Mărgăritar publicitar

Prin praful vieții cu prieteni noi

Știți momentele acelea când faci una nefăcută și rămân în tine ca o lecție? Aveți și voi clipe cînd vă imaginați cum ar fi fost dacă ați fi descoperit, la timp, oameni și locuri? Dacă acum 10 ani aș fi știut că ofertele la aspiratoare profesionale sunt atât de vaste, pe un site sigur și divers, cred că aș fi fost, de atunci, fan;  magazinul MarketOnline.ro fiind loc de șapte stele, unde orice îți dorești, în materie de electrocasnice, devine realitate, și de unde poți comanda și primi, în siguranță, orice obiect aflat pe rafturile lui virtuale. Și chiar dacă aceste informații existau și atunci, la mine au ajuns abia acum, se pare, dar la timp să prind și eu ofertele de primăvară, căci nu mi-ar strica un aparat de gătit la aburi, că tot am început dieta, de 10 zile.

Mereu am umblat după oferte, doar că am uitat că ale unora pot fi otrăvite precum mărul Albei ca Zăpada; de asta insist pe siguranță și încredere, pe facilități care se văd cu ochiul liber, pe transparență, costuri permisibile și chiar posibilitatea de returnare, veți vedea imediat de ce, căci am să vă povestesc despre o perioadă în care „a face curat”, însemna să te lupți cu balaurul, dar să-l învingi doar cu zen-ul propriu, căci el te-ar fi ucis din prima. Mai ales prin repetiție. Dar despre ce aș mai fi scris eu acum, dacă nu s-ar fi întâmplat aievea?

„Când mi-am cunoscut soțul eram de atâta vreme singură că nici cuvântul burlăciță nu ar mai fi înfrumusețat situația. Locuiam la bloc, și apartamentul meu strălucea de ordine, curățenie și de o singurătate exemplară. Trist, dacă mă întrebați pe mine, cea care, după 11 ani, are o herghelie de căței care au grijă să evidențieze această amintire, de parcă ar fi un SF veritabil.

Și a apărut soțul, și primul animăluț, că soț fără animăluț nu se putea, era scris în codul lui genetic. Pe lângă dezordinea apărută, ca din senin, Palatul meu de Cleștar  era, în închipuirile mele, invadat de părul unui singur motănel amărât. Mochetele mele plângeau, credeam eu,  sub ochii mei tulburi. Semn pentru care am decretat:

Iubire, avem o problemă! Ne trebuie aspirator performant! Nu mai pot cu pisicul! E păr peste tot!

Unde să facă, în ditamai cleștarul înghețat, atâta păr, nici că vedea soțul, dar pentru ca începuturile unei relații te fac să nu gândești liber, încuviință tacit, căci, în sinea lui, recunoștea că se săturase de periat fantomele de pe covor și nu i-ar fi stricat un ajutor pe măsură; dar în mintea lui jucăușă derulau, ca o detașare de la seriozitatea și panica mea, secvențe amuzante, printre puținele care ne-au îndulcit copilăria, cu „Bălănel și Miaunel și aspiratorul. Nu-i mai știți? Uite dovada, iar bărbatul meu spune că erau singurii care-l puteau convinge să aspire, atunci când era mic. Eu am senzația că încă se mai joacă uneori cu ei, prea face multe boacăne.

A doua zi, la aniversarea unor prieteni, în capul mesei, găsim așezat un om-munte, cu alură de șef, doar că de șef al bișnițarilor, simțeam noi. Își ridica mâna dreaptă și  scutura, printr-un semn răsucit, ce devenise tic, un ceas de mii de euro, doar, doar, vom începe să-l aplaudăm. N-o facem, dar îi aplaudam, imediat, soluția la „problemele noastre imaginare” despre care aflaseră toți, destul de repede, căci așa e cu microbii, circulă nestingheriți nu doar pe covoare, ci și prin minte.

Vă vând eu cel mai revoluționar aspirator! Are tot felul de funcții; spală cu detergent, fără detergent, aspiră precum Samantha, ca o vrajă!, și cred că făcea si ouă prăjite, căci noi am gogonat ochii ca la melc și, fără să întrebăm prețul, la cât de euforici eram, ne trezim cu livrare imediată, la cabinetul stomatologic, unde ne desfășuram activitatea, căci îi era omului mai în drum.

