Mărgăritare versificate · Mărgăritare-profil

Sunt și nu sunt

cercei 1Sunt om greșeală,

Om păcat,

Sunt o-ntâmplare

De-altădat’,

Sunt omul frunză,

Omul cer,

Sunt o imagine

În eter;

Sunt omul vorbă,

„Necuvânt”,

O scriere

Ca vorba-n vânt,

Dezamăgirea

Din trecut,

Nu prea sunt

Omul legământ.

Sunt omul trecere

De o clipă,

Cât o bătaie

De aripă;

Sunt omul munte,

Omul vis,

În al mirării

Paradis.

Sunt omul piatră,

Omul stâncă,

Sunt o fugară

Și-o nălucă;

Sunt omul cremene,

Om sare,

Sunt patimă

Și sunt și floare

Ce-și scutură corola

În lume,

Cu roua sa să  spele

Un nume,

Purtat mai bine

Sau mai rău,

Sunt doar un om

Pe drumul său.

Nu sunt deloc

Ce aș vrea să fiu,

Dar sunt doar om,

Atâta știu.

Sunt om ne-om,

V-am zis cândva,

Pe când vorbeam

De viața mea;

Depinde acum,

Ce avem în cale,

O bucurie sau

O jale,

Un gând frumos

Sau o-ntristare.

Oricum aș fi,

Eu sunt-nu sunt

Mai mult o vorbă,

Nu …… cuvânt!

Mărgăritare versificate

Să horim iar românește

Să horim iar românește:  

 

Ne privea cu ochi de soare,

Ne privea cu ochi de cer,

Ne privea cu plâns de ploaie,

Cu tristețea prinsă ghem

Într-un vers de Eminescu,

Într-o rugă de creștin,

Într-un cântec de Enescu,

Și cu fire de destin

Smulse din istorii ascunse,

Din eroi pitiți sub pietre,

Dintr-o doină care unse

Suflete pribegi de vetre.

Ne privea dintr-o ruină

Unde timpul înlemnise,

Ne privea ca o străină

Culegându-ne din vise;

Ne privea prin ciob de lume,

Printre negură și stele,

Nu știa c-o să ne-adune

Sub privirea-i de nuiele

Ce ne biciuie hotarul

Unde străjuie ostașul;

Ne vedea ea tot amarul,

Chiar de noi mărisem pasul;

Ne privea pe toți în zare

Cum ne risipim prin lume

Și știa că-i lucru mare

De-o putea să ne adune,

Pe o aripă de glie,

Într-un cântec oltenesc

Cu o lie ciocarlie,

Să ne spună te iubesc,

Să ne-ntoarcem toți acasă,

Să horim iar românește,

Să ne așezăm la masă,

Să vedem cum încă crește,

Printre șoapte și suspine,

Printre lacrimi și gând bun,

Printre rugăciuni străbune,

Sentimentul de român.

 

 

 

Să horim iar românește

 

 

 

 

Mărgăritare versificate

Nepotriviri

Nu trăiesc viața nimănui,
Nu merg pe drumuri bifurcate,
Nu-mi plac stăpânii de idei,
Nici sclavii lor, cu mâini legate.
Nu-mi place să rămân la sfat
In locuri unde nu-s dorită,
Sunt om cu totul demodat
Când este vorba de risipă;
Risipa timpului, e clar,
Ca despre el e vorba-n frază,
Mai bine în lume sa dispar,
Să-mi caut ca reper o rază
De soare. Şi mi-e de ajuns,
Caci in el este Dumnezeu,
Și tainele de nepătruns
Din felul tău, în felul meu.
”-Doamne, la tine azi sosesc,
Spunea deunăzi o pildă,
Vreo cinci atei! Ce să le zic?
-Că nu exist. Și-or s-o înghită!”
Nu cred decât ce simt, cumva,
Ca bate-n mine cu putere,
De nu e și părerea ta,
Nu spun decat la revedere.
Nu voi convinge, nu mă lupt,
Nu sunt deloc revoluționara,
Vreau însă acuma să îmi duc
Nepotrivirile la bară
Să judece un tribunal
Unul banal, dar potrivit,
Să dea verdictul cel final,
Să fii iar liber, nu mințit.
Și-ncet sa te asezi la drum,
Cu cine vrei, chiar de veți tace,
Spre locul unde te simti bun:
Vei ști ca esti și te vei place

