Nu, nu pot trăi fără confortul uzual al unei vieți cu care m-am obișnuit. Nu vreau să trec pe opaițe, deși uneori folosesc lumânări din acelea ce păcălesc inocenții, caci au un buton dedesupt și merg cu baterie. Am trăit suficient înainte de ’89 încât să știu ce înseamnă lipsa curentului electric, frigul, program tv de două ore, apă caldă doar la lighean. Eram cu nasul numai în cărți, căci de virtual nici nu se știa, nici pomenea. Mi-a prins bine, dacă vreau să văd partea plină a paharului. Totuși, am fost fată de zugrav visător care-și dorea să scape de etajul nouă al unui bloc cu zece etaje și voia casă pe pământ. Așa au început „economiile”. Restricțiile deveniseră normalitarea vremurilor, iar azi încerc să mă bucur de o viață în care aleg cât și cum să economisesc.

„Stinge lumina! Poartă pantofii ăștia până se rup! Ia plasa asta de pânză (pardon, pe asta am adoptat-o)! Spală-te pe dinți, fără să curgă apa de la robinet (și pe asta) Nu arunca sticlele la gunoi! De reciclare ai auzit?”

Auzisem, mă conformez  și azi, pentru că iubesc pădurea. Doar locuiesc în ea.  Dar tata și-a împlinit visul: a făcut case, iar una mi-a lăsat-o mie, moștenind și spiritul lui, dar cât să stea în ramă cu un mulțumesc alături, căci de mine nu s-a prins chiar tot, decât când m-a lovit în portmoneul propriu.

 Casa mea e ca o sobiță caldă în care ai băgat tăciuni și jarul rămâne mult timp bun, cât să-i  simți dogoarea, dar și suficient de răcoroasă, vara, prin muntele pavăză și adieri de pădure. Am ridicat-o în grad energetic de nevoie, dar nu a fost mereu așa, și cu renovarea ei, am înțeles, în sfârșit, cât de atenți ar trebui să fim cum ne cheltuim banii, pe ce și de ce.

Nu aveți scuze să nu știți, îmi repetă mama, de exemplu! Acum trăiți doar în calculator, acolo găsiți totul, găsiți și ce nu pare atractiv, dar e util. Pe vremea noastră am făcut ce am știut! Renovați? Bine, dar începeți cum trebuie! Nu ca noi!

Acum iar va părea că mă laud cu casa mea, dar mai concret de atât nu se poate. Mulți ne-ar invidia că stăm în mijlocul Brașovului, dar sub munte, în același timp, chiar în pădure. Nu știu, însă, cum să spun lumii, că  fundația și un perete al unei camere sunt, fix, în  stâncă. Dacă pentru unii e inedit, încât își imaginează peșteri și adăpost interesant, după o vreme de locuit aici, nu mai e vreo bucurie, garantez. Tot ce simți e umezeală și răcoare. Dacă mai ai și un acoperiș șubred, pereți atacați de vreme și trei flinticuri de geam, te-ai scos, va merge încălzirea non stop sau vei simți umezeala și mucegaiul. Nea Victor, instalator, electrician de soi și constructor de bază, era mai ceva ca  internetul:

Așa că, înainte, să începem renovarea, într-o iarnă, foarte important amănunt, am ascultat „înțelepții” și, căutând, pe internet, Avizez. ro, am dat de soluții. Ne-am trezit cu niște oameni pricepuți care, înarmați cu unelte SF, au descoperit ușor, printr-o cameră de termoviziune performantă, toate defectele construcției, pierderile de căldură, pereții reci, conductele înfundate, infiltrațiile de aer. Pfui, multe mai erau! N-am mai bâjbâit, ci am obținut, repede, raport complet de stricăciuni dar și soluții pentru ele și imagini cu distribuirea diferențelor de temperatură.

Am plusat și am cerut și un audit energetic, prin auditori energetici atestați, gradul 1, de către Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administrației Publice, și, la fața locului, după ce s-au studiat toate datele problemelor, pe baza expertizei termice si energetice a clădirii, am primit un raport de audit energetic extrem de folositor. Doi pași erau făcuți. Ba, am mai spus și celor care doreau să reabiliteze blocul, unde avem cabinetul stomatologic, despre termografie , de mă simțeam ca nea Victor, înțeleaptă.

 Am pornit renovarea. Buget era, soluții aveam, ploaia încă ne vizita sufrageria, așa că am început. Am pus acoperiș nou, dar și izolație suficientă cât să nu te facă să stai nici cu geamurile cusute, dar nici să te încingi sub el; am vrut să profităm de priveliște și lumină naturală și am ales ferestre mari, termopan, cu trei straturi de geam low-e şi umplutură de kripton, parcă. Zici că-i poveste sf, hmmm. Am un fix azi. Am înlocuit sobele cu o centrală cu un consum mic, dar avem și cuptor cu lemne, sub foișor, romantic și ieftin.

