Mărgăritar publicitar

Prin praful vieții cu prieteni noi

Știți momentele acelea când faci una nefăcută și rămân în tine ca o lecție? Aveți și voi clipe cînd vă imaginați cum ar fi fost dacă ați fi descoperit, la timp, oameni și locuri? Dacă acum 10 ani aș fi știut că ofertele la aspiratoare profesionale sunt atât de vaste, pe un site sigur și divers, cred că aș fi fost, de atunci, fan;  magazinul MarketOnline.ro fiind loc de șapte stele, unde orice îți dorești, în materie de electrocasnice, devine realitate, și de unde poți comanda și primi, în siguranță, orice obiect aflat pe rafturile lui virtuale. Și chiar dacă aceste informații existau și atunci, la mine au ajuns abia acum, se pare, dar la timp să prind și eu ofertele de primăvară, căci nu mi-ar strica un aparat de gătit la aburi, că tot am început dieta, de 10 zile.

Mereu am umblat după oferte, doar că am uitat că ale unora pot fi otrăvite precum mărul Albei ca Zăpada; de asta insist pe siguranță și încredere, pe facilități care se văd cu ochiul liber, pe transparență, costuri permisibile și chiar posibilitatea de returnare, veți vedea imediat de ce, căci am să vă povestesc despre o perioadă în care „a face curat”, însemna să te lupți cu balaurul, dar să-l învingi doar cu zen-ul propriu, căci el te-ar fi ucis din prima. Mai ales prin repetiție. Dar despre ce aș mai fi scris eu acum, dacă nu s-ar fi întâmplat aievea?

„Când mi-am cunoscut soțul eram de atâta vreme singură că nici cuvântul burlăciță nu ar mai fi înfrumusețat situația. Locuiam la bloc, și apartamentul meu strălucea de ordine, curățenie și de o singurătate exemplară. Trist, dacă mă întrebați pe mine, cea care, după 11 ani, are o herghelie de căței care au grijă să evidențieze această amintire, de parcă ar fi un SF veritabil.

Și a apărut soțul, și primul animăluț, că soț fără animăluț nu se putea, era scris în codul lui genetic. Pe lângă dezordinea apărută, ca din senin, Palatul meu de Cleștar  era, în închipuirile mele, invadat de părul unui singur motănel amărât. Mochetele mele plângeau, credeam eu,  sub ochii mei tulburi. Semn pentru care am decretat:

Iubire, avem o problemă! Ne trebuie aspirator performant! Nu mai pot cu pisicul! E păr peste tot!

Unde să facă, în ditamai cleștarul înghețat, atâta păr, nici că vedea soțul, dar pentru ca începuturile unei relații te fac să nu gândești liber, încuviință tacit, căci, în sinea lui, recunoștea că se săturase de periat fantomele de pe covor și nu i-ar fi stricat un ajutor pe măsură; dar în mintea lui jucăușă derulau, ca o detașare de la seriozitatea și panica mea, secvențe amuzante, printre puținele care ne-au îndulcit copilăria, cu „Bălănel și Miaunel și aspiratorul. Nu-i mai știți? Uite dovada, iar bărbatul meu spune că erau singurii care-l puteau convinge să aspire, atunci când era mic. Eu am senzația că încă se mai joacă uneori cu ei, prea face multe boacăne.

A doua zi, la aniversarea unor prieteni, în capul mesei, găsim așezat un om-munte, cu alură de șef, doar că de șef al bișnițarilor, simțeam noi. Își ridica mâna dreaptă și  scutura, printr-un semn răsucit, ce devenise tic, un ceas de mii de euro, doar, doar, vom începe să-l aplaudăm. N-o facem, dar îi aplaudam, imediat, soluția la „problemele noastre imaginare” despre care aflaseră toți, destul de repede, căci așa e cu microbii, circulă nestingheriți nu doar pe covoare, ci și prin minte.

