Mărgăritar publicitar

Prefer prezentul colorat

                                                                                                             sursa:youtube
O uram pe Mihaela și-i spuneam Mihahaela,
Din motive evidente: clipe insuficiente
Să te prinzi de-i animație sau o simplă figurație.
Lumea Disney m-a salvat, și-acum, mi-a-mpăcat
Sufletul care tânjea dup-un basm ce derula,
Doar o vreme, la tv, mai ales în sâmbete;
Duminica revenea și strigam: „Parc-aș mai vrea!
smurfs
Însă, eu mă mulțumeam, chiar așa, cu ce primeam:
Câte o Cenușăreasă sau o Heidi mai aleasă,
Ori un Făt Frumos călare, Pif Hercule era tare,
Sau „Rățușca cea Urâtă” era sora mea cea mută,
Zic și de „aristocrate”, de „căței pătați” pe spate,
De Donald nici nu mai spun, că-mi era, chiar, prieten bun;
Chip și Dale furau alune, Ariel plângea cu spume,
Bestia avea Frumoasă și o casă arătoasă.
Dar degeaba erau toate, chiar așa, pe apucate,
Dacă nu știam culoarea, în alb negru prezentarea
Era ca un film stricat, de-ăla vechi, developat:
Să nu vezi că Heidi are, roz, fustița din dotare,
 Că Donald e mariner, cu vestonul bleu-ciel?
Să nu afli că-i gălbui, micul Tweety, care-i pui?
Nici Cenușăreasa-n bal, n-ai culoare, n-ai habar
Cât e de frumoasă, frate, și-n desene animate?
Iar cei patruzeci de hoți îți erau alb-negru toți!
Însă, eram devotată, aveam lume fermecată.
Doar când apărea vecinul, ne-nceta și nouă chinul;
Căci avea casetofon, video, magnetofon,
Era cinefil de soi, dealer vechi de filme noi.
Când mi-am dat seama, cumva, că, numai, în casa mea
Se vedea alb-negru șters, chiar, m-am abonat, din mers,
Să văd Disney cu tot blocul; fericiți pândeam norocul!
 CloudyMeatballs
Am în gând doar o idee, mică, așa, cât o scânteie:
Știți ceva mai amuzant ca desenul animat?
Și-ați putea să-l trăiți, iar, ca în timpul legendar?
Nu știam deloc de ștrumpfi sau de mersul la un surf
Și simțeai că-i imitație, o banală animație
Ce rula, cumva, de zor, pe un post… cam amator.
SurfsUp_DVD_3D
De-aș avea, acum, copii, le-aș lua desene, mii,
Din ele, lesne, să-nvețe de aventură prin povețe,
Din pelicule noi, toate, aduni idei adevărate:
Știi ce-i aceea aparență, despre cuvântul „concurență”,
De-ncredere este chiar bine să se-nțeleagă de la sine.
Scriu și pe blog, povești cu dor, dar nu alb-negru, ci color,
Din lumi de atunci, copilărești, cu bucurie la ferești
Dar și din filmele ce-mi spun că-mpărțim același drum,
 
De ieri, în visul așteptat: prefer prezentul colorat
Cu Empire film, cel „updatat”! Mai bun, complet, nelimitat...
Empire
 Cu acest articol particip la SUPERblog Spring 2016, proba nr 6.

48 de gânduri despre „Prefer prezentul colorat

  1. Da’ ce te-ai albăstrit așa?
    Credeam prezentul că-i voit a fi mai roș…
    (Sigla Empire)

    Dar, de mă uit mai bine, văd:
    Poveste în alb-negru-ai strecurat,
    Iar în albastru doar te-ai cufundat
    Să poți visa…

    1. Cand pui culoare pe Empire, ce să vezi?
      Iți mai rămân de ales vreo două verzi,
      Așa c-am strecurat albastrul cel senin,
      Decât să creadă lumea că-i venin

      Prin negrul zilelor de atunci ce încă strigă:
      Hai, că ai pus-o azi de mămăligă!

      Te pup, Alma! Cu drag!

    1. Da, probabil, și eu, și soțul meu ne-am dorit o lume de basm, neavând copii împreună, e puțin mai greu, așa că am găsit o soluție. Mulțumesc, Radu!

