Mărgăritare festive

Aniversare! 3 ani….e-un lucru tare

Eu cred în vorba ta potcoavă,

Ce-mi pune în iubiri  pecete,

Îmi port cuvintele-ntr-o snoavă

Legată cu un șnur în plete,

Nu știu de ce-n grădina-munte

Nu este niciun ghiocel,

Nici toporași, nici flori, nici cântec,

Nici amintirea cea de ieri,

Nu am știință unde pleacă

O fantezie de idee,

Deși cu clopoțel în coadă,

Nu-i nici pisică, nici femeie,

Nu-i nici urgență peste timpuri,

N-are nici soare prins în ochi,

Și pare că mă-ncurc în gînduri,

Și bâjbâi, parcă dau în bobi,

Căci ghicitoarea neghicită,

Din vorba mea întortocheată,

E o pălărie cam sucită,

Și o scenetă demodată,

Ceva c-o piesă cu un titlu

Cam răsuflat, ce n-o mai joacă

Niciun actor ce-și spune, simplu,

Că-i obosit, căci timpu-i toacă

Orice fărâmă de poveste,

Amestecată-n adevăruri,

Împovărat de griji terestre,

Închide cartea….cu ecouri.

E o lume care-mi este dragă

Si-are miros ca de cerneală,

Dar nu-i roman și nu-i nici carte,

E viața asta care-mparte

Și timpul viu, în timp cam sec,

Și amănuntele în țepi,

Si primăvara-n trecere,

Dar tot pun de-o petrecere

Să povestim de o înșirare

Adună-te mărgăritare:

 

Chem omul-înger, de ajutor,

Chem călător  alergător,

Chem omul-muză, omul-clipă,

Chem muguri plini, fata-pisică,

Patru anotimpuri, gutui celeste,

Chem și din Franța, omul poveste,

Potecă vie și-un gînd vis,

Fărâmi de suflet, fata din vis,

Vom fi  toți hapi, e de-nțeles,

Căci dincolo de nori-i de mers;

Cu flori de colț ne vom mândri,

Și prin Moinești vom zăbovi,

Chemăm, de-un timp, noi întăriri

Căci nu e chef fără Cartim.

Mala vine cu bucurie,

Sau, poate, din bucătărie,

Cu almanahe recuzită,

Chemăm Toronto-ntr-o vizită.

Si dacă pare mai mult dramă,

L-avem pe Petru cu o epigramă;

C-un curcubeu și o buburie,

Vom spune- ncet: petrecere să fie!

Cu Vavaly vorbim șoptit

Să nu-l trezim pe ăla mic;

Prin spicuiri cu armonii,

Nico printează iar hârtii,

Cocktail de viață-i de mânuță

Cu iluzii prinse pe străduță;

Rudia ne organizează,

Că știe tot și asamblează,

Orice proiect, de pe Colina,

Cu râsul vine Adelina.

About women and not only, ți-o zic din mers

Că nu știu cum  te așez în vers,

Deși cu tine am un blind love,

De când ne parfumai cu… mov.

Si mă opresc căci nu prea pot

Să vă includ pe toți în top

Deși ați fost cu mult mai mulți

De vreo trei ani, trei ani cărunți,

Trei ani de blog, trei de cuvinte,

Trei frumuseți de luat aminte,

Trei inimi care bat firesc,

Vă mulțumesc și vă iubesc!

 

 

Cu cele 12 cuvinte dintr-o duzină de cuvinte, veche, pe care o respect și o iubesc, am pus, azi, de o petrecere simplă în care picur puțin din trecerile mele printr-o lume în care uneori am bajbâit, alteori m-am bucurat, am învățat multe, am cunoscut oameni, am legături cu fiecare din versificarea mea, măcar la nivel de zâmbet și salut, deși eu aș îndrăzni să sper la mai mult. Cuvintele mele au devenit curcubee de bunătate, fărâme de suflet, muguri și poteci de inimă, părți din sexul meu slab, jurnale de iubire și de soție, nimphetamine, comentatoare amatoare, nimicuri și fantezii,-mai nou-, însa, au rămas cu amintirea începutului, fără de care toate acestea nu ar fi fost posibile. 3 ani. Oficial, azi. Mulțumesc!