Vă vând eu cel mai revoluționar aspirator! Are tot felul de funcții; spală cu detergent, fără detergent, aspiră precum Samantha, ca o vrajă!, și cred că făcea si ouă prăjite, căci noi am gogonat ochii ca la melc și, fără să întrebăm prețul, la cât de euforici eram, ne trezim cu livrare imediată, la cabinetul stomatologic, unde ne desfășuram activitatea, căci îi era omului mai în drum.

Ce să vă mai zic? Am primit, frate, o caricatură, ca un coteț cu tot cu găini în el, care se făcea că aspiră, spală, mătură și lustruiește. Ne-a făcut demonstrația și a plecat. Am rămas, fără să pricepem mare lucru. Nimic despre factură, bani sau garanție. Prietenul nostru, în casa căruia făcusem tranzacția, a venit, a doua zi, senin: ”Stați liniștiți, am plătit eu și mi-i dați voi. 1000 ron!” Să trimit cotețul înapoi și mai multe nu. Dar am renunțat, de rușine, cred că știți sentimentul ăsta de care, mulțumesc lui Dumnezeu, am scăpat miraculos, între timp. Numai ca peripețiile acum începeau.

Intru eu, tot în cabinet, imediat după achiziția beton, și găsesc doi bărbați, soțul și prietenul nostru de familie, care încercau să potrivească rezervoare, detergenți, apă, furtune. Ziceai că fac lego; nimic nu era de acolo. Când l-au asamblat, și-au dat seama că bălăngăneau niște bidoane atașate, iar din niște furtunele se prelingea apă ca la robinet.  Nu știu ce făcuseră, însă,  dar, pe hol și în sala de așteptare jurai că te afli într-un film vechi în care oamenii pluteau într-o baie cu spumă, că așa zisese omul, că se poate folosi. Totul se clăbucea și ieșea ca un abur care nu se mai termina. Ziceai că „sporește, Doamne, sporește-l” se mutase la noi, iar eu nu înțelegeam nimic din invenția asta care nu părea ca ne-ar fi ușurat viața cu ceva, dimpotrivă, o complicase.

Și așa am dus-o multă vreme. Când era vorba de curățenie și dispărut paranoia firului de păr, intra în acțiune cotețul. Dar și nervii soțului. Un lucru contrafăcut, asamblat prost și care nu avea nicio calitate; nici vorbă de promisiunile mieroase. A ajuns, într-un final, chiar pe post de cuib pentru găini, la mama, în ogradă, cu niște paie peste, fix așa cum merita să aibă destinația, iar noi am trecut prin alte peripeții, cu alte aspiratoare, deși se pare că pretențiile noastre erau normale, căci, după cum observați mai jos, mereu oamenii au aspirat spre lucruri de calitate.

sursa: google, reclame de ieri

Am schimbat vremurile, și domiciliul, locuiesc la casă și am, nici mai mult, nici mai puțin, 6 câini, dintre care trei stau mai mult în interior decât în curte, răzbunând nebunia de început cu bobul de mazăre transformat în păr de animăluț. Obsesia curățatului a rămas, mai ales în aceste condiții, iar pentru asta, aspiratorul cu apă mi s-a părut, mereu, o soluție extrem de utilă, mai ales pentru sănătate și aș putea spune că este marea mea pretenție, chiar dacă pare greoi, pentru unii.

Totuși, nu vreți să vă imaginați ce înseamnă, la noi, o curățenie generală de primăvară sau doar una obișnuită. Poate fi oricum, dar nu banală; iar aspiratul e o distracție și o bucurie, chiar dacă ridicăm cățelul, punem cățelul la loc, ocolim altul,  se burzuluiește cel isteric la furtun, ca la elefant, de nu știm, în final, dacă am terminat cu treaba sau o luăm de la capăt.”