  2. Frumoase amintiri mai scuturi tu de praf, dar chiar că sunt de preferat de mii de ori filmele de animație de acum, ce aduc relaxare, veselie, culoare și da, chiar povețe, lor, copiilor de astăzi, care sunt mult mai norocoși decât am fost noi, în această privință. Chiar era sărbătoare când puteam participa, alături de un grup restrâns, la o seară video. Acum totul e mai simplu, iar când un astfel de distribuitor al filmelor de animație își dorește să ne aducă în atenție ultimele filme chiar e lăudabil. 🙂

    1. Dacă nu ar fi fost lumea Disney, eu aș fi scris, probabil, despre frânturi cu Woody, Speedy Gonzales, Profesorul Balthazar și Lolek Bolek. Buni și aceia, dar nu mă vrăjeau. Imi plac povestile și le preferam desfășurate, iar acel video din vecini era ca o cutie cu vise implinite. Acum le fac altii posibile. Zi buna, curcubeu. La noi e gri, umed și rece.

  3. Măi, Adriana, ești de vis! Ai reușit să mă deconectezi de tot de la starea de inerție și delăsare în care mă aflu de ceva timp. Aduse așa din condei de tine vremurile alea în care primeam cinci minute de desene animate la sfârșit de săptămână parcă nu mai par atât de sumbre. Faine versurile!

    1. Tu nu știi enunțul probei, dar a fost o provocare mare. Doar 400 de cuvinte. In minus ar fi fost și mai bine, dar in plus..dezastru. Bonus, ca ziceau ce au insemnat pentru tine, ce ai prins din ele, cu cine le vedeai și cu ce ti-ar fi de folos in viata de adult. Asa că am vrut sa transmit tot, intens și profund, de aici albastrul textului, cu negru intercalat, de aici curgerea textului, dar dacă ție, cititoarea mea fidelă,ți-au placut, e de bine. Sa speram ca si juriului o sa-i placa ideea mea.

  4. Să nu încercăm regretul pentru ce n-avem, ci cu mulțumirea a ceea ce suntem: maturi cu suflete de copii, care trăiesc în noi și prin noi. Iar desenele animate ne mențin tineri.

    1. Asta spun și eu. Am cules o lume din povesti animate și le asez in locul meu de poveste, aici pe blog. Si chiar sunt multumita, caci astfel nu as mai fi aflat ce vă place, ce anume va incanta, e adorabil sa citesti despre copilul trecut in cel matur, prin textele voastre.

    1. Pai, patru sute de cuvinte și o idee
      Au fost imboldul potrivit, și o scânteie
      Bună, să scriu aici de lume intercalată
      Cu gri pe alocuri, insă colorată
      in suflet!

      Multumesc, Agu! Succes!

  5. Păi, eu ţi-am preluat poezioara pe FB şi-am scris un comentariu, aşa că nu mă pune la încă unul… Redau ce-am scris pe FB:

    Nişte copii crescuţi mari!

    Şi nu e sindromul Peter Pan… e doar o dimensiune a fiinţei rămasă dragă, uneori manifestându-se literar (la mine, cel puţin, e clar!) şi ajutând la o abordare ceva mai roz a vieţii.

    Am citit acum nişte ani o carte a unei terapeute din Republica Moldova, care practica o formă de terapie, mă rog, psihoterapie, cu poveşti. Ideea era că prin basme şi poveşti se reactivează anumite sinapse neuronale intrate la adulţi în „adormire” şi că se întăresc „comunicaţiile” pe anumite trasee neuronale, încât multe din problemele de natură psihică, în special stresul, se pot elibera şi remedia mult mai lejer şi plăcut. Evident, poveştile terapeutice erau special scrise şi am remarcat că toate erau moralizatoare şi cu tâlc.

    Eu am rămas cu nevoia asta de poveşti. Şi de desene animate. Nu vine din frustrare sau dorinţă de evadare, ci din plăcerea retrăirii şi trăirii pentru un scurt timp în dimensiunea mea de copil. Sigur, ochii de adult urmăresc şi alte detalii şi merg pe preferinţe şi selecţie.

    Hai, să nu râdeţi de mine, că şi văd copilul din voi… Şi n-are treabă cu Freud de data asta. E o parte din voi şi să nu-mi ziceţi că nu vă place să fiţi copii în intimitatea voastră, ci adulţi „serioşi”, că nu vă cred. Nu sunt eu mai diferită ca voi în asta.