Ce să vă mai zic? Am primit, frate, o caricatură, ca un coteț cu tot cu găini în el, care se făcea că aspiră, spală, mătură și lustruiește. Ne-a făcut demonstrația și a plecat. Am rămas, fără să pricepem mare lucru. Nimic despre factură, bani sau garanție. Prietenul nostru, în casa căruia făcusem tranzacția, a venit, a doua zi, senin: ”Stați liniștiți, am plătit eu și mi-i dați voi. 1000 ron!” Să trimit cotețul înapoi și mai multe nu. Dar am renunțat, de rușine, cred că știți sentimentul ăsta de care, mulțumesc lui Dumnezeu, am scăpat miraculos, între timp. Numai ca peripețiile acum începeau.

Intru eu, tot în cabinet, imediat după achiziția beton, și găsesc doi bărbați, soțul și prietenul nostru de familie, care încercau să potrivească rezervoare, detergenți, apă, furtune. Ziceai că fac lego; nimic nu era de acolo. Când l-au asamblat, și-au dat seama că bălăngăneau niște bidoane atașate, iar din niște furtunele se prelingea apă ca la robinet.  Nu știu ce făcuseră, însă,  dar, pe hol și în sala de așteptare jurai că te afli într-un film vechi în care oamenii pluteau într-o baie cu spumă, că așa zisese omul, că se poate folosi. Totul se clăbucea și ieșea ca un abur care nu se mai termina. Ziceai că „sporește, Doamne, sporește-l” se mutase la noi, iar eu nu înțelegeam nimic din invenția asta care nu părea ca ne-ar fi ușurat viața cu ceva, dimpotrivă, o complicase.

Și așa am dus-o multă vreme. Când era vorba de curățenie și dispărut paranoia firului de păr, intra în acțiune cotețul. Dar și nervii soțului. Un lucru contrafăcut, asamblat prost și care nu avea nicio calitate; nici vorbă de promisiunile mieroase. A ajuns, într-un final, chiar pe post de cuib pentru găini, la mama, în ogradă, cu niște paie peste, fix așa cum merita să aibă destinația, iar noi am trecut prin alte peripeții, cu alte aspiratoare, deși se pare că pretențiile noastre erau normale, căci, după cum observați mai jos, mereu oamenii au aspirat spre lucruri de calitate.

sursa: google, reclame de ieri

Am schimbat vremurile, și domiciliul, locuiesc la casă și am, nici mai mult, nici mai puțin, 6 câini, dintre care trei stau mai mult în interior decât în curte, răzbunând nebunia de început cu bobul de mazăre transformat în păr de animăluț. Obsesia curățatului a rămas, mai ales în aceste condiții, iar pentru asta, aspiratorul cu apă mi s-a părut, mereu, o soluție extrem de utilă, mai ales pentru sănătate și aș putea spune că este marea mea pretenție, chiar dacă pare greoi, pentru unii.

Totuși, nu vreți să vă imaginați ce înseamnă, la noi, o curățenie generală de primăvară sau doar una obișnuită. Poate fi oricum, dar nu banală; iar aspiratul e o distracție și o bucurie, chiar dacă ridicăm cățelul, punem cățelul la loc, ocolim altul,  se burzuluiește cel isteric la furtun, ca la elefant, de nu știm, în final, dacă am terminat cu treaba sau o luăm de la capăt.”

arhiva proprie

Evoluția de la pisic la câini e cu sacrificiu,  de la apartament la casă e la fel, dar de la „cotețul de găini” fără garanție și cu preț de bișniță, la aspiratorul Rohnson Aquatech R 144, cu 24 de luni garantate, evoluția nu poate fi decât firească, dacă nu ar fi de-a dreptul spectaculoasă. El ar fi fost, cu adevărat, și atunci, alegerea perfectă, aspirația perfectă. Pentru mine. Cu el mi-aș fi scos gărgăunii din cap și de pe covoare fără să iau țeapă veritabilă, căci e ușor de folosit, cu vreo cinci perii la purtător, cu un filtru ce poate reține si cele mai fine particule, cu accesorii flexibile și mâner ergonomic, încât aș fi putut și aș putea face curat, singură, fără să strâmb din nas la prea mult praf sau să înot în ape tulburi, căci performanța acestui produs poate bate, după cum am aflat, trei căței, lejer, darămite pe un motănel pișpiriu! Avantajul mare, însă, stă în faptul că se poate folosi  și în varianta uscată, căci nu vă ascund faptul că soțul a rămas cu resentiment față de acest aspect și așa reușim să fim amândoi mulțumiți, adăugând la el și puterea lui mare de aspirare și consumul de bun simț, care întregește utilitatea perfectă.