aripi om

 

 

 

 

 

Mărgăritar publicitar

Prefer prezentul colorat

                                                                                                             sursa:youtube
O uram pe Mihaela și-i spuneam Mihahaela,
Din motive evidente: clipe insuficiente
Să te prinzi de-i animație sau o simplă figurație.
Lumea Disney m-a salvat, și-acum, mi-a-mpăcat
Sufletul care tânjea dup-un basm ce derula,
Doar o vreme, la tv, mai ales în sâmbete;
Duminica revenea și strigam: „Parc-aș mai vrea!
smurfs
Însă, eu mă mulțumeam, chiar așa, cu ce primeam:
Câte o Cenușăreasă sau o Heidi mai aleasă,
Ori un Făt Frumos călare, Pif Hercule era tare,
Sau „Rățușca cea Urâtă” era sora mea cea mută,
Zic și de „aristocrate”, de „căței pătați” pe spate,
De Donald nici nu mai spun, că-mi era, chiar, prieten bun;
Chip și Dale furau alune, Ariel plângea cu spume,
Bestia avea Frumoasă și o casă arătoasă.
Dar degeaba erau toate, chiar așa, pe apucate,
Dacă nu știam culoarea, în alb negru prezentarea
Era ca un film stricat, de-ăla vechi, developat:
Să nu vezi că Heidi are, roz, fustița din dotare,
 Că Donald e mariner, cu vestonul bleu-ciel?
Să nu afli că-i gălbui, micul Tweety, care-i pui?
Nici Cenușăreasa-n bal, n-ai culoare, n-ai habar
Cât e de frumoasă, frate, și-n desene animate?
Iar cei patruzeci de hoți îți erau alb-negru toți!
Însă, eram devotată, aveam lume fermecată.
Doar când apărea vecinul, ne-nceta și nouă chinul;
Căci avea casetofon, video, magnetofon,
Era cinefil de soi, dealer vechi de filme noi.
Când mi-am dat seama, cumva, că, numai, în casa mea
Se vedea alb-negru șters, chiar, m-am abonat, din mers,
Să văd Disney cu tot blocul; fericiți pândeam norocul!
 CloudyMeatballs
Am în gând doar o idee, mică, așa, cât o scânteie:
Știți ceva mai amuzant ca desenul animat?
Și-ați putea să-l trăiți, iar, ca în timpul legendar?
Nu știam deloc de ștrumpfi sau de mersul la un surf
Și simțeai că-i imitație, o banală animație
Ce rula, cumva, de zor, pe un post… cam amator.
SurfsUp_DVD_3D
De-aș avea, acum, copii, le-aș lua desene, mii,
Din ele, lesne, să-nvețe de aventură prin povețe,
Din pelicule noi, toate, aduni idei adevărate:
Știi ce-i aceea aparență, despre cuvântul „concurență”,
De-ncredere este chiar bine să se-nțeleagă de la sine.
Scriu și pe blog, povești cu dor, dar nu alb-negru, ci color,
Din lumi de atunci, copilărești, cu bucurie la ferești
Dar și din filmele ce-mi spun că-mpărțim același drum,
 
De ieri, în visul așteptat: prefer prezentul colorat
Cu Empire film, cel „updatat”! Mai bun, complet, nelimitat...
Empire
 Cu acest articol particip la SUPERblog Spring 2016, proba nr 6.
Mărgăritar publicitar

Frumusețea în orașul nostru prin Nomasvello. Voi aveți așa ceva?

Dumnezeu când a ales să îmi dea daruri fizice a fost generos. Pe cât se poate. Acum că ce am făcut eu cu ele de-a lungul vremurilor, nu mai e treaba lui, ci a mea, of course. Timpul trece, mă trec și eu, dar de ceva încă mă bucur…părul. Și mă bucur mai abitir ca la 20 de ani când voiam coafuri, freze, chestii-trestii, trendy-fancy. Ce prostie! Bun, dar dacă tot mi-a lăsat o claie de păr, ce și-o fi zis: „Stai, că nu-i de glumă! Luăm din alte părți și a considerat că mâini, picioare, față și alte zone vizibile să nu fie acoperite decât cu semne „nesemnificative”. De zonele care nu se spun, ci se ghicesc, tot ușor am scăpat, astfel încât relația  cu epilatul și cosmeticiana mea, a fost doar moft ocazional. Stiu, zic sărut mâna!

