Mărgăritar publicitar

Sunt gurmandă, şi mă tratez cu…

Am primit anul acesta foarte multe întrebări pe privat, pe mail şi pe facebook, despre „dispariţia mea misterioasă din on-line din preajma sărbătorilor”, deşi anunţasem că îmi iau vacanţă, oarecum.  Nu am convins pe nimeni că nu aş fi găsit ceva timp pentru impresii. Cu adevărat, dar cum să explic că sarmalele nu se fac singure, că prăjitura cu fructe mi-a răpit şi ultima secundă liberă, că fursecurile cu nuci şi ciorba de perişoare necesită ceva migală şi că, pe lângă toate astea, musafirii ce se anunţau trebuiau hrăniţi ca de sărbători: cu ce era mai bun şi mai festiv? Aşa că, pe lângă colinde şi beteală, bucătăritul devenea unealta lui Moş Crăciun către cadoul perfect, pentru că omul sătul e şi foarte generos  sau nu?
Ehehe, de unde să fi ştiut eu că există bagheta magică şi printr-un singur click poţi obţine o aplicaţie perfectă chiar şi pentru această problemă? Poate aşa nu aş fi pierdut momentul primilor colindători  pentru că eu tocmai scoteam friptura din cuptor. Sau pe soră-mea adormită pe fotoliu cu Toto, căţelul flocos, din acelaşi motiv. OF! Dacă aş fi ştiut că există FoodPanda România ce tocmai a selectat o mulţime de restaurante, dintre cele mai bune, din zona în care ne aflăm fiecare, ca noi să ne alegem stilul culinar favorit şi să putem comanda uşor orice ne dorim, zău dacă nu mă grăbeam imediat spre calculator. Timpul pierdut era acum istorie, eu fericită cu mâncarea gata pregătită pe masă şi efort zero.
Nu e un secret că locul nostru de muncă ne răpeşte o mulţime de timp. Niciodată nu mi-au plăcut sandwiciurile, aşa că prefer livrarea la domiciliu şi pentru asta am un sertar plin de pliante încercând să găsesc un curier care să-mi aducă la cabinet ceva, nu numai comestibil dar şi un pic apetisant, pentru că merităm, nu? De mâine acel sertar va fi gol, iar panda îmi va selecta cel mai apropiat restaurant din Braşov care să mă ajute să nu mai fiu ca în goana după o farfurie bună cu mâncare. Aşadar,  comandând mâncare on-line de pe foodpanda.ro/restaurants voi obţine ofertă diversă, accesibilă, rapidă şi de ce nu, spre final, ..delicioasă. Nimic mai simplu, nu? Unde mai pui că poţi compara preţuri, ţi se spune timpul de livrare, poţi gestiona uşor diferenţele şi nu eşti obligat să foloseşti doar pliantul ce prin intâmplare a ajuns în cutia ta poştală. Poţi fi informat într-un mod rapid şi diversificat!
Săptămâna trecută, sâmbătă mai precis, a fost ziua mea de naştere! Ce mi-am dorit? Un telefon nou, că de pe cel vechi aplicaţia pentru mobil, ce tocmai am descoperit-o şi pe care  aceiaşi profesionişti o recomandă fiecărui pofticios, o zăresc cam în ceaţă. Dar voi să o accesaţi! Merită! Eu deja  am căutat cele mai bune oferte pentru o livrare festivă la aniversarea celor…….!
sursa: tiparo.ro

Nu, nu vă spun asta, ci doar vi-l trimit pe panda ca dar. Poate mă sfătuiţi voi ce şi de unde să aleg, că pe 24 e ziua soră-mii şi facem alt bairam. Şi-au întins oamenii ăştia peste tot reţeaua. În plus, săptămâna viitoare, voi fugi trei zile de acasă (cadou suplimentar). Nu ştiu încă unde, dar ştiu că serviciul lor este valabil în toată ţara. Aşa că doar celelalte amănunte contează, mâncarea o rezolvă ei. Mulţumesc, FoodPanda!