arhiva proprie

Evoluția de la pisic la câini e cu sacrificiu,  de la apartament la casă e la fel, dar de la „cotețul de găini” fără garanție și cu preț de bișniță, la aspiratorul Rohnson Aquatech R 144, cu 24 de luni garantate, evoluția nu poate fi decât firească, dacă nu ar fi de-a dreptul spectaculoasă. El ar fi fost, cu adevărat, și atunci, alegerea perfectă, aspirația perfectă. Pentru mine. Cu el mi-aș fi scos gărgăunii din cap și de pe covoare fără să iau țeapă veritabilă, căci e ușor de folosit, cu vreo cinci perii la purtător, cu un filtru ce poate reține si cele mai fine particule, cu accesorii flexibile și mâner ergonomic, încât aș fi putut și aș putea face curat, singură, fără să strâmb din nas la prea mult praf sau să înot în ape tulburi, căci performanța acestui produs poate bate, după cum am aflat, trei căței, lejer, darămite pe un motănel pișpiriu! Avantajul mare, însă, stă în faptul că se poate folosi  și în varianta uscată, căci nu vă ascund faptul că soțul a rămas cu resentiment față de acest aspect și așa reușim să fim amândoi mulțumiți, adăugând la el și puterea lui mare de aspirare și consumul de bun simț, care întregește utilitatea perfectă.

R-apid O-riginal H-aios N-ervos S-olid O-fertant N-eobosit

Și cum nu e om să nu fi scris în viața lui o poezie, cred că așa nu există vreunul să nu fi făcut curat  în condiții în care, cu siguranță, lucrurile nu au funcționat perfect. Să ne imaginăm, așadar, cum ar fi dispărut acele momente dacă am fi fost posesorii unei astfel de jucării performante. Cam bine, nu? Ma gândesc însă, că or fi amintirile drăguțe, prin fobiile mele închipuite, de exemplu, căci îmi picură în suflet doruri moi de pisici ce nu mai sunt, dar prezentul poate aduce alegeri potrivite și poți începe, chiar azi, o primăvară cu prieteni noi, pe care tocmai vi i-am prezentat.

Îndrăzniți! Dacă, totuși, sunteți multumiți de cel pe care-l aveți, e foarte bine și asta, dar nu se știe când vă poate ajuta informația, cui o puteți împărtăși sau când dați, și voi, peste omul spân cu tic la mâna dreaptă, pornit să vă vândă aspirații contrafăcute. Eu m-am lecuit, știu ce aleg și abia aștept să-l încerc!

Soarele de primăvară  face praful să se vază,

Un aspirator cu apă este cel ce vă salvează.

Și de credeți că-i reclamă pentr-un altfel de produs,

Vă-mprumut o boroboață, care-n viața mea a strâns

Zâmbete, melancolie, chiar de-a fost, atunci, cu dramă,

Dar concluzia, se știe, cumpărați ce vă îndeamnă

Inima, dar nu uitați,

Doar, să vă documentați!

prin…

logo_marketonline_mic1

  Cu acest articol  particip la prima probă din SUPERblog Spring 2016, sponsorizat de Marketonline.

34 de gânduri despre „Prin praful vieții cu prieteni noi

  1. R-apid O-riginal H-aios N-ervos S-olid O-fertant N-eobosit :))))
    Da, eu nu as putea spune ca ma laudam cu odaia perfect curata, pentru ca am fost o dezordonata toata adolescenta si tineretea mea. Pe mine m-a apucat sa arat ce pot, exact când nu era cazul… când aveam serviciu, barbat, copil, motan si un aspirator de toata beleaua! Tragea pe-o parte si descarca pe alta! :)))
    Succes. Adriana!

    1. Mulțumesc, Dani! Mereu am fost obsedată, dar am avut și eu zile în care munceam 20 de ore, zile in sir. Cand ajungeam acasa, mâncam o punga de fistic și o cutie de toffefe. Ghici unde aruncam cojile? Fix pe jos, cu ura pentru viața pe care o duceam atunci. Aveam o tanti care curața săptămânal. Deja știa când sunt în depresie. Apoi, brusc, am intrat în dimensiunile obsesiilor. Si asa m-a gasit Mihai. Mulțumesc, Dani! Și ție!