Bun, dar ce te faci când vezi, domnule, vezi? Vezi cum se chinuie prietena ta cu epilatul și cum, mai apoi, are niște urme pe picioare de zici ca a mâncat-o țânțarii? Ea spune că e foliculită, că îi ies firele invers, că nu mai știe ce să facă, că a încercat totul. Nu, nu a încercat totul, dar rețineți ideea asta, că revin la ea. Am altă cunoștință care, de frica blestematei de foliculite, nu vrea să-și epileze mustața și o decolorează. Ea e creolă. Ghiciți ce observ eu, prima dată, când mă întâlnesc cu ea? Da, da! Ea zice că preferă puful gălbui decât bubițe. O cred, dar iar nu cred că a încercat totul. Mai am una care amână epilările cu ceară, deci ce să vorbim de lucruri avansate, într-un ritual și o joacă de-a bronzatul. No, păi dacă fetei îi place să fie negruță, cum să-i spunem că avem soluții și pentru ea, încât să ne și audă? Dar scriem aici, negru pe alb, poate află.

Cea mai deșteaptă și fericită ființă, dintre noi, este, însă, Ina. Ina era fata cu „perciuni” și umor cât tot părul ăla inestetic de brunetă, ce e, cu trăsături exotice. Față de reclame, dacă nu ar fi avut problema asta. Pai, va fi în reclame, căci gata cu problema. A rezolvat-o și o rezolvă la Nomasvello. Nu știți cine e și ce se întâmplă la nomasvello? Vă zic eu, mintenaș. De ce le fac reclamă? Uite de aceea, pentru că e un loc despre care se merită a se ști în urbea noastră, un loc unde totul e ca într-un film sf, cu aparatură performantă și personal atât de agreabil, încât afli, repede, că nu s-au profilat doar pe epilări definitive ci și pe tratamente cosmetice despre care auzisem doar prin reviste.

Nomasvello-Brasov-1

Nomasvello sunt de un an in Brasov, aveam să aflu de la cel mai bun ambasador al lor în orașul nostru, o prietenă dragă mie, care scrie, din dragoste pentru acest centru, despre experiența ei în acest loc. Pentru luna aprilie au o ofertă de nerefuzat: 4 ședințe cu IPL, 20% discount-epilare sau rejuvenare facială.

ipl

 În plus,  înainte de a lua o hotărâre, în cadrul unei testări gratuite, esti invitat/ă să cunoști centrul, primești informații despre epilarea definitivă cu tehnologia IPL No+Vello cu toate avantajele, indicațiile sau contraindicațiile și cu răspunsuri obiective pentru fiecare ciudățenie pe care o porți cu tine de o viață. Exact ca fetele mele, despre care am amintit și cărora le recomand să încerce Nomasvello Brașov.

Îi găsiți pe 15 noiembrie, nr 100, între orele 10-20, și program scurt sâmbăta. tel o744 582 028

Și informație utilă: Nu stii ce sa alegi intre epilarea cu laser si epilarea definitiva cu IPL? Trebuie sa iei in calcul faptul ca tratamentul cu laser este dureros, are preturi mai mari si nu trateaza pielea bronzata si fototipul IV. Epilarea definitiva cu IPL este neinvaziva si eficienta chiar si pe pielea bronzata, prin tehnologia No+Vello SUN&Safe. Piele bronzată, da? Mai bine de atât nu există.