R-apid O-riginal H-aios N-ervos S-olid O-fertant N-eobosit

Și cum nu e om să nu fi scris în viața lui o poezie, cred că așa nu există vreunul să nu fi făcut curat  în condiții în care, cu siguranță, lucrurile nu au funcționat perfect. Să ne imaginăm, așadar, cum ar fi dispărut acele momente dacă am fi fost posesorii unei astfel de jucării performante. Cam bine, nu? Ma gândesc însă, că or fi amintirile drăguțe, prin fobiile mele închipuite, de exemplu, căci îmi picură în suflet doruri moi de pisici ce nu mai sunt, dar prezentul poate aduce alegeri potrivite și poți începe, chiar azi, o primăvară cu prieteni noi, pe care tocmai vi i-am prezentat.

Îndrăzniți! Dacă, totuși, sunteți multumiți de cel pe care-l aveți, e foarte bine și asta, dar nu se știe când vă poate ajuta informația, cui o puteți împărtăși sau când dați, și voi, peste omul spân cu tic la mâna dreaptă, pornit să vă vândă aspirații contrafăcute. Eu m-am lecuit, știu ce aleg și abia aștept să-l încerc!

Soarele de primăvară  face praful să se vază,

Un aspirator cu apă este cel ce vă salvează.

Și de credeți că-i reclamă pentr-un altfel de produs,

Vă-mprumut o boroboață, care-n viața mea a strâns

Zâmbete, melancolie, chiar de-a fost, atunci, cu dramă,

Dar concluzia, se știe, cumpărați ce vă îndeamnă

Inima, dar nu uitați,

Doar, să vă documentați!

prin…

logo_marketonline_mic1

  Cu acest articol  particip la prima probă din SUPERblog Spring 2016, sponsorizat de Marketonline.

Mărgăritar publicitar

De pe margine, direct în Superblog Spring 2016

Aud mereu oameni care spun că scriu de când se știu. Norocoșii, eu niciodată nu am știut concret ce vreau. Nu vă închipuiți că am aflat secretul acum, doar că, din 2013, m-a prins duhul scrisului  și nu m-a mai lăsat să plec decât arareori. Mi-am făcut blog, am primit tot felul de provocări, am cochetat cu înțelesuri noi, am învățat de la zero despre zeci de chițibușării pentru armonie și interacțiune, am prins încredere, am pierdut-o, iar am legat-o fedeleș de mine. E evident că  încă mi-e teamă că-mi desfășoară cineva ițele mele încurcate, semn pentru care am tot stat pe margine și am luat notițe.

Si asa observ, din 2013. Primăvară-toamnă eu intru în atmosfera Superblogului dar din loc călduț, nepărăsindu-mi zona de confort. Am ținut pumnii unora, i-am susținut cu toată ființa mea pe cei în care credeam, am lăsat comentarii, aplauze, distribuiri; mă uimeau texte scrise atât de interesant, de nu bănuiai că ar fi articole publicitare. Categoric, mă fascina concursul, dar eu eram infasurata, cum va spuneam, in inchipuiri. Atat de implicata eram, incat am visat-o, fara sa se stie la acel moment, pe Dana Lalici, câștigătoare, am și articol doveditor in acest sens. Dana a castigat, evident, și de atunci am păstrat ceva in mine, inclusiv sucul de scoică, nebunia aia de gând al ei. Doar că, în momentul în care  venea înscrierea, eu renunțam. La fel mi se întâmplă și acum, și, deși e totul scris negru pe alb, încă mă întreb ce aș căuta eu printre oameni care chiar iubesc acest concurs, se cunosc și au continuități despre care  doar am citit sau pot să-mi închipui. Zilele trecute mă bucuram că am învățat să fac un print screen și să-l decupez. Patetic. Evident că îmi vine să fug, amintindu-mi câte imagini cu tricouri haioase, create de voi, am văzut, sau câte ștampile extraordinare invadaseră virtualul, de exemplu. Voi putea sau nu să țin pasul cu cei care au microbul Superblogului în sânge, nu știu. Dar, măcar, voi încerca.

