Aud mulţimea fremătând şi-n mine

Se aud ecouri ce le ştiu, dar, parcă,

Îmi smulg din mine, bucată cu bucată,

Cuvinte care-au însemnat odată

O ţintă şi un drum

Şi parcă-i fum,

Acum.

Mă scutur, mă agăţ încet de vise,

Ce au fost prinse-n colier de argint,

Aprind o candelă fără chibrit

Dintr-o lumină peste care curse,

Din ochiul de dragon al lunii,

Luciri promise, mii,

Şi încă  vii.

Dar lumea-i stâncă, bibelou cu aripi smulse,

O păsăre ce-n gheare nu a mai prins nimic,

Căci suntem opera ”răului mai mic”

Sau poate un volum cu versuri scrise

De vreun străin, ce sigur ştie

Că vom striga o zi,

Dar nu vom izbândi.

Mă uit spre cer, dar cerul nu-mi vorbeşte,

Niciun strămoş nu văd, de amărăciune,

Şoptesc timid o nouă rugăciune,

Îmi şterg noroiul de pe ghete, cu trei ”deşte”

Aprind bricheta-n Piaţă şi scapăr trei scântei,

Mă uit la lume rece,

Iar ea în ochii mei.

Şi în revistă aş trece  mulţi ani, vreo douăşcinci.

O viaţă, a mea viaţă, şi-a tuturora oare?

Căci lumea parcă strigă sau poate mi se pare!

Acum purtăm toţi ghete, nu mai purtăm opinci

Şi-atunci de ce părem desculţi, săraci şi trişti?

Iar glasu-i mut. Se aud ecouri slabe

De vieţi fără silabe.

Mă-ntorc. Privesc pădurea din toamna mea de foc,

Pe masă e o lampă şi ceva cărţi de joc;

Trag la-ntâmplare asul. Să joc la cacealma?

Posibil e şi asta, dar nu-mi joc viaţa mea!

De ne-or juca-o alţii? Ar fi păcat, îmi pare!

Să ne jucăm deci cartea!

Şi nu la întâmplare!

”Dragon, ghete, gheare,colier, peste, opera, bibelou, candela,revista, volum, tinta, bricheta” sunt cuvintele vedetă, cuvintele impuse, din ”duzina de cuvinte”, de astă seară. Ce au făcut alţii cu ele, vă invit să descoperiţi în tabelul găzduit de Eddie, pentru clubul celor 12 cuvinte.

”dovleac,bere, flori,freza, frig, masina,albastru,pietre, filtru,pisica,pensula, nisip” sunt cuvintele duzinei de azi, din clubul celor 12 cuvinte, pe care le voi folosi intr-o altă joacă de vineri seara, care, sper, să nu vă enerveze prea tare.

Lângă casă, printre pietre,

Dârdâind de frig niţel

Jumulit de o pisică,

Stă de veghe un dovlecel.

Mai pardon, bostan, îi spune

Dar cum e aşa pictat,

De-o pensulă cu renume:

Are freză de…. dovleac,

Şi mă rog să fiu iertat,

Nu ştiu ce m-a apucat!

Dar când văd ce dichiseală,

Cu ce flori e-mpodobit,

Mă gândesc că e vrăjeală

Şi că poate a greşit

Ziua, anul şi povestea

Şi caleaşcă iar va fi,

Că la bal, Cenuşăreasa

Cu el sigur va porni,

Deşi-n secolul acesta

În maşină s-ar schimba,

Ci-n mai ştie de trăsură?

Dovleac turbo, s-ar chema!

Iar mă scutur de-o mirare,

Ce-oi avea cu un bostan?

Zici că-i rupt cumva din soare,

Deşi-i doar un lampadar!

Cu nisip umplut jumate,

Şi c-o flacără călîie,

Cu podoabe mortuare,

Parcă este o momâie!

”Ce plăcintă făcea Veta,

De erau la noi în curte

Şi nu mai făceau pe ciocli

În casuţa de pe munte!”,

Gândi simplu nea Geluţu,

Rătăcind cumva, pe afară,

Îl lătră chiar şi un cuţu,

Când şi-aprinse o ţigară,

Fără filtru, că la bere

Merge să simţi nicotina,

Le primise pe amândouă,

Dar curat, de la vecina,

Că-i cioplise cu briceagul,

Cel albastru cu tăiş,

Ce credeaţi? Normal, dovleacul,

Ce-i în curte, pe pietriş.

Nea Geluţu nici că ştie

Ce-i acela Halloween,

Dar poveşti scornea o mie,

Căci avea un har divin.

Azi ne-a spus una născută

Din mirare şi cuţit,

Nu e bine concepută

Şi-am să las loc de cioplit.

Vă invit pe voi, pe seară,

Să cioplim dovleci cuminţi,

Să stăm ca odinioară

Şi să bem ceaiuri fierbinţi;

Să ne încălzească focul,

Cel din inimă promis,

Haideţi!, că e liber locul,

BASMULUI CE SE VREA SCRIS.

 Am vrut sa va descreţesc frunţile. În definitiv, dovlecii ciopliţi şi împodobiţi sunt adorabili, iar eu îmi amintesc de seri de toamnă târzie, acolo în satul meu buzoian, cântând şi povestind la flacăra unui bostan, care nu ştia că există sărbători americane. În tabelul lui Eddie găsiţi cuvintele de mai sus folosite, sigur, cu mai mult …har..literar.

Într-o revistă cosmopolită

stătea o tanti cam ..tolănită,

pe-o canapea  brun- violet,

cu o privire de om deştept,

căci rama neagră de pe figură

nu se voia de..umplutura,

gândea distrată o femeie,

ce căuta doar o idee

pentr-un inel deosebit,

ce se lăsa de negăsit.

Şi căuta cam în zadar

şi în reviste, şi-n bazar

căci a primit o întrebare,

trimisă -n zbor, printr-o scrisoare,

că, deh, Costel era timid,

dar se voia căsătorit;

şi îi spusese dacă vrea

de soţ, cumva, dacă îl ia,

să îşi aleagă un model

pentru-o mândrețe de  inel.

Îi trimise şi-un cadou

fotografia de panou,

să ştie că e om frumos

şi studios.

Căci el se-ndrăgosti de un timp,

de când de veste a primit

că-i singură şi amatoare

ca el cu ea să se însoare;

că din alţi oameni ce-o curtează,

poate e cel care contează.

Cu el în gând, uşor mirată

de cererea cam demodată,

nu tu vreun mail sau telefon,

fb, ori chat, ceva …. beton,

în ton cu vremea de acum,

omul părea niţel nebun.

Dar în memorie sclipi

ideea unei noi iubiri.

Se perpeli niţel, niţel,

dar tot privi către-un inel,

ce l-ar primi de la Costel.

Se tot rugă să fie clar

anunţul matrimonial

la care răspunsese-n joacă

şi-acum părea cam o şaradă,

şi nu ştia dacă-i o glumă,

deşi Costel-i scria de-o lună

Credeţi c-aicea s-a sfârşit?

Poate ca da. Am cam glumit.

Și sincer, n-am prea nimerit.

Costel şi Ana s-au iubit?

Sau au lăsat cuvinte scrise

Despre iubirile promise?

Aceasta e o nouă duzină de cuvinte. Dacă aţi citit postarea mea ”Timpul ca un elefant” aţi aflat că pentru azi o  scrisesem, dar am folosit cuvintele de data trecuta, asa ca cea de acum e o joaca ce are ca scop doar zâmbetul vostru …. de indulgenta sau poate doar de dragul meu. Avem tabel şi azi, tot la Eddie.