Ina a terminat a doua ședință și e tare mulțumită, căci, în primul rând, nu o doare și e tratată cu profesionalism desăvârșit. Se pregătește pentru a treia ședință. Normal că am văzut centrul și mai merg căci au niște tratamente de curatare si rejuvenare faciala pe care, chiar, vreau să le încerc, iar atunci revin cu check in-ul meu, dar și cu impresii noi. Promit. Stați așa, că vă las, in finalul articolului, o informare. Vă enumăr și orașele unde găsiți centrele nomasvello, și nu uitați că unul din cele mai inestetice lucruri e părul nedorit dar și epilatul lui cu urmări. Dacă v-am convins, ziceți-mi întâmplări haioase care să vorbească despre epilat. Va spun și eu unele, dar în răspuns la comentariile voastre. Ce ziceți? V-ați duce la un astfel de centru? Facem o șuetă despre? Poate se lasă cu surprize, în final. Cum vreți, dar măcar știu că v-am povestit despre oamenii care aduc frumusețe prin profesionalism, și în orașul nostru.

Nomasvello-Brasov-3

Informații utile:

  1. Epilare definitiva

Lumina intens pulsata (IPL) este o tehnologie dedicată tratamentelor corporale și faciale, ajutând la eliminarea părului nedorit de pe orice suprafață a corpului (axila, inghinal sau interfesier)

2. Rejuvenare Faciala: Tratament Acnee, Riduri si Pete

Este o tehnologie dedicată tratamentelor faciale, ajutând la împrospătarea aspectului pielii, prin estomparea ridurilor, acneei și petelor (melasme și lentigo-uri).

3. Anticelulitic

Tratamentul are un efect vasodilatator și tonifică în straturile cele mai profunde ale pielii, reducând celulita și excesul de grăsime.

 4. Curatare faciala Pro Skin

Tehnologia cu ultrasunete este una dintre cele mai inovative în domeniul frumuseții! Cu ajutorul acestui nou tratament se poate realiza o curățare profundă a tenului și îndepărtarea impurităților de pe piele fără a ataca țesutul.

 

Despre Nomasvello:

Au luat naștere în anul 2007 în Spania și în numai 8 ani au reușit să se extindă în 16 tari de pe 3 continente: Spania, Italia, Portugalia, Marea Britanie, Elveția, Slovenia, Bulgaria, Polonia, Bosnia, Georgia, Brazilia,Mexic, Venezuela, Croația, Emiratele Arabe și România. În România au intrat în anul 2010 și în numai 5 ani au deschis 20 centre. Puteți găsi centre în:  București, Constanța, Craiova, Galați, Bacău, Cluj, Baia Mare, Timișoara, Brasov, Iasi și Ploiesti. În total sunt 1200 de centre la nivel mondial și datorită acestui lucru sunt cea mai mare rețea de centre de înfrumusețare din lume, specializată în epilare definitivă și terapii faciale (riduri, linii de expresie, pete solare şi de bătrăneţe, acnee) care utilizează lumina intens pulsată (IPL) cu peste 1 milion de clienți în rețea.

Mărgăritare versificate

Niște alinturi

Am făcut un test. Cât de fidelă îți sunt.

Am picat la toate întrebările, pe rând.

Și mi-am zis că nu-i a bună!

Că în zbor de cuvinte,

Sigur, m-ai lăsat tablou

Cu vreo replică efervescentă;

Cu siguranță, aceea mi-a dereglat graficul.

Sau poate niște muguri cu verde roz,

Ori, poate, vreun parfum de corcoduș mirat, ce zici?!

Ba nu, cred ca niște sunete venite din pădure

M-au preschimbat acum, la maturitate, în alta!

Da, privește-mă!

Am cristale argintii pe pleoape:

Când clipesc aud iarna,

Când dorm visez vara,

Când te privesc te văd într-un copac, după zmee tricolore.

Ce cauți acolo?

Nu vezi că-i deranjezi coroana?

Da, știu, stă în natura ta sa te cocoți spre Înalt.

Atunci de ce te miri că am picat testul?

Nu mă pot ține după cei Aleși,

Îmi sunt fidelă mie și Lui;

Cu tine merg umăr la umăr,

Căci încă mă-nveți acceptarea.

Cercul? Nu! Azi lasă-l, nu mi-l aminti

Suntem în el.

Auzi? A sunat telefonul,

Nu era testul meu;

Au greșit,

Noi..suntem în cerc.

Pentru totdeauna.

Cuvintele de adineauri?