Așa ca eu, Adriana Tîrnoveanu, om al Brașovului, deși am o primăvară provocatoare și câteva proiecte în derulare, îmi anunț înscrierea în Superblog  Spring 2016. Am citit regulamentul și sper să nu mă poticnesc de la început, caci numai cand aud cuvinte precum platformă și f5  deja mă iau depresiile.  Despre susținere, nu știu ce să zic, as cam avea nevoie. Am pierdut multe in acesti 3 ani de blogging și am câștigat altele. Văd la tot pasul discuții despre. Pro și contra, cum altfel. Am fost pe rand in fiecare, deci nu mă mai impresioneaza aspectul. Sper atât să reușesc și eu să fac față acestui concurs, în direct, și nu doar de pe margine. Cred că merit asta. Iar dacă abandonez pe parcurs, nu aș face altceva decât să întăresc cuvintele din prima frază când spun că nu știu mereu ce vreau. De data asta aflăm împreună. Dacă doriți totuși și voi, aici e inregistrarea.

superblog

12. Da, e numărul care guvernează această ediție. Iau prima cifră, doar, de acolo, ca e prima dată când nu-mi pierd curajul pe drum. Pentru cei care mă citesc, și aici mă refer la cei de pe facebook, voi da detalii pe parcurs despre ce înseamnă competiția asta. Eu voi scrie tot un fel de povesti, dar sa vedem daca reușesc sa trec peste faptul ca sunt cam previzibilă și, cine știe, poate chiar voi reuși sa am niște idei arătoase. Dacă nu, n-am pierdut nimic, nici măcar timp. Totul intra la experiență.  Ce să zic? Succes, vouă! Si mie!

Mărgăritar publicitar

Sunt gurmandă, şi mă tratez cu…

Am primit anul acesta foarte multe întrebări pe privat, pe mail şi pe facebook, despre „dispariţia mea misterioasă din on-line din preajma sărbătorilor”, deşi anunţasem că îmi iau vacanţă, oarecum.  Nu am convins pe nimeni că nu aş fi găsit ceva timp pentru impresii. Cu adevărat, dar cum să explic că sarmalele nu se fac singure, că prăjitura cu fructe mi-a răpit şi ultima secundă liberă, că fursecurile cu nuci şi ciorba de perişoare necesită ceva migală şi că, pe lângă toate astea, musafirii ce se anunţau trebuiau hrăniţi ca de sărbători: cu ce era mai bun şi mai festiv? Aşa că, pe lângă colinde şi beteală, bucătăritul devenea unealta lui Moş Crăciun către cadoul perfect, pentru că omul sătul e şi foarte generos  sau nu?
Ehehe, de unde să fi ştiut eu că există bagheta magică şi printr-un singur click poţi obţine o aplicaţie perfectă chiar şi pentru această problemă? Poate aşa nu aş fi pierdut momentul primilor colindători  pentru că eu tocmai scoteam friptura din cuptor. Sau pe soră-mea adormită pe fotoliu cu Toto, căţelul flocos, din acelaşi motiv. OF! Dacă aş fi ştiut că există FoodPanda România ce tocmai a selectat o mulţime de restaurante, dintre cele mai bune, din zona în care ne aflăm fiecare, ca noi să ne alegem stilul culinar favorit şi să putem comanda uşor orice ne dorim, zău dacă nu mă grăbeam imediat spre calculator. Timpul pierdut era acum istorie, eu fericită cu mâncarea gata pregătită pe masă şi efort zero.
Nu e un secret că locul nostru de muncă ne răpeşte o mulţime de timp. Niciodată nu mi-au plăcut sandwiciurile, aşa că prefer livrarea la domiciliu şi pentru asta am un sertar plin de pliante încercând să găsesc un curier care să-mi aducă la cabinet ceva, nu numai comestibil dar şi un pic apetisant, pentru că merităm, nu? De mâine acel sertar va fi gol, iar panda îmi va selecta cel mai apropiat restaurant din Braşov care să mă ajute să nu mai fiu ca în goana după o farfurie bună cu mâncare. Aşadar,  comandând mâncare on-line de pe foodpanda.ro/restaurants voi obţine ofertă diversă, accesibilă, rapidă şi de ce nu, spre final, ..delicioasă. Nimic mai simplu, nu? Unde mai pui că poţi compara preţuri, ţi se spune timpul de livrare, poţi gestiona uşor diferenţele şi nu eşti obligat să foloseşti doar pliantul ce prin intâmplare a ajuns în cutia ta poştală. Poţi fi informat într-un mod rapid şi diversificat!
Săptămâna trecută, sâmbătă mai precis, a fost ziua mea de naştere! Ce mi-am dorit? Un telefon nou, că de pe cel vechi aplicaţia pentru mobil, ce tocmai am descoperit-o şi pe care  aceiaşi profesionişti o recomandă fiecărui pofticios, o zăresc cam în ceaţă. Dar voi să o accesaţi! Merită! Eu deja  am căutat cele mai bune oferte pentru o livrare festivă la aniversarea celor…….!
sursa: tiparo.ro

Nu, nu vă spun asta, ci doar vi-l trimit pe panda ca dar. Poate mă sfătuiţi voi ce şi de unde să aleg, că pe 24 e ziua soră-mii şi facem alt bairam. Şi-au întins oamenii ăştia peste tot reţeaua. În plus, săptămâna viitoare, voi fugi trei zile de acasă (cadou suplimentar). Nu ştiu încă unde, dar ştiu că serviciul lor este valabil în toată ţara. Aşa că doar celelalte amănunte contează, mâncarea o rezolvă ei. Mulţumesc, FoodPanda!

