De ziua LOR

26 octombrie 2018 Adriana

Trec soldații cu făcliile aprinse,
trece țara-n marșul sacadat,
pe la geamuri, stăm cu inimile-ncinse,
suntem noi ostași, unii fără grad.

Trece armata-n pas de defilare,
lumea o salută, alții tac absenți,
batem și noi ritmul pe lungi coridoare,
purtând bătălii cu inamici secreți.

Trece-n bulevard, salutând poporul,
oaste care poartă-n inimi tricolor,
mâna la chipiu și dădeam onorul,
când eram de-o șchioapă, mi-amintesc pe loc.

Trec făclii și pașii sună a marș de luptă,
ne-nfioara totul și privim zâmbind,
nici nu mai contează că esti cât o nucă:
te crezi în coloane cu ei….defilând!

Fotografia postatÄ de Adriana TÃ®rnoveanu.

Întâmplare pandantiv

25 octombrie 201826 octombrie 2018 Adriana

Întâmplarea e întâmplare
De joci tu în al meu decor,
Dacă pui piper și sare
Într-un amestec inodor,

Dac-o faci să fie clopot
Dăngănind a armonii,
Dacă îmi strecori un zgomot
De nu-mi sună a simfonii,

De port fin, în partea stângă,
Dor aglomerând suav,
Temeliile îmi inundă,
Întâmplarea talisman,

Simt parfum ca de zambile;
Din țigări de foi tu vii,
Te împreunezi cu mine
Întâmplări cu nebunii,

Pui doar miere aurie,
Chihlimbar așezi pe o za,
Întâmplare îmi ești tu mie,
Întâmplător eu sunt a ta,

Bat din aripi șansonete,
Pe mănușă îmi cazi fin,
Mă strecor pe sub manșete,
Parcă suntem dintr-un film,

Îmi prinzi mâna ca o taină,
Întâmplarea se ascute,
Vraja nu o să destrame,
Filigran făcut în fugă,

Și-mi săruți iar podul palmei,
Îmi pui întâmplări pe piele,
Se întorc ochi, se simt iscoade,
Eu, cuminte stau sub cheie,

Într-un pandantiv de argint,
Unde viața pare vie,
Întâmplarea a zâmbit
Și eu…din fotografie.

Într-un buzunar de haină
M-ai ascuns să te miros
A cireșe și a toamnă,
Chihlimbar din zahăr tos.

Ca o întâmplare roză
Par, acum, ascunsă-n poză.

Fotografia postatÄ de Adriana TÃ®rnoveanu.

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Hai că-i ușor, căci merg pe tocuri cui!

17 octombrie 2018 Adriana2 comentarii

Femeie simplă, cu albastru-clipă,
Cu pielea albă, ca un abur sfîșiat,
Ce poartă în urechi cercei de sticlă
Și pe genunchi doar ultimul păcat;

Femeie care stinge-n floare cerul
Și mâinile-i miros a mușețel,
Ce-și prinde o șuviță cu cercelul
Și arhivează iubirea-ntr-un inel;

Femeie rost, femeie fum și violetă,
Uitată-n raft de magazin cu pălării,
Printre eșarfe înfășurându-și silueta
Și potcovind norocul cu batiste fistichii,

Să nu cumva să pui la îndoială
Iubiri călcate-n tocurile cui,
Tu poți să fii orice, cum, bunăoară,
Poți fi femeia unei zi căprui;

Poți pune zmeie în vitrine sumbre
Și roșu într-un șantier din cartier,
Din soarele tristeții tu scoți umbre,
Și viața-ntreagă o porți la portjartier,

Femeie ce te știi pe lumi stăpână,
Nu vrei sa îmi dai lecții o săptămână?
Tu mă-nveți ce am uitat din timpuri șui
Hai că-i ușor, căci merg pe tocuri cui!

Fotografia postatÄ de Adriana TÃ®rnoveanu.

Mărgăritare versificate · mărgăritare-jucării

Te voi citi în linia din palmă

16 octombrie 201815 octombrie 2018 Adriana

Îmi tace albastru-nvăluit în ceruri
iar trupul se amestecă-n nuanțe moi,
m-ai rătăcit prin toamnă și peneluri,
printre gutui care miros a noi;

Îmi plimb speranța-n rădăcina dintr-o vie
că va rodi și-n alte dăți înamorate,
te-am sărutat sub bolta-mbrăcată-n ie,
înstrugurind dorințe de pământ și de păcate.

Te voi citi în linia din palmă,
plecând dintr-un abis în alt abis,
iar tu vei scrie iarnă după iarnă,
în mâna dreaptă, un destin promis;

Am să-ți cutreier gândurile, în taină,
te-oi descifra în șoapte și-n priviri,
cu indigo am să-ți vopsesc o geană,
și-apoi în sân, spre stânga, te-oi piti;

Îmi voi promite cerul și pământul,
pe frunte am s-așez măceșe-n pârg,
voi topi-n ploi secunda cu amănuntul
că doar cu tine o sa râd și o să plâng.

Nu e nevoie de nimic, mi-ai spus aseară,
gutuile miros a toamnă iar,
de ești cu mine-n fiecare seară,
am toată lumea ascunsă-n buzunar

Și nimeni n-o să iasă să ne strice,
tot ce-am luat cu împrumut din vieți,
iar riduri calde-n ochii mei or să abdice,
dând doar dobânda nopților spre dimineți;

Hai, spune drept, în linia din palmă
eram noi doi, alint din toamnă-n toamnă?

Zi minunata să aveți, cu iubire și înțelepciune.

sursa foto> unsplash.com/photos

Mărgăritare din treceri, păreri, dureri... · Mărgăritare versificate

Adunând duminici

14 octombrie 2018 Adriana2 comentarii

Se cam crestează timpul, e franjurat pe margini,
De aproape, pare totul fular de mohair,
Mă-ntreb de-l înfășor pe ale lumii aripi
Putem lungi minutul legându-ne de un fir?

Om deșira din el vreo doua ochiuri roase,
Chiar de modelul sorții-i pe față și pe dos,
Din lâna vieții toarse doar Dumnezeu mai coase
Secunde răsucite-n al timpului folos.

Ce vremi trăim cu toții, mă miră țintuirea
Ideilor mărețe pe lemn fără de cruce,
Când viața cere jertfă și cere mântuire,
Fără închinăciune intenția n-ajunge

Să fie înălțătoare și cu folos de taină,
Să pună-n om sfințire și-n timp nemărginire,
Putem lungi minutul ca pe o veche haină,
Doar împletind simțirea c-o mică rugăciune;

Vom răsuciri iar firea în firele crestate
Și-alegem pe de-a-ntregul sau numai pe jumate
Și nu vom spune lumii nimic, căci lumea știe
Că timpul pare scurt, dar numai pe hartie.

E mai ușor să-l simți plutind în veșnicie
Doar adunând duminici, la Sfânta Liturghie.

Fotografia postatÄ de Adriana TÃ®rnoveanu.