Mărgăritare versificate

Fulgi de octombrie

Desculţă păşesc
prin cioburi de soare,
prin sticlă de vânt
şi frunze din stele,
prin iarbă albastră
şi rouă din picuri
trimişi de un
luceafăr
trist şi pierdut
ce-a căzut!
Alerg parcă stau,
vorbesc parcă tac,
nu ştiu ce să fac,
ce pot să doresc,
de merg sau păşesc,
de dorm sau visez;
în hore mă prind
cu vise arămii
şi frigul mă-ntoarce
acasă între vii
să simt primul fulg,
să văd prima nea,
s- ating unul fin
pe aripa mea
de gând bun, ales,
de dor neaprins,
de timp amăgit,
de ierni neprimit,
de flori neculese
şi rod alungat;
şi-a stat.
Nici omătul
nu mai e ce a fost,
din drum de poveste
învăţat pe de rost;
el vine tiptil
de prin vise de noapte,
se aşează prea mult
fără vină şi spor
în întâiul din lună
de octombrie dor,
să-l alungi nu prea poţi,
să-l accepţi nu-i firesc;
şi te-ntrebi de-i aievea
sau încă visezi
fulgi de sticlă din stele,
fulgi aievea de nea
ce-s grămada acuma
rătăciţi….
 ….în toamna mea.

15 gânduri despre „Fulgi de octombrie

  1. Asa cum am intuit, esti un vulcan. Oare esti nascuta in zodia berbecului?
    In orice caz… foarte frumos spuse framantarile tale de toamna!

  2. As vrea sa ninga in fiece luna, daca asta te inspira si te faci sa scoti la lumina atatea ganduri, atatea frunze din stele si cioburi de soare.
    Alerg parca stau,
    vorbesc parca tac… versurile astea le fur eu, ca mi se muleaza pe suflet. 🙂

  3. De fulgii te-au bucurat
    In tomna ta cand au picat
    De omatul a curs
    Nedorindu-l de sus
    Si vantul te-a intors
    Pe fata, pe dos
    Ma bucur c-a fost chiar asa
    Sunt trista ca nu-i toamna mea.

  4. Nu fii tristă
    că acasă
    luai mătura din casă
    şi cu ea nici că zburam
    frunzele le scuturam,
    frunze mari de pomişori
    încarcati de fulgisori,
    fulgisori grei şi apoşi,
    de rupeau ce e frumos
    si scoteau omul din casa,
    fix pe vremea cea câinoasă.
    Că o zugraveam aici
    Mai cu pete şi scilipici
    Era doar spre o poezie
    si o pură fantezie,
    că ninsorea de întâi
    de octombrie, cum stii,
    fu frumoasă doar pe afara
    stricăcioasă şi sprinţară.

  5. Nu! Sunt CAPRICORN…în ultimul decan…guvernat de Soare şi Saturn. La Brasov a nins, Cita. Toată ziua. Nu puteam rata momentul de a scrie aici şi a ne aminti că am trăit şi un astfel de momeent în 1 octombrie 2013.

  6. …da, a tinut! Şi acum acoperişurile şi curtea e albă. Iar scopul tău să se simtă liber. Am citit destule povesti, eşti în cărţi pe treaptă inaltă, părerea mea…

  7. Ca sa vezi ce efect a avut prima zapada din acest an asupra ta, Adriana. ! S-au deschis aripile versurilor, ale gandurilor innaripate
    prin cioburi de soare,
    prin sticlă de vânt
    şi frunze din stele,
    prin iarbă albastră
    şi rouă din picuri
    trimişi de un
    luceafăr
    trist şi pierdut
    ce-a căzut!

  8. Aha! De aceea te sfasii scormonind in adanc, judandu-te ca si cum ar fi vorba de altcineva! Esti omul care fara responsabilitate nu face nimic! :)!

    Zapada…Fantastic! Doamne, ce vremuri! Totul e surprinzator!
    Imi amintesc ca am ascultat candva, pe vremea cand la radio se transmiteau piese de teatru, o piesa care se numea: „Zapada in toiul verii”: Actiunea se petrecea in China Imperiala; Interesant e ca m-a impresionat in asa masura ca o tin minte si azi – si au trecut mai mult de 50 de ani!
    1 Oct cu zapada… e ca in povesti!

Comentariile sunt închise