Mărgăritare versificate

Decret

Astăzi semnez un decret personal,
Şi cer o abrogaţie  unuia mai vechi,
Din rol de povestitor.
Voi coborî o treaptă…spre habar n-am.
Nu urc, ar fi aberant să cred că pot scrie
Ceva abstract, intens, sau poate-o poezie
Cu esenţă, ceva, ce nu-i de teapa mea.
Ştiu că am absorbit cuvinte ca de basm;
Le dau pe toate azi de-a berbeleacul,
Le prind în snop, sau le adun cu sacul,
Declar răstit că-i abandon curat,
Că de poveşti lumea s-a săturat:
Lacrimogene, tragi-comice, uneori,
Cu abur de real în firul lor,
Mi-s dragi, nu zic, dar cred că pot
A mă abate de pe-un drum, şi nu de tot;
Şi  nu se simte de un mărgăritar
Nu se mai înşiră voluntar
Şi suferă o ablaţie de urgenţă
Până nu intră în insolvenţă.
Fluxul poveştilor fuse abundent,
Un bob zăbavă ar fi pertinent.
Nu căutaţi, vă rog, ceva abscons
Mi-e sufletul un pic întors pe dos.
Decretul l-am abreviat în trei cuvinte;
L-am scris pe o tăbliţă ca de cafenea
C-o mină absentă, dar de mâna mea
Ce tremura precum un absolvent
La teatru, dar făr’ de talent.
Am dat să îl aşez, fix, la intrare
Cu gândul să-l zărească fiecare,
Dar când să pun afişul cu  sloganul
Sună şi ceasul şi-mi trezi coşmarul.
Ideea este veche, n-am ce spune;
Am scris-o eu, şi altii cu renume,
Cât despre ai mei mărgăritari de soi
Vor fi pe aici cât pot,….
….. şi cât  veţi dori voi.Ideea mi-a venit citind ultimele articole ale lui  greenleaffy.  Tot despre duzina de cuvinte vorbim, şi tabelul vă oferă surprize plăcute. Spor la citit.

 

22 de gânduri despre „Decret

  1. mă luase spaima că decretezi şi tu prăvălie închisă! 🙁
    huh… bine că sunt numai gânduri venite dinspre alte părţi. până la urmă am citit că şi ea a revenit asupra ideii.. ar fi fost păcat.

  2. Bine ca a fost doar o idee de cosmar, ca te trezeai cu mine la Brasov fara preaviz! 🙂
    Mi se ghemuise stomacul si inima imi batea in gat in timp ce parcurgeam vers dupa vers. Sa nu mai faci asemenea glume!

  3. E cam greu sa abandonezi ceva ce iubesti, nu? Iar lumea nu se va satura in veci de povesti, le va astepta zilnic cu sufletul la gura. Va trai prin si pentru ele. Povesti de viata, de iubire, de dor…

    In fiecare dimineata, asta exclam si eu, ce bine ca a fost doar un cosmar! 🙁

  4. Asta e! Nici eu nu am ştiut că se va termina într-un coşmar. M-am sucit, spre sfârşit. Tăcerea se vede imediat. De ce s-o fi anunţat? Dar dacă am vreun gand sa te aduc la Brasov ştiu reteta. Glumesc, să stii!

  5. Da, sper să fie nevoie de povestile mele. Uneori am senzatia că vin cu un cliseu, ca a doua zi cu un text ca acesta să mă scot de acolo şi să sper la zburdat pe tastatura poate mai inspirată ca înainte. Ştii formaţiile alea care au acelaşi gen de muzică, şi doar cuvintele se schimba? Aici a fost blocajul meu. Trebuia sa mai schimb ritmul. Multumesc, Nice.

  6. Bune şi coborârile! Îţi lasă loc de urcuş. Alunecările sunt mai primejdioase. Poezia n-are trepte, are scară de sfoară, Şi se leagănă în bătaia vântului şi-a cuvântului. Oamenii? UIte, eu de aceea nu ţin blog şi ţin loc de joacă.

  7. Stai ca n-am inteles bine : renunti la povesti sau a fost doar o pasa trecatoare de sambata ploioasa la Brasov? Povestile te definesc, fac parte din tine, de ce sa le abandonezi? Chiar crezi ca poti trai fara ele?

  8. Ce bine că sună ceasul şi-ţi trezi coşmarul,
    Căci tare ne dăduşi emoţii la-nceput.
    Eu vreu s-ascult mărgăritari de soi, în fiecare început de zi.
    Nu mă certa dacă nu-ţi las păreri,
    Dar, uneori, cuvintele mele sunt de prisos.

Lasă un răspuns