După cum observați, casa e accesorizată cu felinare. Decor pur. Avem iluminatul stradal, fix la poartă, care ne dă o lumină suficientă, seara. Nu am gresie, am podele de lemn, nu se răcesc repede încăperile, în ciuda acelor grade în minus primite cadou de la muntele din curte. Izolația specială pentru pereții umezi, cu un sistem inovator, a fost o adevarată binecuvântare. Polistirenul pus  doar acolo unde permitea construcția, dar și vata minerală sau osb-ul, de grosimi suficiente, lemnul gros al lambriurilor, toate au reușit, pe scurt, să aducă o temperatură constantă, fie vară, fie iarnă. Instalațiile noi, de la robineți, la conducte, lumină temporizată, senzori pe terasa din spate, am până si pentru laptop o veioză usb care să mă facă să nu aprind lumina din jur.

 Nu avem copii, așa că nu merge mașina de spălat non stop, nici frigiderul nu e musai mereu plin, și uneori nici în priză,  dar măcar sunt de clasa energetică A+++.  Cândva, ne vorbeau televizoarele din toate camerele, și nu pe rând, dar  de când cu preocupări on-line au devenit piese de decor. Toți se miră când intră în bucătăria mea că nu sunt la vedere aparate electrocasnice. Nu-mi place evidența lor, dar nici nu mă omor după tehnologii mâncătoare de energie. Nu folosesc mașina de pâine pentru că are program lung de coacere; iar restul la nevoie. Prefer să gătesc rapid și cu consum mic, iar pentru asta am ales cele mai eficiente electrocasnice. Cafetiera e singura care nu vorbește limba economiei,  căci la cât de multă lume ne trece pragul este destul de hărnicuță. Despre becuri economice nu știu ce să vă zic, că le-a montat tot nea Victor, cu indicații și specificații, „că, de acum, gata cu risipa”. Ba a adus și nu știu ce prelungitoare deștepte. Nu am obsesia gadgeturilor, uit că am telefoane, nu las încărcătoare în priză și disper vizitatorii cu ambient de poveste, prin lămpi utile. Primit reclamații în acest sens, că nu nimerește omul prin casă. Nu credeți, veniți în vizită.

Numai nea Victor nu vrea să plece. El insistă că de acum e cazul să ne luăm și certificat energetic, tot prin firma Enermed Impex SRL, de pe Avizez. ro. „Așa, voi nu trebuie să faceți nimic, ci fac ei totul, (ca până acum), doar trebuie să le urmați pașii și indicațiile și la ce bănet ați băgat voi aici, trebuie verificată investiția.”

Aceasta ar fi și recomandarea mea supremă, aflată de pe site și de la nea Victor. Sper că voi, cititorii mei, puteți afla, astfel, la timp, cum, unde, de ce, cu cât, (fără costuri ascunse), orașele unde fac asta frecvent, dar și posibilitatea  deplasării, la cerere, acolo unde e nevoie. Avantajul ar fi că primești, repede și ieftin, ceea ce soliciți, direct acasă. 

Mereu m-au chinuit termenii. Indiferent că ajung la un ghișeu ANAF, la avocat sau doctori, chineza veche îmi e mai simplă, că are semne faine, pe când limbajul  stas te mănâncă de viu. Dar trebuie să-l pricepi de musai. Așa că încerc să îmbin utilul cu plăcutul cât să rămânem, cu toții, cu esențialul în minte. Bine ar fi fost să v-o spun cu ceva umor, dar nu am când e vorba de banii mei. Aha? Și voi la fel? Stăm bine.

Am înțeles că certificatul energetic e cartea de vizită în ceea ce privește performanța energetică a casei  și este, fix, ca atunci când îți iei permisul de conducere, doar că aici vrei să îți iei permisul pentru a putea să-ți vinzi, să cumperi și chiar să închiriezi locuința sau imobilul care-ți aparține, conform legii, altfel tranzacțiile devin nule. Așa cum îți verifici instalația de gaz și coșul de fum, obligatoriu, așa și acesta e tot obligatoriu, chiar și pentru „Prima Casă”, birouri sau orice alt tip de imobil. Punând la dispozitie planul casei, anul construcției, stabilind toate acestea la sediul firmei, telefonic sau on line, vizita la imobil va fi cea edificatoare.

 Litera pe care ți-o vei căpăta, pe acest certificat energetic, valabil 10 ani,  te va face mândru sau, cine știe, te va pune pe economisit bănuți numai buni pentru a obține o avansare în grad. Ca la școală A…e perfecțiune, G…suferință-n portofel. 

 Cu  „google sărci, cum zice nea Victor” căutați casa termos, căci într-acolo aspiră familia noastră,  asta din respect pentru ceea ce ne-a dat natura gratis: soare, aer, vânt, munte, pădure, pământ. Acolo e litera de premiant pe un certificat energetic. Noi? E loc de mai bine. Sper, prin soluțiile noastre, să demonstrăm că preferam să păstrăm, nu să pierdem. Iar voi aflați, din timp, dacă e cazul să puneți casei mănuși, fular sau să te bucuri de ea în rochie de vară.

Eu vă fac cu mânuța de dincolo de geamurile care-mi lasă lumina să intre în casa-sobiță. Acum toarce, o poveste cam serioasă, dar nu mai îmi pare chineza demult, căci rezultatele vorbesc singure, prin Avizez.ro. Știu, „google sărci”, nea Victor! Mulțumesc!

Cu acest articol particip la Superblog Spring 2016, proba numărul 7.