Ei, aș! Niște alinturi!

Aveai vreo îndoială că e altfel?

noi

 

 

Duzina de cuvinte cu numărul 77 e azi aici prin cuvintele: muguri,verde, coroana,parfum, cristale, natura, tablou,  zbor, efervescenta,maturitate,, sunete, test. Veți găsi și alte variante în tabelul găzduit de Eddie. Eu am vrut sa imi țin promisiunea că nu mai sar peste duzine, dar tot m-am rătăcit prin desiș de preocupări ciudate.

Mărgăritar publicitar

Cenușa succesului… de pe pantofii cu tălpile roșii

 foto facebook Carmine

    Carmine, locul unde Cenușăreasa a schimbat finalul poveștii alegând  pantoful potivit:

„-Lume, lume, stăm a vă anunța pe toți, că în ținutul Carmine regele și regina vor da un bal în cinstea prințului Stiletto și așteptăm pe toată lumea la palat!

Ținutul Carmine nu era un loc obișnuit, era locul cel mai frumos de pe pământ, unde îndeletnicirea de bază a tuturor era confecționarea de pantofi. Cei care nu făceau pantofi ajutau la obținerea materiilor prime, cum e pielea naturală și de calitate, de exemplu,  alții confecționau cutiile în care stăteau pantofii, în siguranță; mai erau și cei responsabili cu vopseluri, căptușeli, accesorii,  câțiva îi inventariau și îi prezentau lumii,  iar unii doar îi cumpărau. Era decretată o lege că niciun om, indiferent de rang social, nu avea voie să poarte altceva, chiar dacă vorbeam de botine, ghete, sandale, cizme sau pantofi de toate genurile si culorile. Ba, puteai să dai comandă, în funcție de ce fantezie aveai, de primeai condur unicat. La palat se țineau, însă, evidența și planurile pentru fiecare model.

Toate femeile erau fericite și bine dispuse. Chiar și în casa Cenușăresei, cea cu porumbițe prietene, și soră cu turturelele, erau grămezi de pantofi damă în dulapurile celor două surori vitrege. Ținute sub cheie, evident; deși biata Cenușăreasa oricum nu-i putea purta, căci nicio pereche nu i s-ar fi potrivit. Și,  la ce visa ea, ar fi surghiunit-o maștera, pe veci, lângă cenușă, dacă i-ar fi bănuit gândul. Tocuri fine, tălpi roșii, piele neagră lăcuită, vârf ascuțit erau caracteristicile pantofilor  pe care-i dorea și în care se  visa o mica regină- Red Queen! Doar că nu-i văzuse nicăieri, îi concepuse ea în minte.

_MG_7020 foto carmine îndrăznește

Mai avea preferați și alții la care nici nu îndrăznea să se gândească căci îi era interzisă orice purtare a vreunui pantof cu toc. Paradoxal, erau din colecția „Îndrăznește.

Multe colecții se scoseseră, modele diverse, cu toc sau fără, ghete sau platforme, sandale sau cizme, dar NUMAI o pereche de pantofi era sub cheie și despre aceea nimeni nu știa ceva.

balerini-gaurele carmine

Toata lumea cunoștea, însă, faptul că Cenușăreasa era persecutată de surorile vitrege care îi aruncaseră, sfidător, niște balerini. Aceasta îi adora, însă, căci erau dintr-o piele moale si de calitate cum erau toate produsele Carmine. Ordinul era ordin, așa că, deși nu îi era permis să poarte tocuri, măcar avea niște încălțări precum mănușile de catifea, moi și comode, singurul răsfăț al vieții ei.

Tot la linte și curățat de cenușă o lăsaseră și când s-au gătit pentru petrecere, și și-au luat, fiecare, cel mai luxos model de pantofi și, cu dispreț, i-au interzis să apară la bal.