Mărgăritare versificate

Un pumn de clipe

Un pumn de clipe:
Lacrimi de foc aprind felinare
Ce stau de veghe pe aproape,
Pe piscuri de humă, pe turnuri de fildeş,
Pe urmă de lună ce coboară în strană
Să vestească luciri de icoană.
Lacrimi de ploaie adusă de vânt,
De vânt de schimbare şi urmă de aripi
Ale păsărilor mute ce stau în Înalt
Şi tac, dar le simt cântările-n suflet
Că-s multe şi le aud ca pe ultimul sunet.
Lacrimi de oţel netopit am în ochi
Şi-s pline de focul metalului copt
În inimi cu vise, în timp ca de jar,
Ce ard amintiri în tăciuni ca de soare
Nenorocul zâmbind ca o flacără mare.
Lacrimile nu mai sunt ce știam
Nici poveri dulci amare, nici bobițe de rouă
Nici ploaie de mai, nici fluturi de nea
Nici vise reci ce mă ning înflorat
Sunt doar boabe sărate ce cad, adunat.
Nu-mi adun bucuria printre alte frânturi
Nu-mi pun peceți dure pe inima-mi strânsă
Culeg tot ce am strâns într-o trecere goală
Și prind ce-am sădit – lacrimi, schimbare, folos și alint
Cuvinte ce au fost, cuvinte ce cad și te mint.
Când se mișcă macazul dintr-un arc peste vreme,
Mulțumesc lăcrimând nu de-a timpului grijă,
Tot ce vine primesc, adormind liniștit
Treceri fine de om, descântând amintiri,
Pumn de clipe ce-au fost, pumn de clipe ce-or fi,
 
Astăzi, mâine sau cine știe când om vorbi…
Dar lacrimile să fie musai… de fericire
 

 

Înșiră-te mărgăritare- pumn de clipe
Înșiră-te mărgăritare – pumn de clipe
Mărgăritare festive

Bomboane cu emoţii

  • Happy birthday to me! Happy birthday to me!, ….uite aşa aş vrea să-mi cânt şi să mă bucur de ziua de azi.  Indiferent de cum se mişcă vremurile, faptele şi cuvintele, eu voi face primul meu genocid şi voi omorî, în masă, toate relele, tot nenorocul, toate cuvintele urâte primite vreodată, dar mai ales spuse, voi ucide tristeţile şi toate clipele nepotrivite şi voi încerca să nu uit nicio clipă că azi e ziua mea de naştere, că vreau bucurie și frumos și petrecere colectivă,  în locul uneia mai restrânse, în care să dansez conga cu vreun căţel prin casă, în aburi de şampanie demiseacă. Ce urât sună! Cred că demisec era termenul! În fine, nu fiţi şi voi cârcotaşi că altfel nu vă mai invit la ziua mea!

 

  • Mie mama nu mi-a ţinut ziua niciodată. N-am suferit prea tare, dar când un copil mă întreba:”Vii la ziua mea?, aşa, ciudat, între invitaţie şi curiozitate, la limita vreunui refuz, dar cu sclipirea aceea „deh, ziua ta a fost şi tu nu m-ai invitat”,  îmi crăpa capul de supărare. Rar mergeam. Am în minte un colaj de amintiri cu petreceri simple pentru copii, unde trona un tort, de cele mai multe ori de biscuiţi şi vreun cico sau brifcor. Aplaudam un pic, cântam lălăit şi ne ruşinam de creioanele colorate şi cartea de poveşti pe care le duceam în dar. Uneori voiam cadoul ce îl dădeam, în locul feliei de tort, însă nu era totdeauna după mine. Primeam şi eu de la mama, poate, dar mult mai târziu.
  • Locuiam acolo, pe un greabăn de munte, cum v-am spus de atâtea ori, în mijlocul pădurii, în peisajul acela bucolic de unde vedeai măreţia naturii, iar spectacolul iernii devenea grandios încât orice oftat, de neputinţă sau defăimare a zăpezii, ar fi devenit blasfemic. Dar ce ştiam eu? Zăpada trebuia să mă lase să ajung la şcoală, nu să mă împiedice. Voiam şi eu să duc măcar o dată o cutie cu bomboane numărate, ca nu cumva vreun copil din clasă să rămână neservit. Zăpada era singura ce mă putea împiedica să fac asta, închinzându-mi drumurile către şcoală. Uneori mi-o adunam pe toată în vis, cerând unui Yeti puternic să mă scape de urgia aia albă şi s-o transforme într-un golem alb pe care să-l învingă în luptă dreaptă şi să  risipească  zăpada în munţi. Vedeam cu ochii minţii dihania (că golem îi spun acum, recunosc) spulberată şi particulele alea sclipitoare duse departe, pe creştete de munţi înalţi, ăia zăriţi de mine în drumul către şcoală. Doar în anul acela am mai mers pe marginea drumului doi kilometri, aşa în cârd, copil, după copil. În următorii ani aveam să ne mutăm, iar şcoala să fie la doi paşi. Niciodată însă nu am uitat drumul acela, făcut cu ghetele mele roşii, mai mari cu un număr, împreună cu cei 10-12 copii şi cu adultul însoţitor, un adevărat erou pentru noi, pentru că nu de puţine ori pe spatele lui tronau ghiozdanele noastre de pitici obosiţi dar în ochi aveam admiraţie puternică pentru ca ştiam ca face acel drum dus-întors de două ori, neputând sta 4 ore în scoală aşteptându-ne pe noi sa terminăm cursurile. La mulţi ani-ul acela colectiv îmi va rămâne veşnic în minte deşi au urmat multe altele.
  • Eee! Am făcut ce am făcut şi v-am dus iar într-o aniversare de a mea, de şcolar. Nu vă miraţi, cele de oameni mari nu mă atrag prea tare. Emoţia ce am simţit-o ţinând cutia cu bomboane, desfăcută pe braţele mele, obrajii ce-mi ardeau puternic şi zâmbetul colegilor mei de atunci sunt de nepreţuit.
  •  Desfac azi o cutie nouă şi vă dăruiesc bomboanele iertării, bomboanele dragostei şi preţuirii ce v-o port şi vă mulţumesc pentru fiecare trecere de pe aici. Mi-e foarte greu să ofer prima bomboană pentru că toţi îmi sunteţi dragi,  aşa că vă servesc pe fiecare în parte şi vă ofer în plus bomboane de admiraţie şi de continuitate firească. La mulţi ani, mie şi la mulţi ani, vouă! Să ne trăim!

