iar va ajunge să trăiască din mila altora. Încuviinţa tacit din cap şi se depărta ruşinată. Tot aşa intra şi în biserica ce era aproape de cămăruţa ei cu sobă albastră, pe care o mângâia ca pe singurul ei avut.  Cu privirea în jos şi mâinile ghem, bucuroasă de orice pomană, dar şi de cuvântul de la Sfânta Liturghie.
Avusese multe: o familie, un soţ frumos, două fete. Acum trăia singură cu două pisici şi o codiţă de căţel amărât, exact ca ea. Fusese frumoasă, înaltă ca un manechin, fină şi cu un păr mătăsos pe care-l purta mereu scurt, semănând cu o franţuzoaică cochetă. Când dispăruse acea femeie nimeni nu ştia. Mă loveam des de ea şi nu ştiu dacă mă recunoştea sau nu, dar mai mereu se depărta înainte de a-i putea dărui câte ceva. Lumea şuşotea pe la colţuri că, de fapt, nu divorţul de bărbatul frumos, dar cu ochi alunecoşi, o făcuse epava de azi, ci darul beţiei pe care-l avea de când cei dragi îi erau alături. Dar cine poate şti? Şi ce ar mai conta; era clar că-şi ducea viaţa discret şi într-o penitenţă, oarecum, autoimpusă.
Timpul a trecut. Nu m-am mai gândit şi nici nu am mai văzut-o, un timp, pe femeia cu nume rusesc şi melodios. De când m-am mutat pe dealul-munte, din inima Braşovului, şi drumul meu spre biserică era altul. Şi biserica,  să zic aşa. Aici lumea părea o familie ce îşi dă întâlnire duminică de duminică împărţind bucurii simple şi fericirea din priviri calde. Tainice poveşti simţeai întâmplându-se chiar sub ochii tăi şi nu cutezai a privi mai mult spre o anumita persoană dacă nu erai şi pregătit a începe o discuţie cu ea. Se descătuşau, ușor, vorbe şi cuvinte.
Ningea ca în poveşti. Seara se alinta puţin şi mai lăsa lumina să se scurgă spre bezna ghicită de cei ce măreau paşii grăbiţi. Felinarele bisericii topeau steluţă după steluţă, într-o joacă nesfârşită, iar lumea trecea ferindu-şi privirea, parcă cercetând prea mult trotuarul. In forfota aia, o femeie, înaltă şi firavă, privea cerul, lăsând să i se topească pe faţă fulg după fulg. Oamenii o ocoleau cu un zumzet de nemulţumire, dar ea nici că se clintea dintre felinare, adunând pe chip toată lumina şi toată magia unui timp neprevăzut. Părea fericită; era fericită şi, nu ştiu cum, am stăruit asupra ei cu o mie de întrebări nepuse. Avea un aer familiar dar nu-mi dădeam seama de ce. Paltonul vişiniu şi pălăria în acelaşi ton simplu, mânuşile de macrame si gulerul fin de blană sintetică întregeau imaginea aia aparent obişnuită.
Dumnezeu îşi scutura norii şi ea era precum un copil cu prima zăpada, zâmbind ştiut şi ales. Ne-am atins ca din întâmplare şi seninul ochilor ei mi-au adus aminte de un senin unic cu aer vinovat. Ciudat, acum doar seninul era.  Nici urmă de vinovăţie, probabil mintea mea făcea asocieri ciudate. M-am scuturat a confuzie şi un şirag de dinţi mi-au atras atenţia în mod plăcut. Nu, nu putea fi vecina rătăcitoare. Dar jurai că e clona ei sau o soră geamănă ce niciodată nu ar fi avut vreo problemă de om bântuit de vremelnicie. Întunericul cobora cu repeziciune, clipa se sfârşea la fel, întrebările mele din suflet prindeau aripi de gând netrimis şi m-am trezit mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru imaginaţia mea. Sub felinare părea că se ţes încă poveşti posibile, tivite de bunătate şi Iubire Divină
Am uitat de întâmplare până acum două zile când sora mea mi-a confirmat miracolul că femeia se vindecase de toate rătăcirile sale, că primise îndrumare prin părintele de la biserica noastră şi oamenii o ajutaseră sa se refacă şi fizic, şi sufleteşte. Era alt om şi nu avea regrete a ce pătimise, nici că îşi pierduse o parte din viaţă, ci era fericita ca trăia, că gândea şi simţea bunătatea lui Dumnezeu şi a semenilor săi. Omul de sub felinare, în acea ninsoare vremelnică de noiembrie, era izbândă şi bucurie, era răspuns al şanselor ce le primim, era curajul picurat de Dumnezeu în fiecare dintre noi, dar vizibil acum mai puternic în el. Poate de asta văzusem eu botezul fulgilor de nea ce ţeseau povestea divină de iubire. Ea o primise şi o primea încă şi mulţumea cu tot seninul din ochii ei albaştri.
Am murmurat încet, ca într-o rugăciune nerostită: miracolul exista…

Mă ninge albastrul din privire

Şi-mi prinde-n inimi întrebări,

Îşi cerne cerul a lui iubire

Şi i-o aşază toată-n păr,

În timpul străbătut de fiare,

Ce au muşcat cam în răspăr,

Tu stai primind sub felinare

Botezul unui adevăr.

Iar fulgii îţi inundă chipul

Ca un ocean imaginar

Şi Dumnezeu trimite stropul,

Ce îndulceşte orice amar.

Mi-e caldă inima şi plină,

Mă scutură de orice urât

Iubirea sacră şi divină

Şi sper, şi cred în …Duhul Sfânt.

Întrebări sub felinare
Întrebări sub felinare

Am înscris povestea de mai sus în provocarea de luni, cu tema dublă ”Sub felinare” şi ”Întrebări” ,  pentru clubul celor 12 cuvinte. Sunt putin întârziata, dar am gasit raspunsul la intrebările mele de sub felinare. Au mai făcut-o şi altii în tabelul lui Eddie.

16. 12 2014.