Dar povestea nu ar fi poveste dacă prințul Stiletto nu ar fi urmărit prin sărbătoarea de la palat să-și găsească jumătatea, însă pretențiile lui de designer principal al brandului, erau împletite în mai multe cerințe: să aibă pantofi impecabili, să-i placă munca de echipă și să fie frumoasă, dacă se putea. Oricum, până la urmă, evenimentul era perfect pentru a afla ce preferă să încalțe supușii și frumoasele regatului, dar și mamele sau doicile lor. Verificau și trăinicia produselor, căci dansul era cel mai potrivit mod de a arăta  asta. Așa că nu ar fi fost o pierdere dacă nu găsea ce voia.

foto ghete Carmine

Balul începuse de multișor, dar cum era doar prima seară, numără vreo câteva purtătoare de model  Jackie Kennedy, vreo două cu gleznele ascunse în ghete biker, vreo câteva îndrăznețe în sandale decupate și zumzăia plăcut la vederea unor cizme red.

Regina mamă optase pentru unii  galbeni, din colecția care purta numele fiului său, prințul Stiletto. Era mulțumit, dar nu-i bătea inima prea tare. Recunoștea că îi era gândul la modelul pe care tocmai îl crease, dar de care nu știa nimeni și care se aflau în seiful lui. Îi numise pantofi Stiletto Red Queen.

Surorile țopăiau fericite că prințul le-a remarcat și își ridicau, chiar prea indecent, rochițele, să li se vadă pantofiorii din colecția ce-i purta numele. Una alesese nude, alta unii multicolori. Maștera parcă se îmbunase doar privind spre  roșul pantofilor, care îi aduceau aminte de tinerețe.

subiect temă, foto carmine

Doar că, ușa se deschise și, într-o rochie de bal, magică, apăru o fată deosebită. Părea a fi Cenușăreasa, dacă nu ar fi crezut-o toți, în zdrențe, acasă. Nu știau, surorile, că zâna cea bună a îmbrăcat-o în cele mai bune lucruri și cu vrăji nemăsurate o adusese la bal, dar cu aceeași conditie: „Bate de miezul nopții, hopa acasă că devii zdrențuita din mijlocul  balului..!” Rochia îi acoperea pantofii și prințul era neliniștit, orbit de frumusețea ei, că nu putea vedea și cu ce era încălțată. Evident ca o luă la dans și bineînțeles că ea, la miezul nopții, dispărea. A doua zi la fel. Nu știa dacă îl enerva mai tare fuga asta sau faptul că nu-i vedea picioarele și pantofii. Puse, așadar, smoală, și când aceasta fugi din nou, rămase acolo un pantof….cu tălpi roșii.

Cum ar fi fost asta posibil nu știa?! Se duse repede la seif și văzu, în siguranță, perechea pe care el o crease.

„-Vreau să găsesc fata, altfel sunt în pericol toate tradițiile noastre; ori avem concurență sau vreun trădător, ori mi-am găsit jumătatea care să gândească, exact, ca mine!”

Și a purces în cautarea ei. A trecut și pe la casa negustorului, dar surorile nu știau despre ce vorbește prințul care le ceruse să îi aducă toate modelele de pantofi pe care le aveau.

-Astea sunt toate?
-Da, astea sunt!
-Niciun alt model nu mai aveți? Nu, dar ne-am mai dori, însă nu a ajuns tata să trimită comanda, deși am auzit că, astfel, în trei zile îi avem, și mai stim că la noi se fac toate mărimile,de la 34 la 40 și cu prețuri accesibile, deci îi vom lua pe toți, mai ales pe cei de la ofertă.
-Mai aveți pe cineva în casă?, întrebă prințul, care cunoștea toate amănuntele astea prea bine, dar care nu amintea, deloc, de pantoful pe care-l ținea la piept.

Surorile nu recunoscură că mai exista și Cenușăreasa, dar turturele îl tot înțepau și-l îndrumară spre locul unde era ascunsă biata fata.

 -Arată-mi și tu ce porți în picioare!
-Sigur nu mai ai alții?, o iscodi el privind, neîncrezător, spre balerini, căci tare îi era familiar chipul din fața lui.