o-zi-cu-armonie-si-liniste-sufleteasca_40d555517d07ad

Mărgăritare versificate

Motănelul Titulescu

Cu regrete în valiză și durere șchiopătată,
Cu vânt aspru prins în vise, indecis unde o să bată,
Cu dor mare, dus pe aripi spre întregul Univers,
Am plecat aseară-n goană, fără să zic mulțumesc.
De nu știți de cine-i vorba și de ce-ncep cu sfârșitul,
Este un amănunt de o clipă, vă prezint pe susnumitul:
Cam posac, mișel din fire, revelație de nimic,
E hoinarul Hasmațuchi, se prezintă …. Domn Pisic.
”Port cu mine blană aleasă, vreau să fiu independent,
Mă votează mâța neagră și ajung fix în Parlament.
Știu să joc țara la zaruri, am de-acelea măsluite,
Mint frumos, irefutabil, nici nu vezi, nici nu se simte;
Plagiat-am niște chestii, pentru cheag, dar or să uite
Când din Jiu, Diaconescu pușcăria o să-nfunde!”,
Se gândea acum o vreme, Motănelul Titulescu,
Și cumva, metamorfoză, ajunsese prim ministru.
Se voia și președinte, Daciana primă doamnă,
Dar destinul i-arătase că îi este doar o toană
Și că șchioapătă turcește în baston de împrumut,
Că se arde și cu ciorbă, chiar de suflă în iaurt,
Căci păcat de ale lui vise, că-s pe ducă, mi se pare,
Chiar dacă le ține bine, ascunse sub lampadare
De mărire și îndrazneală, că de unde nu-i, nu dai,
Nu mai scânteiază într-una, ca atuncea în Dubai.
”M-or da jos acuma ăștia? Nu-i nimic, mă duc la curse!”,
Spuse-ncet, cu ciudă multă, privind cât popor se strânse.
”Să rămână surda-n horă, să vedem ce-or să mai fure,
Căci luat-am noi bănetul și-acum foamea or să-ndure!”
A uitat, în schimb, motanul, că poporul trepidează
Și că rabdă, rabdă, rabdă, până tot se inflamează,
Și nu lasă ca cenușa unor îngeri cu zbor frânt
Să nu fie răzbunată și în cer și pe pământ!
Am primit cuvintele acestea pe pagina de facebook și am scos această parodie. Amară, dar e singurul mod de a-mi îmblânzi tristețile. Cuvintele sunt: ”Hasmațuchi, irefutabil, revelație, lampadar, dor, regrete, metamorfoza, mișel, posac, indecis, mulțumesc, independent, vise, păcat, durere, frumos, cheag, univers”. 18 CUVINTE CARE MI-AU SALVAT ZÂMBETUL.

 

Nu știu cum dar viața trage să repete acțiuni,
Să ne facă să fim iară spectatori ajunși pe culmi
De ușoară nebunie, însă, remarcăm  în fugă,
Că motanii vor puterea, dar puterile-s pe ducă.
Si că-n circul acesta mare, ce-a lăsat iar gust amar,
Toate-s vechi, par plagiate și motanu-i tot hoinar. (21. 06. 2017)

 

 

sursa: karikatura politika
Mărgăritare în clubul celor 12 cuvinte · Mărgăritare versificate

Doar o joacă. De planete

Mi-e cald și bine-n lumea aceasta,

Mi-e luna sfeșnic și mi-e turtă dulce

Venus.Pe Pluto l-am sărit de data asta

Și cu Saturn mă cert  la o răscruce.

Am gând năstrușnic  să citesc în stele, 

Cu Marte am stârnit chiar un scandal,

Căci n-am văzut nimica scris în ele

Și m-au chemat, pe rând, la tribunal.

Neptun e supărat din cale-afară

Că l-am făcut bătrân și demodat,

Iar în agendă și-a notat, așa-ntr-o doară,

Să-l pună pe Uranus avocat;

Mai zic că ozn-u-i farfurie,

Fac sfat și mi-e promis chiar un război,

Cer ferm să văd, mă rog,  cam unde scrie

În ele soarta mea. Fac tărăboi.

Dosarul meu l-a luat Mercur, aseară

Să-l studieze, căci e retrograd,

Îi e servieta plină ochi și vrea să pară

Că e din cale-afară de-ocupat.

În cutiuța ei cu ape, printre stele,

Stă Terra noastră, rece și făloasă,

Îi dă târcoale două turturele,

E semnul ei, spre mine, că îi pasă.

Dosaru-i incomplet, cer amânare,

Sentința seamănă, cumva, cu un stigmat,

Mă întâlnesc cu Jupiter și-mi pare

Că am noroc și sper că m-au iertat.

Tot Universul pare să mă placă,

Planetele s-au cam aliniat,

Nu au acuma ce să mai îmi facă,

Un cineva, de SUS, le-a speriat!

Sunt multe stele în depărtări lumină,

Or fi în ele prinse  verzi și uscate,

Dar dacă crezi în lumea cea divină,

Ți-oi scrie soarta-ncet, pe derulate;

Vei ști mereu că ăsta nu ți-e drumul

Dictat de  un Lilith si de-un horoscop,

Ca dacă faci într-una pe nebunul,

Nu mai contează de ești semn de foc;

De plângi în palme scuturând trecutul

Și ești nostalgic ca un semn de apă,

Mai bine adună-ți forța și cu tot avântul

Treci în prezent, că poate iar îți scapă.

Și de cuvântul astăzi îl încaieri

Cu umbre negre și repere seci,

Nu da iar vina pe un semn de aer

Că rele îți sunt zilele, și reci.

Ascult și eu previziuni de-o șchioapă,

Mă înfior de orice retrograd,

Dar vreau să-mi construiesc, mai bine, o rampă,

Să sar prin viață ca un saltimbanc.

Să cred în Dumnezeu și nu în stele

Sau poate-n amândouă-ntr-un cuvânt,

Să prind mereu lucirile din ele,

Să mă-ncălzesc, căci sunt…semn de pământ!

Dacă am avut o duzină de cuvinte misterioase, cu aceleași cuvinte vedete: sfesnic,turta dulce, avocat, nastrusnic, batran, agenda, cutiuta,farfurie, turturele, servieta,ochi, stigmat, am construit și ceva vesel cât să vă facă săptămâna plăcută. Sper. La Eddie, în tabel, aveți și alți participanți.