    1. Acum fii cinstit și recunoaste că pentru herghelia noastra de căței ar fi perfect. Nu te-ai mai chinui tu cu periatul! Eu nu renunț la ideea mea, e drept că data trecută am făcut tranzacții ca pe vremuri, când luam lucruri pe sub mână, de parcă nu erau magazine specializate. Naivi mai eram. Plus că ăla, spre deosebire de astea profesionale, nu mergea, nene, fără apă. Aici au perii pentru varianta uscata, perii pentru cea cu apa. Lux..

    1. Păi, dacă tu nu-l știi, atunci cine?

      Da, mulțumesc pentru aprecieri. Am citit aseară o mulțime. Deși e greu să faci comparații, mulți au scris minunat și bucuria constă în faptul că pentru un prim advertorial, cred că m-am descurcat.

      Să avem baftă cu toții!

    1. Știi că nu m-am putut abține să nu găsesc eu câteva elemente vechi să-mi întregească amintirile, nu? Altfel n-as mai fi eu fata poveștilor și amănuntelor!

      Știi cât de mult mă bucur că ai lăsat un rând de apreciere și la primul meu advertorial, nu? Sărut mîna, Cita și un 8 martie cu sănătate și bucurii îți doresc!

  2. Adriana, am citit articolul tău, iar în momentele astea mi-aș dori să se inventeze un aparat care să aspire suferința. Multă baftă în continuare și chiar dacă nu o să mai pot lăsa un semn al trecerii mele pe aici să știi că îmi vei fi mereu în gând.

    1. Si tu, mereu! Ce sa zic mai mult decat stii? As vrea sa dispara orice suferinta din viata ta. Va doresc sanatate. Ma voi ruga pentru asta, in felul meu. Stii ca iți sunt alături, conteaza pe mine.

  3. Ti a iesitttt! 🙂 yupiiii
    si eu am renuntat de multa vreme la gandul unei case ca la revista desi ma mai apuca din cand in cand elanul, revolta, piticii. dar cu doi copii si o pisica e doar o iluzie. si acum sta aspiratorul in hol asteptand sa l plimbe cineva prin casa :))).

    1. ..ba, eu sunt nebuna! Imi ies amândouă, și casa de revista și aspiratul și traiul cu cățeii. Bine, aspir de două ori pe zi, dar asta e altă discutie. Numai că mie nu-mi plange nimeni sau vrea la joaca in parc. Dacă nu putem iesi, le ajunge curtea. De la un timp, am luat-o razna cu obsesiile mele. Pierd o gramada de timp, dar asta e. Dar sa traiasca si mătura. Aia de 8 lei, cum zicea sotul ..

      Zi faină să ai!

  4. Am ras inchipuindu-mi toate scenele si replicle nescrise aici. Stiu ca atunci nu era de ras dar acum dupa ceva timp cred ca si voi radeti. Talentul tau de povestitor si-a spus cuvantul. Ti-a iesit 😉 . Aspiratorul Rohnson e ideal pentru iubitorii de animalute , dar mai ales de sanatate. Asa ca atunci cand al nostru se va cere la pensie,stiu unde sa caut.

    1. Bre, avea niste defecte ca-l facea de neasamblat. Cand am pus și detergent, desi nu era obligatoriu, s-a revarsat precum Dunărea in mare, cu clăbuci. Curgea din furtunele, de sotul meu zicea că navigheaza, nu aspira. Un bucluc total. Eu chiar mă pregătesc să vad ofertele, desi eu stiu de ce vreau aspirator cu apa, din acelasi motiv pe care l-am avut atunci. Eu am vorbit fix pe cazul meu, dar sunt mulți cu astm, cu alergii, copii mici.

      Sa ai o zi frumoasa!

    1. M-am apucat de nevoie. Anul trecut am reușit imposibilul. Si daca l-am facut posibil, s-a asternut delăsarea. Nu vreau sa ma apuce la vara, n-am noroc sa fiu slăbuță, desi inca nu ma plang de nimic. Mulțumesc. Sa avem succes cu toții, oricum aspiratorul tot va ajunge la cineva și vom primi confirmari, dar eu stiu ca optez pt cele cu apa.

