Aud mulţimea fremătând şi-n mine

Se aud ecouri ce le ştiu, dar, parcă,

Îmi smulg din mine, bucată cu bucată,

Cuvinte care-au însemnat odată

O ţintă şi un drum

Şi parcă-i fum,

Acum.

 

Mă scutur, mă agăţ încet de vise,

Ce au fost prinse-n colier de argint,

Aprind o candelă fără chibrit

Dintr-o lumină peste care curse,

Din ochiul de dragon al lunii,

Luciri promise, mii,

Şi încă  vii.

Dar lumea-i stâncă, bibelou cu aripi smulse,

O păsăre ce-n gheare nu a mai prins nimic,

Căci suntem opera ”răului mai mic”

Sau poate un volum cu versuri scrise

De vreun străin, ce sigur ştie

Că vom striga o zi,

Dar nu vom izbândi.


Mă uit spre cer, dar cerul nu-mi vorbeşte,

Niciun strămoş nu văd, de amărăciune,

Şoptesc timid o nouă rugăciune,

Îmi şterg noroiul de pe ghete, cu trei ”deşte”

Aprind bricheta-n Piaţă şi scapăr trei scântei,

Mă uit la lume rece,

Iar ea în ochii mei.

Şi în revistă aş trece  mulţi ani, vreo douăşcinci.

O viaţă, a mea viaţă, şi-a tuturora oare?

Căci lumea parcă strigă sau poate mi se pare!

Acum purtăm toţi ghete, nu mai purtăm opinci

Şi-atunci de ce părem desculţi, săraci şi trişti?

Iar glasu-i mut. Se aud ecouri slabe

De vieţi fără silabe.

Mă-ntorc. Privesc pădurea din toamna mea de foc,

Pe masă e o lampă şi ceva cărţi de joc;

Trag la-ntâmplare asul. Să joc la cacealma?

Posibil e şi asta, dar nu-mi joc viaţa mea!

De ne-or juca-o alţii? Ar fi păcat, îmi pare!

Să ne jucăm deci cartea!

Şi nu la întâmplare!

”Dragon, ghete, gheare,colier, peste, opera, bibelou, candela,revista, volum, tinta, bricheta” sunt cuvintele vedetă, cuvintele impuse, din ”duzina de cuvinte”, de astă seară. Ce au făcut alţii cu ele, vă invit să descoperiţi în tabelul găzduit de Eddie, pentru clubul celor 12 cuvinte.

23 de gânduri despre “Vise neîmplinite

  1. „Să ne jucăm deci cartea!
    Şi nu la întâmplare!”

    Am să răspund și eu la provocare.
    Cartea nu e jucată la-ntâmplare,
    Ci e ținută minte și-apoi, la etalare,
    Se-așterne cu blândețe, șir de mărgăritare !

    1. Duios ai dus povestea în alte colturi simple,
      O iau şi eu de acolo sau o voi tine minte
      Si-oi etala vreodată cuvinte manifest
      In orişicare lună, căci pot şi imi doresc.

      1. Dorința ta este stăpână!
        Iar dacă vei dori o dat’ pe lună
        Să pui cuvinte-manifest,
        Această bucurie nu-ți răpesc!
        Și voi veni încet, cu desfătare
        S-adun cuvinte din a ta cărare,
        Cu ele, ca și flori să-mpodobesc
        Frumoasa viață ce-ți doresc!

  2. Incercam sa nu ne jucam cartea la intamplare,Adriana,dar ma tem ca „raul cel mai mic” devine din ce in ce mai mare.Avem nevoie de cuvinte-manifest dar nu stiu daca mai suntem in stare sa ne jertfim iarasi viata pentru ca o alta jleatca de hoti si de impostori sa se hraneasca cu sangele nostru.Ascult Bodark-Ne-ntorc si citesc versurile tale …ce multa nevoie avem de OAMENI ca voi!

  3. Aceste versuri ar trebui sa fie citite de cat mai multi. Cata forta e in ele. Si cat dulce amar. Sper sa avem intelepciunea de a intelege. Si de a invata sa ne jucam cartile corect.

    1. ..tu ştii foarte bine ce amărăciune şi dezamăgire port in mine, apropo de vremuri. Ne vom adapta desi orice cuvânt in plus va părea batere de aripi deznădăjduite, parol!

  4. Lumea strigă, dar din păcate mai mult interior. Cuvintele încep să se blocheze chiar şi atunci când se hotărăşte scoaterea lor la suprafaţă. Văd asta ca pe o neîncredere în sine, ca pe o reducere a omului la cel mai mic nivel, o subestimare, date nu de puţine ori de situaţia societăţii. Zic să ne ducem cuvintele mai departe, să le dăm glasul potrivit şi să ne continuăm visurile.
    Îmi place că ai dat drumul cuvintelor… le asezi atât de frumos! Bravo! 🙂

    1. ..eu consider că sunt intr-un an tare slab, creativ vorbind, doar că nu vreau să dispară jocul cuvintelor din clubul nostru. Pentru azi nu am scris nimic, incă şi va fi ziua sotului, deci timp liber zero. Mulţumesc pentru aprecieri, in schimb.

  5. Firește că în fiecare din noi mocnește câte un foc. Vântul îl poate întreține, dar îl și poate stinge. Din păcate, nu cuvintele schimbă la acest nivel. Și nici alegerea. Avem o clasă politică compromisă, dar și masa celor care aleg e. Aici e de lucrat.

    1. Sunt total, dar total de acord cu tine. Mai mult am vrut să las aici un semn, ca in timp să nu uit ce tumult era in mine, in noi…şi cam degeaba. Jocurile sunt făcute deja..

Lasă un răspuns