Mărgăritare versificate

Nu uit nimic

insira-te

Eu nu uit că sunt mică;
Nu uit că nu însemn mai mult decât un fir de praf,
Nu uit că port litere în suflet
Și că, de o vreme, visez în fraze pompoase.
Nu uit că sunt albastru înnoptat în inimă durută,
Nedat luminii, scos de prin penumbră,
Pe când culorile nu însemnau ambiții
Și nici nuanțele nu se-așezau în patimi.
Nu uit că am căpătat toate acestea
Într-un botez cu apă vie,
Nu uit că aș putea rămâne stearpă,
Că ar fugi din mintea mea cuvântul,
Si ca nu mi-aș reaminti ce dar am avut.

Nu uit ce bucurie am primit
Pe când eram, ca acum. Nimic.

11 gânduri despre „Nu uit nimic

        1. Covor de litere sublime,
          Ce se asază dând cuvinte,
          Pășim să nu strivim enigme,
          Dar mai întâi luăm aminte

          …de sensul lor: IUBIREA LUI!

  1. Dacă ai să-ți hrănești mintea cum se cuvine, cu frumos, cu bucurie, cu fericire, cu iubire, cuvintele n-au cum să fugă din ea. Să nu uiți niciodată, darul primit nu se dă înapoi! Ți l-a dat Dumnezeu, rămâne al tău, pentru totdeauna!

  2. Eu îţi doresc să ai la îndemână oricând dispoziţia necesară, timpul acela din ceasurile târzii, pentru a putea scrie aşa cum numai tu ştii şi poţi. 🙂

  3. ..total nepotrivit apelativ, la cat de impozanta sunt in realitate. Mica in cuvinte, da!

    Zambet am! Mare! Ce ti-a trecut prin minte! HAHAHA!

Lasă un răspuns