  5. Eu prin asemenea peripeții cu produse contrafăcute nu am trecut, nici că am avut cine știe ce mărci de aspiratoare nu mă pot lăuda, doar din cele obișnuite, să zicem, dar ăsta chiar îmi face cu ochiul, mai ales că e la ofertă. M-a distrat povestirea ta și m-a făcut curioasă, în același timp, în legătură cu superaspiratorul despre care zici. Ar fi un cadou potrivit, astăzi, de 8 martie, chiar dacă îl voi primi peste câteva zile. Succes! 🙂

    1. Sincer, am mai pățit-o cu un ceas. Dar era cu vreo 18 ani in urma, dar asta a fost de departe ingrozitor. Acum stiu și de ce nu a mai fost de gasit omul, după, dar și noi ne lasasem pagubasi. Era ca si cand aveam produsul de la targul de vechituri, fara acte, dar cu bani multi. Aspiratorul cu apa nu lasa praful sa se imprastie, dacă ai sti cum arata apa după ce aspiri, nu s-ar mai gandi nimeni ca e voluminos. Pe mine m-a corupt Vavaly sa-mi iau steamer, dar sper sa mai tina și oferta asta la Rohnson. Mulțumesc mult pentru tot!

  6. M-ai facut sa rad…Cam asa eram si eu pana sa am familionul si copil. Adica tineam sa fie totul fix la locul lui. M-am lecuit tot cu un aspirator bun care ma scuteste de stres. Tehnologia e mare lucru in aceste zile!

    1. ..da, eu am fixuri și acum, dar n-am copii. Marea mea pierdere. Si am fost singura prea mult timp, pana la 35 de ani. Uneori femeia aia mai apare in vizita și vrea tehnologie. Sotul e zen, el inaltă zmee tricolore. Tare mă bucur de cuvintele tale. Mulțumesc!

  7. Adriana, mersi fain pentru hohotele de râs stârnite după o zi grea de muncă! Ţi-am postat articolul pe FB şi mă chinuiam să găsesc tastele… Mă vărsam de râs şi lacrimile mă băgau în ceaţă… Aspiratoru’ ca aspiratoru’, da’ bine că ţi-a trecut prosteala cu „palatul de cleştar”… Al tău soţ merită un premiu, pe care să i-l dai tu, fireşte! Uitasem complet de Miaunel şi Bălănel. Încă un prilej de mulţumire! Mi-am găsit o distracţie nouă pe Youtube şi o sursă de reenergizare. Articolul e super tare! Ba, chiar mi-a adus aminte de-o problemă: mi-ar cam trebui un aspirator nou, că ăsta vechi a cam obosit şi trage în reluare… Păcat că n-am de unde lua unul cu Miaunel şi Bălănel la pachet. Să-ți trăiască prietenii câini!

    1. Ei, greu sa folosesti o intamplare de-a rasu’-plansu’-într-un articol publicitar, dar eu chiar cred că palatul de cleștar a fost promotor al tuturor mofturilor mele actuale, inca am reminescente, altfel nu as crede asa de tare intr-un aspirator cu apa. Dar, acum, chiar că parcă suntem Miaunel-eu și Bălănel-Mihai ăn lupta cu părul de căței. Dar cum spui tu, să ne trăiască prietenii câini, că multe boroboațe strîngem astfel în tolba cu amintiri. Mulțam de vizită, Dănuțo!

  8. Eu zic ca 92 pentru acest articol, care fie vorba intre noi putea fi mai bun dacă-l lăsai in prima formă, fără polologhie inutilă, e un inceput promitator. Acum vezi ce note iei la celelalte ca tin contabilitate intr-un comentariu final, de după concurs. Ca acum.

    1. ..azi voiam să mă retrag, parcă nu simt nicio bucurie. Nota mea e pe drept pentru cum am scris și doar subiectivă fiind, ce voi face in rest nu știu..

Va multumesc pentru vizită si semn, dar inainte de a lasa un comentariu, va rog sa cititi politica de confidentialitate a blogului, si va reamintesc ca oricand va puteti dezabona de la comentarii sau de la continutul acestui blog