Mărgăritar publicitar

Goana după cadoul perfect

Acum şapte-opt ani, nu mai ştiu cu exactitate, mi-am rupt picioarele umblând prin magazine să caut un cadou de Crăciun unei întregi familii, dragi nouă, de altfel. Am căutat, m-am învârtit, am sucit o mulţime de articole şi am ales ceva pentru fiecare, pe măsura bugetului, nici prea mare, dar nici prea mic. Când am dus cadoul, prietenii noştri nu erau acasă, aşa că l-am lăsat unei persoane ce întâmplător se afla în casă. După câteva zile, la telefonul cu urări, am simţit cum doamna casei evita să spună dacă i-a plăcut ce a găsit. Într-un târziu, am auzit şoptit: „Ei, nu prea ne-aţi nimerit, poate altă dată!” Poate veţi spune că nu trebuiau rostite aceste vorbe.Poate că nu, nu ştiu, dar eu din momentul acela am învăţat că oamenilor nu le duci cadouri forţat, că nu poţi pune sub bradul cuiva ceva ce te reprezintă, sau nici măcar nu o face; ci trebuie să ştii câte ceva despre persoana cui dăruieşti, că ai nevoie de amănunte  dar şi de locuri de unde poţi cumpăra produse de calitate care să bucure şi să încânte orice om, fără teama că după ce le ieşi din casă vor fi dosite într-un ungher de pod sau garaj. Dacă atunci ştiam că a cumpăra on-line e mai simplu şi cu siguranţă găseşti ceva pentru fiecare membru, atunci probabil incidentul nu ar mai fi existat şi cadoul ar fi arătat cam aşa:

magazinul borealy.ro
Cine mă cunoaşte ştie deja că îmi plac poveştile, că îmbrac orice întâmplare în mărgăritare, că le înşir şi deşir şi scot ca din joben cuvinte despre orice. La fel fac acum şi cu darurile. Am dovada vie, şi prietena mea poate confirma, că nu mai trimit niciun obiect care nu descrie persoana respectivă. Că orice lucru trebuie să vorbească despre pasiunea sa, despre un hobby, sau de ce nu o plăcere culinară. In fiecare an, de Ajun de Crăciun, avem o tradiţie de a merge la prietenii noştri Dan şi Olga unde dăm startul sărbătorilor şi facem schimb de impresii de peste an. Clar nu lipseşte bradul, împodobit impecabil, ne amuzăm de pulovărul verde cu reni al gazdei, de şerveţelele de masă roşu cu verde, de vesela cu brăduţi sau lumânările în formă de globuri. Greu să îi mai nimereşti cu ceva în plus, în abundenţa asta de obiecte.

magazinul Borealy.ro

Şi totuşi, explorând în acest rai al cumpărăturilor virtuale, uite cum descopăr eu o cutiuţă muzicală perfectă, la care primeşti bonus un pandativ delicat, şi uite cum povestea mea prinde contur; cum Alexandra, fata de 12 ani a prietenilor noştri îşi primeşte porţia de candoare dar şi de cochetărie într-un cadou inedit şi special. Pentru Olga, m-am gândit că un set de tort, cu Moş Crăciun desenat pe el, ar face-o  fericită şi i-ar întregi colecţia, iar Dan s-ar bucura la un joc de poker şi ruletă, fiind sigur că aşa ne va aduna pe toţi, nu doar de sărbători cunoscute. Simt cum ne-am distra văzându-le feţele încântate, fără a ne fi teamă că am greşit, şi amuzându-ne la gândul că pot crede că am colindat tot oraşul pentru aceste daruri.

Mă gândesc dacă, acum doi ani când mi-am rupt glezna pe 14 decembrie, aş fi ştiut de magazinul borealy.ro soţul meu ar fi primit şi altceva în afară de un pupic de mulţumire şi recunoştinţă, pentru că produsele au termen de livrare rapid, cutii gratuite pentru împachetat şi se ţine cont la detalii.  Eu am văzut nişte mănuşi lungi de piele, o nebunie. Oare mă aude cineva?  Sunt la un click distanţă. Moş Crăciun?