    Oare de ce se spune că bătrânii dau în mintea copiilor? Păi, tocmai pentru că s-au săturat de „seriosul” vieţii. Au trăit şi au experimentat ca într-un cerc. Cercul vieţii…

    Mulţumesc, Adriana Tirnoveanu, pentru această poezie cu desene animate, în care mă regăsesc total.

    P.S. Şi pe mine mă enerva Mihaela aia!

    1. ..dacă ai mai mult de 400 de cuvinte, te bat! 400, DA? Nu roman din dragoste pentru desenele animate, caci nu e voie de la juriu. Mda, tu ai voie pentru că ție oricum nu-ti plac ingradirile, dar măcar mă bucur ca ti-a plăcut varianta mea.

  6. Mereu o sa ne placa desenele animate și cind vom revedea destul animat din copilărie preferat ne vom aduce aminte cu nostalgie ce frumoasa ne era copilaria

  7. Cu creionul pe hartie o fetita-am desenat… 🙂 Mai departe nu mai stiu!
    Imi plac de mooor desenele animate, filmele de animatie! 🙂 Una dintre nepotele mai râde de mine, zicand ca am vazut mai multe desene animate decat ea – fireste, sunt cu vreo 40 de ani mai mare decat ea dar cand ma uit la desene numai ceva foarte important m-ar misca de acolo.
    Sunt unele care nu-mi plac: cele precum Hanah Montana, de exemplu – am rezistat doar vreo 5 minute. Si nu pot sa le urmaresc pe cele care apar pe anumite canale TV deoarece sunt traduse (toate) de aceleasi cateva persoane, care interpreteaza mai multe personaje iar vocile lor ma zgarie pe creier (nici unora dintre nepotii nostri nu le plac acele voci). No, ca m-a luat valul si ma plang de voci, dar si pe unele DVD am avut parte de ele, asa ca am facut discul cadou unor copii care n-au avut „probleme” cu vocile… 🙂
    Foarte fain ai prins in vers o parte din lumea desenelor animate.
    Succes in continuare!

    1. Mulțumesc pentru urari și aprecieri, cat despre desene, uite cat ai scris tu și cat s-ar mai putea scrie. Juriul chiar „ne-a pedepsit” lăsându-ne sa alegem cum sa folosim 400 de cuvinte, noul, vechiul și implicarea noastra in lumea asta a desenelor. Fara ele totul ar fi trist. Garantat.

  8. O lume minunata in care ne place tuturor sa ne retragem in unele momente. imi plac si acum. Da ,recunosc sunt un copil mare:). Desenele poveste mi-au fost mereu aprope de suflet. Cand inca erau in floare cele 5 minute vestite, apelam la diafilme si o vedeam pe Cenusareasa la bal, pe Alba ca zapada inconjurata de ai sai pitici….Ce de amintiri. Felicitari, Adriana. Inedita abordarea.

    1. ..da, am incercat sa spun și prin culori ceea ce simteam a spune prin cuvinte. Ma bucur ca ti-a placut, cat despre desene prin Empire film avem de unde alege.

  9. Deşi mă fac de râs, îţi spun. Am citit, am rămas cu un zâmbet laarg pe faţă, mi-am dat seama că orice aş spune ar fi prea puţin şi am ieşit. Am revenit cu acelaşi zâmbet şi tot nu ştiu ce să-ţi spun în afară de faptul că m-ai amuzat, mi-a plăcut, m-ai emoţionat, mi-ai adus melancolie. Toate astea în albastru pur.

    1. ..iți dai seama ca in 400 de cuvinte sa zic ceva inedit, care sa cuprinda tot ce au insemnat desenele animate, cu efecte prezente și cu trimiteri spre lumea asta a filmelor frumoase pe dvd uri noi, nu prea mi-a fost usor, mai ales ca fiecare dintre cei care au participat la aceasta proba au incercat imposibilul. Ma bucur ca ti-au placut versurile mele.

  10. Am vrut să-ți spun de când mi-ai citit cu glas tare poezioara că ți-ai regizat propriul desen animat : alb-negru și color. Sper sa prinda mesajul că fără culoarea acestor desene și fără desene animat, in general, am fi mai putin copii. Si nu prea ar fi placut deloc.

Va multumesc pentru vizită si semn, dar inainte de a lasa un comentariu, va rog sa cititi politica de confidentialitate a blogului, si va reamintesc ca oricand va puteti dezabona de la comentarii sau de la continutul acestui blog