 

  • Acasă mă aniversează multe lăbuţe şi un bărbat drăgăstos.  Deja au pus de o horă. Fug să dansez şi eu. Veniţi şi voi?
Mărgăritare versificate

Tribut de rubine

(imagine din curtea casei mele)
Trăiesc într-un oraş  cam…de verde,
De smarald dat la schimb pentru un brad;
Trăiesc pe o coamă  de munte ce pierde
Ecoul din vale, atât e de înalt.
Trăiesc în lumea ascunsă
Sub crengi şi sub foşnete vii,
La poale-i cetatea deschisă
Şi murmurul vieţii ce-o ştii.
Nu dau la schimb eu prea multe,
Deşi privilegiu-i măreţ,
Mă simt străjuind pe-al meu munte
Şi am doar frumosul ca preţ.
De-ar cere o plată oraşul minune,
Un fel de tribut pe locul de vis,
I-aş da  orice-mi cere, rubine
De vrea, dar în scris
I-aş cere să semneze decretul
Prin care mă ia castelană,
Promit că voi scrie sonetul
Braşovului meu de aramă!
Rubinele acelea să ardă,
Ca focul aprins într-o lampă,
Cetatea s-o scalde-n lumină,
Iar „Tâmpa” să pară divină!
Mărgăritare festive · Mărgăritare versificate

Mica florăreasă

Zbori lin ca pasărea de oţel
Din visuri ce le ţii în prag,
Când îl iubeai numai pe el
Şi-aveai Sibiul martor drag;
Să străluceşti precum un foc,
Să porţi în tine doar scânteia,
Căci ochii tăi sclipesc pe loc
Când ţi se spune de Med(ee)a;
Să  fii măiastră, Pi…a noastră
Din cuib ascuns de Răcădău,
Aceiaşi sexi florăreasă
Cu ochi adânci, atuul tău!
Nu-i chip să trec pe lângă tine
Să nu te admir, doar eşti frumoasă,
Tu pui pe fugă anul care vine 
Căci tu întinereşti, iar el ia plasă.
Eu m-am jucat în trei cuvinte,
Stângace, ca la ceas de seară,
La mulţi ani, Pi şi ia aminte:
Loialitatea se măsoară
În gând curat şi vorbe mici
Doar ca să şti c-am fost aici
Când toţi te pupă, nu-ţi dau flori
Că ai destule la locul lor, (cred ei)
La mulţi ani ţie, bătaie lor!

Pentru prietena mea, Neli, născută-n zi specială! Zi de Eminescu! Să-mi trăieşti sănătoasă şi la fel de inventivă, frumoasă şi specială! Te iubesc!