De ce să strig? Mai bine zbor în vis cu îngeri și cu mare

Prin toamna blondă a unui gând ce pare încălzit de soare;

Mai bine trec cu nostalgie pe munți cu varful prins în Cer,

Mai bine adun fluturi pereche în stele sterpe care pier,

Mai bine pun sub coasta stângă un dor, o năzuință simplă,

O împlinire mai ascunsă și vreo trei fulgi dintr-o aripă

De viață caldă ce nu alege între trecut și-ntre prezent,

Între cădere și-nălțime, între tristețe și regret,

Între sinceritate sfântă pitita-n vorbe adormite;

Pe toate le-as ascunde-n mine s-ascult cuvintele șoptite

Dintr-o iubire roșcovană cu ochii ațintiți spre Marte,

Cu soare in inimă și suflet și  primenite-n puritate,

Care-ar săpa, în timp, povestea unui destin cam imposibil,

De ce să strig când într-o carte as scrie  foarte verosimil

Despre o dragoste  cu farmec, tivita blând cu verde crud

Ca frunzele ce ies din muguri, în miezul nou al unui crâng?

Iar de nu strig nu-nseamnă, insa, c-astept ceva mai în culoare,

Nemărginire absolută, ocean nestrămutat în zare,         

Albastra incredere in cuvinte care se nasc cam pistruiate

De cand și-au cam pierdut și zen–ul și au cerut și libertate;

S-au pus pe șotii, parte-n parte, cu-ncredere in forte proprii,

Sa se aseze precum apa, să nu mai fie-n joc ca stropii,

Sa curga-ncet-ntr-o poveste, ceva sublim, original

Si să creeze, cam năstrușnic, un lucru extraordinar;

Dar mi-au promis că n-or să plece, ca au ceva devotament,

Loialitate princiară, chiar dacă pe-orice firmament

Ar straluci și-ar prinde  sensul ca o pisică-nfometată,

Ce crantanelele refuza pentru o foame de o joacă;

O joaca veche care pare o varza nouă de amănunte,

Chiar ați crezut că nu le pasă și că acum n-or să m-asculte?

Ascund mereu in a mea fiinta, sub coaste, sau in minte clară,

Cuvinte noi sau vechi ce strigă, de bine, dar și de ocară

Si, chiar de e copilarie sa strangi in versuri fara sens

O lume adormita-n clipe dar treaza in litere si vers,

Nu m-au tradat decat pe alocuri, oricat ar fi ele de rele,

Va multumesc cuvintelor că-mi dați mereu praful din stele!

pentru cealaltă variantă, de dragoste, tot cu aceste 50 de cuvinte, dați click pe celălalt blog al meu, aici

vis, îngeri, mare,toamna, blonda, soare, nostalgie, cer, fluturi, pereche,  dor, năzuință, împlinire, viaţă, prezent , trecut , cadere, inaltime, tristețe, iubire, roșcovană, ochii, Marte, suflet, puritate,timp, carte, imposibil, dragoste, farmec,crang, culoare, nemărginire, nestrămutat, albasta, incredere, pistruiate, zen, șotii, parte, apă, joc, năstrușnic, extraordinar, devotament, loialitate, crănțănele, varză, copilărie, (ideal)

Am primit de la cititorii mei 50 de cuvinte sa fac un poem. Recunosc ca mi s-a parut ca nu am cum, ca de data asta ma vor trada cuvintele dar si aptitudinile mele de alchimist fără scop precis. Am realizat insa ca încredere e cuvantul forta. CUVINTELE NU TRADEAZA NICIODATA, dimpotriva, dau bucurie și avant, iar daca la inceput eram convinsa ca se va aseza praful pe ele, acum stiu sigur ca e praf de stele, din mica mea galaxie, galaxia prietenilor. Mulțumesc tuturor!