Mărgăritare versificate

Din vieți ce râd, plângând!

Sunt sterpe gropile din cer,
Nici apă n-au, nici stele nu-s,
Sunt gropi de cer de nepătruns,
Inel de gând, gol fără cer,
Ademenind mister.

Sunt hăuri fără de început,
Gol fără margini ca un vid,
Sticlesc intens a infinit,
Inele ce unesc tumult
Pe trup de vânt.

Și-n cratere de beznă oarbă
Cu oaze prinse în înțeles
Am dat să caut Univers,
S-ascund, adânc, sa nu se-ntoarcă,
Dureri sa toarcă

Și sa strângă, în timpul cel fără de trup,
Tot greul adormit în lut,

Din vieți ce râd, plângând!

Inspirație la minut, venită dintr-o conversatie cu un călător printre „aștrii virtuali”

 

 

 

3 gânduri despre „Din vieți ce râd, plângând!

Lasă un răspuns