Astăzi semnez un decret personal,
Şi cer o abrogaţie  unuia mai vechi,
Din rol de povestitor.
Voi coborî o treaptă…spre habar n-am.
Nu urc, ar fi aberant să cred că pot scrie
Ceva abstract, intens, sau poate-o poezie
Cu esenţă, ceva, ce nu-i de teapa mea.
Ştiu că am absorbit cuvinte ca de basm;
Le dau pe toate azi de-a berbeleacul,
Le prind în snop, sau le adun cu sacul,
Declar răstit că-i abandon curat,
Că de poveşti lumea s-a săturat:
Lacrimogene, tragi-comice, uneori,
Cu abur de real în firul lor,
Mi-s dragi, nu zic, dar cred că pot
A mă abate de pe-un drum, şi nu de tot;
Şi  nu se simte de un mărgăritar
Nu se mai înşiră voluntar
Şi suferă o ablaţie de urgenţă
Până nu intră în insolvenţă.
Fluxul poveştilor fuse abundent,
Un bob zăbavă ar fi pertinent.
Nu căutaţi, vă rog, ceva abscons
Mi-e sufletul un pic întors pe dos.
Decretul l-am abreviat în trei cuvinte;
L-am scris pe o tăbliţă ca de cafenea
C-o mină absentă, dar de mâna mea
Ce tremura precum un absolvent
La teatru, dar făr’ de talent.
Am dat să îl aşez, fix, la intrare
Cu gândul să-l zărească fiecare,
Dar când să pun afişul cu  sloganul
Sună şi ceasul şi-mi trezi coşmarul.
Ideea este veche, n-am ce spune;
Am scris-o eu, şi altii cu renume,
Cât despre ai mei mărgăritari de soi
Vor fi pe aici cât pot,….
….. şi cât  veţi dori voi.Ideea mi-a venit citind ultimele articole ale lui  greenleaffy.  Tot despre duzina de cuvinte vorbim, şi tabelul vă oferă surprize plăcute. Spor la citit.

 

Am alergat în jurul lumii,
mi-am lăsat paşii şi urmaşii
soarele într-o parte,
şi luna mai apoi,
şi cercul se termina
tot cu noi doi.
Mi-am luat paşii în spate
…de teamă şi spaimă
că nu voi ajunge la timp
către tine, să te ţin strâns
într-un cerc fără urmă,
dar cu o îmbrăţişare….
…….scurtă în el.
Mi-am măsurat paşii cu tine
în hore nebune, nesfârşite,
de neam, şi iubire
fără urme pierdute
în cercul iubirii străbune.
Mi-am privit cercul dragostei
de pe degetul tău,
de pe mâna mea,
şi n-am găsit urma
ce spunea va urma,
doar că eşti…
Dar am găsit o urmă
de cerc pe nisip,
una în rotocolul
de fum al ţigării de foi,
o urmă de cerc
azuriu pe cer,
şi două în ochii mei,
care-mi aminteau
ce fragil eşti,
ce firavă sunt,
dar ce puternici
suntem amândoi
împreună,
ca un cerc.
Iar de aş fi doar
urma de cerc
în acest joc al dragostei,
nimic nu mi s-ar părea
mai simplu şi mai firesc
pentru că aş fi urma ta,
urma noastră.

Gând curat,
piatră de jad,
către tine de ajunge
dureri multe să alunge,
să simţi binele
ce vine
doar din tine.
Îţi trimit o turmalină,
tot o piatră foarte fină
care adună şi alungă
o durere foarte lungă,
şi simt toate cum vor face
sufletul să ţi-l împace,
deşi tu, copil frumos,
pe alocuri norocos,
şi cu suflet verde pur,
ce adună tot în jur,
tot la Dumnezeu vei vrea
să simţi alinarea sa.

  
Tot pentru Greenleaffy …un gând bun şi nişte terapii cu pietre, şi aşa ştiu că-ţi plac ţie pietrele sub formă de bijuterii. Iar dacă cineva din jurul meu ştie vreun leac pentru dureri de coloană, dar dureri deosebite, îi rog să mi le lase aici.

Desculţă păşesc
prin cioburi de soare,
prin sticlă de vânt
şi frunze din stele,
prin iarbă albastră
şi rouă din picuri
trimişi de un
luceafăr
trist şi pierdut
ce-a căzut!
Alerg parcă stau,
vorbesc parcă tac,
nu ştiu ce să fac,
ce pot să doresc,
de merg sau păşesc,
de dorm sau visez;
în hore mă prind
cu vise arămii
şi frigul mă-ntoarce
acasă între vii
să simt primul fulg,
să văd prima nea,
s- ating unul fin
pe aripa mea
de gând bun, ales,
de dor neaprins,
de timp amăgit,
de ierni neprimit,
de flori neculese
şi rod alungat;
şi-a stat.
Nici omătul
nu mai e ce a fost,
din drum de poveste
învăţat pe de rost;
el vine tiptil
de prin vise de noapte,
se aşează prea mult
fără vină şi spor
în întâiul din lună
de octombrie dor,
să-l alungi nu prea poţi,
să-l accepţi nu-i firesc;
şi te-ntrebi de-i aievea
sau încă visezi
fulgi de sticlă din stele,
fulgi aievea de nea
ce-s grămada acuma
rătăciţi….
 ….în toamna mea.