Mărgăritar publicitar

Goana după cadoul perfect

Acum şapte-opt ani, nu mai ştiu cu exactitate, mi-am rupt picioarele umblând prin magazine să caut un cadou de Crăciun unei întregi familii, dragi nouă, de altfel. Am căutat, m-am învârtit, am sucit o mulţime de articole şi am ales ceva pentru fiecare, pe măsura bugetului, nici prea mare, dar nici prea mic. Când am dus cadoul, prietenii noştri nu erau acasă, aşa că l-am lăsat unei persoane ce întâmplător se afla în casă. După câteva zile, la telefonul cu urări, am simţit cum doamna casei evita să spună dacă i-a plăcut ce a găsit. Într-un târziu, am auzit şoptit: „Ei, nu prea ne-aţi nimerit, poate altă dată!” Poate veţi spune că nu trebuiau rostite aceste vorbe.Poate că nu, nu ştiu, dar eu din momentul acela am învăţat că oamenilor nu le duci cadouri forţat, că nu poţi pune sub bradul cuiva ceva ce te reprezintă, sau nici măcar nu o face; ci trebuie să ştii câte ceva despre persoana cui dăruieşti, că ai nevoie de amănunte  dar şi de locuri de unde poţi cumpăra produse de calitate care să bucure şi să încânte orice om, fără teama că după ce le ieşi din casă vor fi dosite într-un ungher de pod sau garaj. Dacă atunci ştiam că a cumpăra on-line e mai simplu şi cu siguranţă găseşti ceva pentru fiecare membru, atunci probabil incidentul nu ar mai fi existat şi cadoul ar fi arătat cam aşa:

magazinul borealy.ro
Cine mă cunoaşte ştie deja că îmi plac poveştile, că îmbrac orice întâmplare în mărgăritare, că le înşir şi deşir şi scot ca din joben cuvinte despre orice. La fel fac acum şi cu darurile. Am dovada vie, şi prietena mea poate confirma, că nu mai trimit niciun obiect care nu descrie persoana respectivă. Că orice lucru trebuie să vorbească despre pasiunea sa, despre un hobby, sau de ce nu o plăcere culinară. In fiecare an, de Ajun de Crăciun, avem o tradiţie de a merge la prietenii noştri Dan şi Olga unde dăm startul sărbătorilor şi facem schimb de impresii de peste an. Clar nu lipseşte bradul, împodobit impecabil, ne amuzăm de pulovărul verde cu reni al gazdei, de şerveţelele de masă roşu cu verde, de vesela cu brăduţi sau lumânările în formă de globuri. Greu să îi mai nimereşti cu ceva în plus, în abundenţa asta de obiecte.

magazinul Borealy.ro

Şi totuşi, explorând în acest rai al cumpărăturilor virtuale, uite cum descopăr eu o cutiuţă muzicală perfectă, la care primeşti bonus un pandativ delicat, şi uite cum povestea mea prinde contur; cum Alexandra, fata de 12 ani a prietenilor noştri îşi primeşte porţia de candoare dar şi de cochetărie într-un cadou inedit şi special. Pentru Olga, m-am gândit că un set de tort, cu Moş Crăciun desenat pe el, ar face-o  fericită şi i-ar întregi colecţia, iar Dan s-ar bucura la un joc de poker şi ruletă, fiind sigur că aşa ne va aduna pe toţi, nu doar de sărbători cunoscute. Simt cum ne-am distra văzându-le feţele încântate, fără a ne fi teamă că am greşit, şi amuzându-ne la gândul că pot crede că am colindat tot oraşul pentru aceste daruri.

Mă gândesc dacă, acum doi ani când mi-am rupt glezna pe 14 decembrie, aş fi ştiut de magazinul borealy.ro soţul meu ar fi primit şi altceva în afară de un pupic de mulţumire şi recunoştinţă, pentru că produsele au termen de livrare rapid, cutii gratuite pentru împachetat şi se ţine cont la detalii.  Eu am văzut nişte mănuşi lungi de piele, o nebunie. Oare mă aude cineva?  Sunt la un click distanţă. Moş Crăciun?

14 gânduri despre „Goana după cadoul perfect

  1. Sunt cel mai bun martor pe care il poate avea cineva. Absolut fiecare cadou pe care mi l-ai trimis spunea o poveste, dovedea ca ma cunosti bine si ca ai ales cu cea mai mare grija cadourile, in asa fel incat toate sa imi placa si fiecare sa „imi vorbeasca”.
    Iti spun sincer, de cand am descoperit magazinul Borealy doar acolo imi sta gandul. Prieteni sa avem, ca de rest nu ne putem plange, e plin cu tot ce si-ar putea dori un om.

  2. o pisicăăă… o pisică vreau şi eu! se aude? miau, miau! 😀
    ar fi amuzant ca atunci când ne vom întâlni prima oară în gaşcă lărgită să purtăm cu toatele darurile acestea borealy.

  3. Speră, speră! Dacă nu…iţi trimit niste viniluri şi pentru la anul dăm comanda. Rămâne scris aici şi nu mă incurc. Phoenix, Radule? Mă duci in vremuri demult apuse cand am gasit in casa cuiva un disc cu…”cantafabule” şi nu le stiam. Eram asa prostuta…că mă miram de nume. Offfff! Ce scriu eu…public…

  4. Prin tine mi-am demonstrat că a cunoaste pe cineva inseamna un pic mai mult decat lăsăm să se vada. Cand ti-am trimis cadoul de ziua ta, am cules obiecte ce stiam că te fac să vibrezi, că te bucură şi de ce nu…fac parte chiar din plăcerile zilnice. Totul am aflat din povestile tale, din comentarii si discutiile noastre.Asadar, despre tine vorbeam in text şi multumesc pentru confirmare.

  5. Eu i-am lăsat Moşului instrucţiunile de a ajunge la cadoul pe care mi-l doresc („cadou îl poţi accesa de pe această pagină” i-am scris).
    Şi mie-mi place să fac cadouri, iar câteodată mă strofoc tare ca să aleg ceva ce i-ar mulţumi pe toţi, să-i placă şi celui căruia i-l dăruiesc dar şi mie.
    Ar fi frumos dacă Moşu ar face o reuniune a clubului psi.

    P.S.: de multe ori ajung să îmi cumpăr şi mie obiectul pe care l-am făcut cadou.

  6. Da! Adevărul e că pare mai la indemână acum fată de altădată găsirea unui cadou perfect. Mosu…nu cred că poate face reuniune de club psi. Simt. Toti fugim către familii, către vatra, şi nu reusim adunarea perfecta, dar simt că intr-o zi tot ne vom vedea toate fata in fata intr-un party ad-hoc. Cadouri fac putine, desi as vrea sa dau fiecaruia cate ceva, iar in ianuarie, cand e ziua mea, rar primesc ceva de soi, pentru că se gată banii tuturor. Asa le-am povestit despre slăbiciunea mea pentru cusuri de nuiele. Anul ăsta vreau coşuri pătrate sau inalte. Şi uite asa nu investesc mult. De fapt…la anul. Ca anul acesta …mosul a venit in avans.

Lasă un răspuns