Atunci, îsi spuse Cenușăreasa că nu mai are nimic de pierdut: ori rămâne cu cenușa pe pantofi, ori se ridică din ea și, poate, prințul o  va accepta măcar ca designer dacă nu și ca soție, doar aveau viziuni la fel, căci ce coincidență era să-i fi cerut zânei bune o astfel de pereche…

Scoase pantoful de sub fustele ei răpciugoase și, sub privirile pofticioase ale surorilor care nu-și închipuiau că exista și așa ceva, se îndreptă spre prinț: „Fie ce o fi, ori mă alungă din împarăție, ori îmi dă o șansă!”

-Zi drept, cum ai furat patentul?
-Nu l-am furat, Măria Ta, l-am visat într-o seară și i-am dat zânei bune modelul, să-l facă!

chic stiletto- foto

Fericit, prințul îi spune ca ea e cea care îi va fi parteneră de creație, dar nu suflă o vorbă despre vreo eventuală căsătorie. Ce nu știa prințul, e că fata noastră nu voia să se mărite cu orice preț; voia un job bun, voia să poarte cei mai chic pantofi care se găseau în și la Carmine.

Trecuse o vreme de când era musafir în palat și de când cu ajutorul unui pantof Carmine își câștigase independența.  Fiecare zi era o bucurie, încălțată elegant, cu mintea plină de idei, se apucă de creat cea mai frumoasă lume, lumea pantofilor, mai frumoasă chiar și decât basmele care ne spun că „gândul bun și curat lasă inima să se vadă pe chip”. I se vedea pe față mulțumirea că putea face ce vrea și purta ce visase. Era parte din visul Stiletto Red Queen.

be-a-queen foto

Era parte din lumea Carmine, cea care aducea zâmbet pe fața femeilor printr-un model de pantofi, și perfecționă și sistemul de comandă în care obțineai pantofii mai repede, doar printr-un cont, o bifare a unui produs, „cu wishlist şi compară”, dar și un formular cu ajutorul căruia îi trimitea direct acasă. Magazin pantofi Carmine Shoes, căci așa se numea acum, le făcuseră fericite până și pe surorile vitrege, care știau că astfel vor fi răsfățate mereu, și nu mai era necesar nici să-și taie vreun călcâi, nici vârful degetelor, căci în pagina produsului găseau, acum, şi un ghid de măsurare a tălpii, pentru a se asigura, toți, că pantofii le vor veni perfect. Se convingeau, astfel, că bucuriile pot apărea și prin lucruri simple. Iar dacă ești mulțumit cu tine, îți poți întâlni și prințul potrivit, poate cu un nume compatibil cu al tău.

Cenușăreasa, avea în plan să aplice, unor pantofi albi, spre călcâi, un model cu turturele. Prințul, fără să-i spună, făcuse la fel. Era evident: degeaba ar schimba ei destine, dacă destinul tot împreună i-ar aduce. De data asta a facut-o un pantof Carmine, dar mâine poate îl poți împlini pe al tău doar crezând în tine și în lucrurile care îți vin în întâmpinare.

Nu știu de ce, însă, amândoi voiau să includă pantoful cu turturele în colecția celor pentru nuntă. Hmm, curios…”

Ps. Un lucru mai vreau a spune. Am fost și Cenușăreasă, aleasă de cel mai bun prinț din lume chiar pe o stradă, într-un loc numit Temelia, dar și „soră/prietenă/fiică vitregă, femeie singură”, și orice personaj vreți voi să amintesc, dar mereu în rolurile mele am ales cu sufletul chiar și răul. Alegeți cu sufletul, răsfoind site-ul Carmine, și seduceți-vă prințul, iar dacă nu, măcar sunteți bine încălțată! Chic, românesc, natural!

LOGO-Carmine-250x250

 

-Iubito, trezește-te! Nu știu cât porți la picior: 39 sau 40?, mă iscodi, ușor, prințul meu.
-Și chiar e adevărat că pantofii ăștia sunt fabricați în România de 13 ani și doar din piele naturală? Dacă da, au tot respectul meu!

carmine foto

– Chiar da! Dar taci, șșșșt, mi-am reamintit basmul, mai stau, însă, puțin în el. Sunt atâția pantofi acolo…
-Știu, dar uite cu ce te aștept:

sursa: youtube

Cu acest articol particip la Superblog Spring 2016, proba nr 5.